Timpul liber, ieri şi azi

Publicat în Dilema Veche nr. 178 din 5 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Statisticile spun că sîntem printre ţările europene în care se munceşte cel mai mult, atît ca durată a săptămînii de lucru (41,7 ore) cît şi ca număr mediu de zile de concediu plătit (24). Astea sînt datele din statisticile oficiale, pentru că eu nu ştiu mulţi oameni care să muncească în sectorul privat şi să stea la serviciu mai puţin de nouă ore pe zi. Dacă muncesc mult, oamenii ar trebui să se şi distreze pe măsură. Uitîndu-ne la datele unui sondaj recent (realizat de Ipsos Interactive Services în luna mai), mai aflăm că, în timpul liber, românii de vîrstă activă din mediul urban petrec în medie cam patru ore pe zi în faţa televizorului şi aproape tot atîtea în faţa calculatorului. Asta înseamnă că, practic, cam tot ce se cheamă timp liber se petrece în faţa unuia dintre cele două pătrate magice. Ce-i mai prost este că acest fel de a-ţi petrece timpul e nu doar nesănătos, ci şi generator de însingurare. Afară de cazul în care calculatorul înseamnă chat, blog, forum etc., omul înşurubat în faţa unui dreptunghi de sticlă este un om singur şi însingurat. Chiar atunci cînd netul este utilizat ca mijloc de comunicare, este de cele mai multe ori vorba despre o comunicare viciată - o non-identitate comunică cu o alta la fel de abstractă. Cu un (din ce în ce mai mare) efort de memorie, îmi aduc aminte ce însemna pentru mine şi cei din jur timpul liber înainte de ’89. Fac abstracţie de puţinii privilegiaţi care îşi petreceau vacanţele în perimetrele inaccesibile de la Neptun sau în alte destinaţii gestionate de "gospodăria de partid". Mergeam la 2 Mai. Acolo era imposibil să nu-ţi faci cunoştinţe noi, căci oricum la "gazda" la care stăteai împărţeai frigiderul, zona de siestă şi duşul (un cazan cu apă încălzită de soare deasupra unui pătrat demarcat de un cearşaf precar) cu încă o duzină de locatari. Apoi, la orele după-amiezei, în "Dobrogeanul" (singurul restaurant din localitate) aflai ce partide de bridge se organizează ori unde se ţin "ceaiurile" nopţii ce avea să urmeze. N-am găsit încă o explicaţie pertinentă pentru care purtau această denumire petrecerile constînd într-un magnetofon cu boxe suficient de puternice pus în curtea în care intra cam cine poftea, fiecare aducîndu-şi propria sticlă de băutură. N-am găsit nici o explicaţie pentru faptul că, pe plaja din Vama, unde distanţele dintre cearşafuri erau considerabile, mi-am făcut mai mulţi prieteni atunci decît pe plajele de azi, cu şezlonguri suficient de apropiate încît să poţi aprecia calitatea deodorantului folosit (sau nu) de persoana din şezlongul alăturat. Acasă, cînd nu era vacanţă, erau Cinemateca şi nopţile de veghe cînd ne aşezam la coadă ca să apucăm bilete pentru următoarea săptămînă la filmele minunate pe care doar acolo le puteai vedea - cu nesfîrşite poveşti cinefile, dar şi despre multe altele. Mai erau "şedinţele video" în casele unor fericiţi posesori ai vreunui player cumpărat din Consignaţie, cu casete care circulau din mînă în mînă (ca şi romanele poliţiste) pînă ce se pierdea urma proprietarului iniţial. Am văzut atunci multe capodopere, dar şi o groază de filme de serie B, la care te uitai pentru că "trebuie dată înapoi mîine dimineaţă" (uneori, circulau de la un apartament la altul în aceeaşi noapte). Şi în aceste situaţii, gazdele erau foarte puţin selective: era suficient să fii prietenul unui prieten şi eventual să te prezinţi cu o casetă nouă sau măcar o sticlă de vin. Am vizitat în anii aceia nenumărate case despre ai căror locatari nu puteam spune mare lucru - odată, am avut surpriza să mă trezesc în apartamentul de pe Lutherană în care-mi petrecusem copilăria (evident, n-am înţeles nimic din filmele vizionate în acea noapte). În ziua de azi nu se mai fac ceaiuri, ci party-uri care, dacă nu sînt de firmă, sînt oricum organizate astfel încît să nu poţi întîlni decît pe cei care fac parte din acelaşi mediu cu tine. Cînd cineva are ceva de sărbătorit, tot mai des lucrurile se petrec la un restaurant, iar dacă este într-o casă, atunci gazda face eforturi susţinute - mîncăruri şi băuturi alese, invitaţii transmise cu suficient timp înainte. Concediile sînt şi ele atent organizate prin agenţii de voiaj (anul ăsta cunosc un adevărat boom, pentru prima dată am constatat apariţia cozilor la birourile acestora). Fie că e vorba de restaurante sau destinaţii de vacanţă, ele sînt bine segregate prin preţuri, dar şi prin fiţe. Există, ce-i drept, ca modalitate actuală de petrecere a timpului liber, democraţia mall-ului, echivalent al corso-ului de altădată. Aici, tinerii reprezentanţi ai clasei de mijloc au posibilitatea să facă l

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.