Tînguire de păstor

Mi-a transmis o mia

Că povestea mea,

Pe vremuri orală,

Azi se-nvață-n școală,

Dar e prea locală –

Nu pot s-o-nțeleagă

Toți din lumea-ntreagă.

Nu te poți opri

La Alecsandri,

Azi, neapărat,

Trebui’ updatat

Fiecare vers

Și schimbat din mers

Încît să reflecte

Fapte și aspecte

Care sînt pe val

La nivel global.

Vor, deci, să modific

Spațiul mioritic

Și să mi-l amplific

Și geopolitic,

Și psihanalitic

(Sper că v-ați dat seama –

Chestia cu mama),

Spre a corespunde

Lumii de oriunde.

Toți cer de la mine

Să explic mai bine,

Aparenta-mi stare

De neimplicare

Și de împăcare,

Ca să fie clară

În oricare țară

(Că-i comunitară

Sau că-i din afară)…

Dar eu n-am de spus

Nici o vorbă-n plus,

N-am ce să explic –

Eu n-am vrut nimic

Decît să comit

Un act gratuit:

Mintea vrea să sfarme

Lanțul unei karme

Care te obligă

Să mînci mămăligă

Dumicată-n lapte

Din zori pînă-n noapte.

Orișice dietă,

Dacă se repetă,

Zi de zi, o viață,

Îți provoacă greață.

Am vrut, prin urmare,

Să găsesc scăpare

În alte hotare,

Într-un spațiu-n care

Să trăiești se poate

Și fără lactate –

Prea multă lactoză

Duce la psihoză

Și-n plus cauzează

Colici și gălbează.

Iar cînd ai un colic,

Nici mediul bucolic

Parcă nu-ți mai place –

Vrei să mori în pace!

Știam, bunăoară,

De la o mioară,

Cum că mă omoară

Ceilalți doi păstori

(Îmi erau datori

Și venea scadența –

Asta-i concurența!)

Însă de complot

Mă durea în cot:

E mai palpitant

Să pleci în neant

Cînd te-ai plictisit

Să trăiești un mit.

Mi-am propus să mor –

Să ies din decor

(Știți voi – vale, deal,

Ritmul ancestral,

Existențial,

Regulat de stele

Al viieții mele.)

Deci gurii de rai

Eu i-am spus good-bye,

Pentru că prefer

Să fac nuntă-n cer,

Cum zice un bade

(Unu’ Eliade)…

Ca să vă explice

Ce se-ntîmpl-aice,

Trudesc în zadar

(Au sau n-au habar)

Critic literar,

Agent de PR,

Calfă și zidar –

Doar un lăutar

Ar putea să-ngîne

Cu arcuș pe strune

Noua mea poveste

În spații celeste,

S-avem, în final,

Mit fundamental

Și universal,

Care sigur are

O interpretare

Pentru fiecare,

Să se dumirească

Stirpea omenească –

Și ciobanul Jack

(Din Munții Brokeback)

Și ciobanul Ghiță –

Că cea Mioriță

Mi se manifestă

În sfera celestă,

Cînd eu pe pămînt

Deja nu mai sînt

(Cum spune discret

Cartea din Tibet).

Nu-i doar cazul meu –

E un procedeu

Pe care-l păscură

În literatură

Autori mai mulți –

Și dintre cei culți

(Vezi și Rashomon,

În spațiul nipon.)

Pe cel care are

Altă întrebare

Să îl lumineze

Poate și Pavese,

Ce de viață scrie

C-ar fi meserie,

Iar cînd moartea vine

Are ochi ca tine,

Pentru că, firește,

Munca obosește,

În veci, pe oricine –

Deci: Așa e bine? 

Florin Bican este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: Singur printre mîrlani, Editura ART, 2017.