Timp liber. Şi-o cafea, vă rog

Bogdan MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
Timp liber  Şi o cafea, vă rog jpeg

Lasă prostiile, nu mai visa cai verzi pe pereți! Totul trebuie planificat în viață (mama, foarte serioasă).

Asta-i vrăjeală, mă, nu-i nevoie de nici un plan, îți zic io. Faci ce ai chef, o scoți tu cumva la capăt (tata, foarte relaxat).

Uau, ce simplu! Planuri, treburi grele? Nici o problemă, facem ca mama – cu așteptări, eforturi, tot tacîmul. Dorințe, fantezii? Trecem la tata – cai, potcoave și peștișori de aur. Și dă-i cu unu’, dă-i cu altu’, nu așa, invers, ba nu, stai, era bine înainte, hm, să mă mai gîndesc, parcă totuși… ce mai, m-am încurcat de tot. Pînă la urmă, am mers la sigur – am adoptat strategia maică-mii și, dacă se-ntîmpla s-o dau în bară așa, scoteam la-naintare jongleriile babacului. Cum-necum, a ținut. A ținut chiar și la interviurile cu tot felul de doroftei care mă-nghesuiau la perete cu întrebări-croșee. Nu știu, da’ nu vă faceți griji, o să mă descurc, ziceam, cît se poate de serios. Unii m-au angajat, alții nu. Dar nu-mi aduc aminte să nu fi zîmbit vreunul.

După ce-am bifat obiectivul facultă-job-casă, ai mei au schimbat macazul. Mama s-a relaxat, a lăsat-o mai moale cu listele, tata a-nceput să-și facă… planuri. Ca să vezi! La fel ca ei, recuperez și eu, nu mă mai iau atît de în serios, nu-mi mai bat capul cu dorințe, aspirații, strategii, bărci, undițe, cîrlige și I’ll do my best, că numa’ mă-mpiedic. Le-am înlocuit, pe rînd, cu timp liber – un peștișor al naibii de alunecos, odată te pomenești că-ți face semn, hei, boss, fii pe fază, să n o ratezi p-asta. Cam așa:

Hoinăream prin Scoția de cîteva săptămîni. Ajunsesem în Oban, un port cochet și liniștit, cu gîndul să o tai spre o insuliță, Coll, Tiree, nu conta prea mult. Rătăceam pe străduțele lăturalnice ale orășelului și mă opream din cînd în cînd, fără un motiv anume. Mă opream, mă așezam pe marginea drumului și pierdeam vremea. Și mă simțeam grozav, pentru că nimic nu mă împiedica să mă opresc și să pierd vremea. Poposisem în fața unei case, mă uitam la cei doi cîini din curte. They are the most polite dogs in Scotland, am auzit. Don’t be shy! Un tip pe la 60 de ani îmi făcea cu mîna de pe verandă. Zîmbea. Ce tare, intră, ce mai stai, mi-am spus și-am deschis poarta fără nici o reținere. Am mîncat și am băut și-am stat la povești ca doi prieteni vechi care se revăd după ani. Am trăncănit pînă s-a lăsat întunericul. Pînă ne-a intrat frigul în oase. Cu o mică pauză, ca să privim apusul. Apoi omul s a oferit să mă găzduiască peste noapte. Am ezitat puțin, dar am primit. Am baricadat ușa camerei cu rucsacul – mi s-a spus de prea multe ori că nu e bine să stai de vorbă cu străinii și așa mai departe. Dimineață, gazda a pregătit micul dejun. Scottish breakfast for you, my friend. Am mîncat. Am mulțumit. Pentru masă. Pentru tot. Ne-am strîns mîinile, ne-am zîmbit. Așteaptă puțin, a spus, cumva misterios, și s-a dus pînă în casă. S-a reîntors cu o plasă. Închide ochii, a spus. Am făcut întocmai. Am simțit cum îmi umblă în rucsac, cum îmi îndeasă ceva în el, și mi-a bătut inima mai tare. Ce face? Ce mi pune acolo? Mîncare? Apă? Whisky? Bă, ăsta-mi pune o bombă! Nu, nu-i nevoie, am protestat timid. Gata, a zis tipul și m-a bătut pe umăr. Ne-am mai strîns o dată mîinile și ne-am despărțit. Îndată ce-am cotit, am deschis rucsacul. Și m-am bucurat și-am rîs, hî-hî-hî, bombă, auzi, ce prost!

Cîteva ore mai tîrziu, descopeream insula Tiree cu un binoclu la gît.

Sau așa:

Am avut grijă cîteva ore de copiii unor prieteni. Unul are cinci ani, celălalt, trei. La un moment dat, am ajuns să le explic cum e să plîngi de bucurie. Nu ştiau care-i faza. N-ați plîns niciodată de bucurie? Nu, tu ai pîns? Da. Cînd, cînd ai fost mic? M-am gîndit puțin, nu, am spus, nu cînd am fost mic, mai tîrziu, cînd am mai crescut. Şi acuma? Acuma mai pîngi de bucuie? Uneori, am spus. Rar, am adăugat. Chestia e că peste vreo jumate de oră, în timp ce vorbeam de Spiderman şi alți eroi, mi-a venit în minte concertul pentru pian şi orchestră de Ceaikovski, ăla super-meseriaş, şi m-am pomenit că-ncep să fac pe dirijorul şi să cînt, tîm-tîm-tîm-tîm-bum, tîm-tîm-tîm-tîm-bum. Ei, după mine, tîm-tîm-tîm-tîm-bum, şi stați un pic, şi am dat drumul la concert pe telefon şi, ce să vezi, mi-au dat lacrimile şi, în loc să m-ascund, le-am zis: vedeți, mă băieți, acuma plîng de bucurie. S-au apropiat, au văzut, m-au şi verificat, li s-au umezit degetele, n-au spus nimic, s-au hlizit doar, uşor nedumeriți. Apoi mi-au găsit buricul, şi-au vîrît degetele-n el, buicul, buicul, hi-hi-hi şi ha-ha-ha şi hu-hu-hu, şi uite, Bogdan, acuma pîngem şi noi de bucuie. I-am verificat. Mi s-a părut că mi se umezesc degetele.

Dorințe? Aspirații? Rezoluții? Da. Timp liber, cît mai mult timp liber! A, și să-i scot pe-ai mei la o cafea. Habar n-am în ce categorie intră chestia asta, da’ poate știu ei răspunsul. 

Bogdan Munteanu este scriitor.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Regina Elisabeta jubileu
Cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a a fost dezvăluită
A fost publicat certificatul de deces care dezvăluie cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii.
parlamentul european foto adevarul
Intrarea României în Schengen, în atenția Parlamentului European
Liderul delegației române a PSD din Parlamentul European a anunțat introducerea pe agenda plenului PE a unei dezbateri cu rezoluție privind aderarea României la Spațiul Schengen.
sorin cimpeanu campeanu
Cîmpeanu: 200.000 de elevi vor beneficia de alocații de transport de până la patru ori mai mari
Cîmpeanu a anunțat că aproximativ 200.000 de elevi vor beneficia de alocații de transport de până la patru ori mai mari în raport cu plafoanele actuale, după ce proiectul de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea legii educației a fost finalizat și publicat pe site-ul ministerului.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.