Teritoriul digital

Vlad ANDRIESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Teritoriul digital jpeg

În 2002, la etajul 1 al Colegiului Național din Iași, începea ora de geografie. Eram în clasa a VI-a și îmi făcusem un obicei, care urma să fie păstrat cu sfințenie, să stau în ultima bancă, să îmi „conserv“ energia și să intervin doar atunci cînd era chiar necesar. De obicei, doar atunci cînd eram întrebat. Anul acela, la geografie, am descoperit că îmi place să răspund și am înțeles cum stă treaba și cu orgoliul. În principiu, voiam să intervin ca să mă dau mare. Profesoara, o tînără în jur de 27 de ani, cu părul tuns scurt, era o apariție ciudată printre toți ceilalți dascăli îmbătrîniți de vreme. Preda geografia universală și ne ducea cu gîndul acolo unde nu ne puteam imagina: Statele Unite, Rusia, Europa. În mintea mea, locurile acelea erau doar puncte fixe pe o hartă.

Profesoara venea la oră cu o carpetă veche, de pe care se crăpaseră colțurile ca și cum ar fi marcat îmbinările între plăci tectonice. Aceea era harta. Eu îmi făcusem educația de pînă atunci dintr-o colecție uluitoare, numită „Arborele lumii“, o enciclopedie săptămînală pe care o colecționam într-un biblioraft albastru, cu subiecte diverse: animale, plante, istorie, artă, știință, geografie sau anatomie. În patru ani de liceu, cel mai bun moment al meu a fost cînd profesoara de geografie m-a scos la tablă și a început să mă întrebe capitale ale țărilor lumii. A trecut prin Europa și nu a reușit să mă învingă. A ajuns în Americi. Am stat în continuare în picioare. A fost un joc amuzant, o dispută care-mi plăcea. Am trecut prin Turkmenistan, Uzbekistan, Mongolia. S-a oprit la Antananarivo, capitala statului Madagascar. Astăzi, îmi dau seama că știam puncte pe hartă, dar nu aveam imagini. Și dacă aș fi fost 14 ani mai tîrziu, astăzi?

În 2005, Google a lansat Google Maps. Nu mai rețin primul moment cînd m‑am apropiat de acest program, dar odată cu instalarea conexiunii la Internet, am descoperit Google Earth, varianta tridimensională a programului. Așa am ajuns să văd lumea pe care mi-o imaginam. Odată cu Internetul, am descoperit și Google Street View, și străzile din capitalele europene sau din New York. Hărțile nu au mai fost un mister crăpat de timp, agățate în cui la ora de geografie. Diferențele aduse de ele odată cu Internetul au deschis oamenilor ochii.

Pînă la vîrsta de 20 de ani nu am ieșit niciodată din țară. Nici pînă astăzi nu am ajuns fizic în unele locuri, dar le-am putut vizita online. Pe măsură ce și-a dezvoltat sistemul de hărți, Google a introdus și lucruri mai interesante, chiar culturale. Cu ajutorul așa-numitelor trekkere, biciclete care aveau montate camere panoramice, sau al unor ghiozdane speciale, angajații Google au vizitat obiective turistice și culturale din întreaga lume și le-au făcut disponibile pe Google Street View, programul care te duce chiar la fața locului. Dacă vei căuta pe Google proiectul „Treks“, vei vedea o listă de obiective care pot fi luate la pas, cu ajutorul mouse-ului: Veneția, Taj Mahal, Piramidele din Giza, Muntele Fuji din Japonia, Mont Blanc, Marea Barieră de Corali din Australia, Marele Canion, Insulele Galapagos, Turnul Eiffel sau bazinul Amazonului din Brazilia. Timp de luni întregi, oamenii Google au mers prin aceste locuri cu un ghiozdan ultratehnologizat în spate și le-au făcut disponibile în întreaga lume. Astăzi, chiar dacă locuiești într-un sat din România, dar ai o tabletă conectată la Internet, poți ajunge unde numai cu gîndul visai, ba chiar poți păși în interiorul Muzeului Luvru. Și nu mai ai nici o scuză să nu știi.

Big Data, Small Maps

Cum ne-au mai schimbat hărțile viața? În moduri pe care nu le gîndim des, pentru că au devenit atît de evidente. Fără posibilitatea ca dispozitivele inteligente să aibă localizare, prin GPS sau prin Internet, majoritatea aplicațiilor de astăzi ar fi inutile. Să luăm două exemple: Uber și AirBnB. Hărțile online au fost o modalitate de a micșora lumea. Zecile de mii de kilometri pătrați au devenit accesibili pe un ecran de cîțiva centimetri, iar ceea ce era cartelizat s-a democratizat. Air­BnB a schimbat modul în care ne găsim cazare în vacanță: cauți orașul, vezi pe hartă apartamentele, te uiți la poze, iar apoi te duci și pe Google Street View pentru a vedea cartierul sau dacă ai magazine în apropiere. Uber e varianta modernă a taximetriei, iar fără localizarea pe hartă ar fi complet inutil. Deschizi telefonul, acesta te plasează într-un punct fix și chemi o mașină pe care o urmărești permanent pe hartă. Drumul spre casă e asigurat de Waze, o aplicație cumpărată de Google, creată de israelieni, care adună date de la toți șoferii pentru a-ți da traseul ideal în funcție de durata drumului și kilometrii parcurși. De fapt, sîntem într-o epocă Big Data, așa cum o numesc specialiștii. Computerele au posibilitatea de a strînge deodată milioane de date, să le activeze și să ofere rezultate pe baza lor: cele mai relevante site-uri, cel mai apropiat Uber, cea mai bună cazare prin Booking.com sau AirBnB sau cele mai bune străduțe lăturalnice. Influența Waze, de exemplu, e mai mare decît a ne spune pe unde să conducem. Orașe din Statele Unite, Marea Britanie sau țările scandinave au folosit datele din Waze pentru a descoperi modalități noi de a îmbunătăți traficul. Hărțile în timp real au fost datele de la care specialiștii au pornit în decongestionarea unor zone la anumite ore.

Hărțile nu se opresc doar la geografie. Nu mai departe de orașul Bistrița, o profesoară de română a decis să îi facă pe elevi să aprecieze literatura română prin transformarea personajelor în conturi de Facebook. Monica Halaszi de la Colegiul Național „Liviu Rebreanu“ le predă activ elevilor activitatea personajelor din literatura română. Să luăm, de exemplu, călătoria din Baltagul. Cînd am citit cartea, nu am înțeles pe unde s-a plimbat Vitoria Lipan. Monica Halaszi folosește Facebook pentru a împărtăși citatele personajelor, dar acestea își dau inclusiv check-in și poți vedea pe hartă unde sînt acestea. E un drum online mai viu decît ar putea fi unele cărți pentru elevi. În următorii ani, imaginați-vă perspectivele care ar putea fi deschise de realitatea virtuală. Pui casca pe ochi și poți vedea, în timp ce profesoara povestește drumul Vitoriei Lipan. Și poate așa nu mai ții minte toate comentariile din cărțile scrise special pentru Capacitate și Bacalaureat, dar dezvolți ceva mai prețios: imaginația.

Un alt mod prin care poți folosi hărțile la clasă sînt jocurile. Locatestreet.com e unul dintre site-urile care te amplasează la întîmplare într-o zonă din lume, pe Google Street View. Ca un detectiv, te uiți după indicii și alegi dintre cele patru țări. Apoi, primești puncte suplimentare dacă nimerești orașul. E dificil și uneori imposibil, dar te ajută să-ți dezvolți instinctele, iar apoi să cauți pe Internet lucruri și mai interesante despre acele locuri. Specialistul în educație Ken Robinson a declarat într-un Ted Talk celebru că școlile omoară creativitatea. Odată cu tehnologia, creativitatea poate să-și găsească un rol mai evident în sala de curs.

Una dintre activitățile preferate ale Internetului este să compare hărțile digitale de astăzi, actualizate, cu cele de acum douăzeci de ani. Și dacă oamenii nu s-au convins că schimbările climatice există, aceste hărți le pot arăta cum stau lucrurile. Cu ajutorul hărților, indiferent că sînt Google Maps, Apple Maps sau Here Maps (de la Nokia), poți vedea efectele defrișărilor la nivel global, ale încălzirii globale, cum se modifică malurile și zone despre care știai că sînt verzi. Fă un experiment. Ia un atlas geografic din perioada comunismului, pune-l lîngă laptop și caută aceleași zone pe Internet. Rezultatele actualizate arată dezastrul la scară largă. Poți găsi detalii pe climatehotmap.org, geology.com sau căutînd pe Google „Mapping the climate change“.

În final, să mă întorc la domeniul meu: jurnalismul. Să te exprimi vizual nu a fost niciodată mai ușor astăzi. Întîlnesc de multe ori jurnaliști leneși sau care nu vor să facă efortul de a înțelege tehnologia. Știu că articolele lor ar putea fi mai interesante cu o infografie sau o hartă, dar pare-se că acestea sînt domeniile oamenilor specializați. Nimic mai fals. Trei unelte ajută jurnaliștii și povestitorii de Internet să pună în spațiu mai bine subiectele lor: Storymap (Knightlab), ZeeMaps sau CartoDB. În condițiile în care oamenii au, pe Internet, atenția la fel de aplicată ca a unui peștișor auriu, imaginea s-ar putea să facă mai mult decît milioane de cuvinte.

P.S. Celor pasionaţi de hărţi le recomand Reddit.com/r/MapPorn, o platformă unde poți pierde zile întregi uitîndu‑te la cele mai frumoase hărți din lume.

Vlad Andriescu este jurnalist.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.
image
Cum a primit un şofer aer în loc de combustibil la o benzinărie din Argeş. Ce nereguli a descoperit Protecţia Consumatorului
O pompă de combustibil la staţia Fuel One din comuna argeşeană Căteasca contoriza costul cantităţii de combustibil livrate, ca şi când ar fi fost distribuită în mod real, însă în fapt containerul de combustibil era gol, au descoperit după un control efectuat miercuri 10 august inspectorii de la CJPC Argeş.
image
Şoferiţa din Iaşi care a ucis patru muncitori pe şosea, acuzată de omor calificat. Declaraţii uluitoare
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.