„There's No Cure For Love“

Rozana MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
„There's No Cure For Love“ jpeg

Primele amintiri cu ea? La Re­vo­luție. Ducea lemne în casă, cu mine în brațe. Apoi mi-a dat să molfăi o felie de portocală.

Momentul în care m-a înțărcat. Și-a legat pieptul cu o basma și mi-a spus că are „buba“. Eu mă cățăram pe ea, adormită, căutînd sînul. Mă mîngîia pe cap și îmi spunea „nu mai are mama“. Adormeam la loc, sugînd în gol.

Vitamine colorate, în formă de ani­măluțe.

Se spune că centrul amintirilor e același cu centrul imaginației, dar eu chiar am în minte aceste secvențe, de cînd eram foarte, foarte mică.

Ea citind în bucătărie. Nes, țigări Assos, piciorul drept îndoit sub piciorul stîng, cotul drept pe masă, cotul stîng pe genunchiul stîng, cartea în mîna stîngă, țigara în mîna dreaptă. Ținea fumul cîteva secunde, umflîndu-și obrajii, apoi îl elibera, strîngînd comic din pleoape. Bucătărie. Orez cu lapte pe aragaz. Aproape întuneric. Nu știu cum reușea să citească pe lumina aia.

Mama.

Amintiri din copilărie; Coșbuc; Eminescu; Povești Nemuritoare; Legendele Olimpului; cărțile șutite din biblioteca ei; cartea pe care mi-a aruncat-o în sobă după ce am luat notă mică la matematică; Love Story, cartea adolescenței mele; Dragoste în vremea holerei, cartea care m-a învățat despre iubire.

De la mama am deprins plăcerea cititului și cred că este cel mai frumos lucru pe care ți-l poate insufla cineva.

Nu m-am priceput niciodată la „pus dorințe“. Analizez prea mult, mă încrunt, mă gîndesc dacă le formulez bine și se duce momentul.

Nu sînt cea mai mare admiratoare a sărbătorilor. Cred mai degrabă că poți să transformi fiecare zi într-o sărbătoare, dacă ai curajul să faci un pas către tine. Ceea ce eu nu am de fiecare dată. Acest gînd ar putea să fie o dorință în sine.

Poate că singurele momente în care mă simt sigură pe mine, fericită și pot să analizez fiece lucru și situație sînt acelea cînd citesc.

Îmi amintesc o noapte de pe vremea studenției mele. Stăteam într-o garsonieră în Colentina, la intersecția cu Șoseaua Fundeni. Tot timpul aveam cîte ceva de făcut și de lucrat. Trebuia să plătesc chiria, așa că relaxarea nu era o opțiune. Rămăsesem în urmă cu cititul, aveam de scris un scenariu de interior pentru școală… și deodată se oprește curentul. Panică. Lumînări? Lumînări, întotdeauna am lumînări. Chibrit. Facem lumină. Masa din bucătărie. Un pahar cu vin. O carte – Să nu pronunți: noapte, de Amos Oz. N-am lăsat-o din mînă. Între timp blocul meu se luminase. Străzile se luminaseră. Stelele dispăreau încet de pe cer. Lumînările se consumaseră. Sticla de vin se golise. A fost o noapte minunată.

Nu posed nimic. Nu știu să pun bani deoparte. Nu mi-e frică de ziua de mîine pentru că nu am învățat să o aștept. Îmi place să mă joc, așa că dacă acest articol e ca o joacă, pot să spun că o aspirație pe 2018 ar fi să-mi asum viața – adică trăitul, adică propria-mi respirație – mai mult. Să-mi fac timp să citesc și să scriu. Să închid ochii în mijlocul Bulevardului Magheru și să zbor visînd. Să trec peste Intercontinental, călare pe o mătură și cu părul vîlvoi, să arunc vrăji peste Casa Poporului, să aterizez în brațele unui băiat frumos într-o barcă-n Cișmigiu (nu m-am plimbat niciodată romantic cu barca în Cișmigiu, iar asemenea acțiuni stupid-fermecătoare sînt tot timpul binevenite), să plec într-o vacanță total neplănuită, să mă iert că mi-a fost greu s-o iert pe mama pentru dispariția-i bruscă, să fiu mai mult cum sînt eu, adică să iubesc și-n somn. 

A fost odată o fată care credea că dacă le vorbești oamenilor despre iubire totul va fi bine. A fost odată o fată care credea că la iubire se rezumă totul. Că iubirea vindecă lumea. Sau o naște și o moare. Începutul și sfîrșitul. Sentimentul fără leac sau șansă de a i te opune. Cam așa. A fost odată o fată care credea.

„10.11.1988

Ora 3,40 se naște Ana-Maria Rozana. Cea mai mare decepție. Îl așteptam de 8 luni pe Mihăiță-Alexandru. Nu vreau s-o văd. Nu vreau să mănînc. Niciodată, da, repet, niciodată n-am suferit mai mult ca acum că nu mi s-a îndeplinit o dorință. Am impresia că n-o s-o iubesc niciodată.

Rozana are 3100 g. și 51 cm lungime.

12.11.1988

O văd pe Rozana, silită de o asistentă. Azi, pentru prima dată, mă duc la alăptat. Cred că încep s-o iubesc. La ora 24 stau o oră să mănînce. E un copil dificil. Plînge mereu.

15.11.1988

Cred că n-aș mai putea să stau fără să mă duc la o masă să o văd pe Rozana. Mă duc printre primele mămici și plec ultima.“ (din jurnalul mamei)

Post Scriptum: Țin să consemnez, pentru bunul curs al istoriei, că această bucată de text își găsește inspirația, sau mai degrabă curajul, în două spectacole pe care le-am văzut de curînd: Apa Vie (r. Ștefan Lupu) și Gala (Jérôme Bel). Ambele teribil de umane și scoțînd la iveală fragilitatea și firescul frumuseții ce ne locuiește, inevitabil, pe fiecare dintre noi. 

Rozana Mihalache este coordonator artistic la Green Hours.

Foto: flickr

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.