Teleleu

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Teleleu jpeg

Un jurnalist și un fotograf locuiesc de doi ani și jumătate într-un motorhome de 10 metri pătrați.

Cosmin spionează popîndăii cu binoclul. Eu stau afară, lîngă mașină, cu laptopul pe genunchi. În jurul nostru se aud greierii și țipetele popîndăilor atunci cînd Cosmin se apropie prea mult de cuiburile lor. E luni, e ora prînzului, și noi ne-am oprit pe Cheile Dobrogei, printre stîncile cu forme bizare, să ne terminăm munca de birou înainte de a pleca în Deltă, unde vom documenta un subiect în următoarea lună.

Azi-noapte am dormit în satul Grădina din județul Constanța, pe un drum de țară, aproape de o fermă cu struți. Ne‑am obișnuit cu privirile curioase ale oamenilor, care se uită la noi ca la niște ciudățenii rătăcite în satul lor. Bem cîte un pahar de vin, tragem în piept mirosul de balegă și ne uităm pe geam la satul care se cufundă în întuneric. La cină mîncăm o salată sau niște paste, ceva ușor de preparat în motorhome. Apa ne ajunge pînă mîine dimineață: eu fac duș cu zece litri, iar Cosmin – cu cinci.

Încărcăm mașina cu apă a doua zi dimineață, de la un izvor de pe Cheile Dobrogei, la care nu putem cupla însă furtunul – apa curge direct din perete. Eu umplu cu apă sticlele de cinci litri, iar Cosmin le varsă în mașină cu o pîlnie improvizată dintr-un PET.

Se împlinesc doi ani și jumătate de cînd trăim așa, în motorhome-ul nostru de cinci metri lungime și doi lățime, cu o pauză de două luni iarna asta, cînd am fost în Cuba.

„Acasă“ e un termen relativ pentru noi și ne pufnește rîsul cînd îl rostim. „Acasă“ înseamnă mașina noastră, locul în care dormim în noaptea asta, tihna pe care o simțim cînd rămînem singuri, după o zi pe teren. Am locuit pînă acum, temporar, în curtea Primăriei dintr-un sat din județul Iași, în parcarea unei asociații din Cluj, pe cîntarul din Crama Corcova, pe plajă, în România, în Grecia sau în Turcia, în centrele orașelor de provincie sau lîngă parcuri liniștite.

Ne-am obișnuit atît de mult cu viața noastră în mașină, încît ni se pare firesc să fie așa și uităm că, în mod normal, oamenii nu trăiesc într-o mașină. Noroc cu mamele noastre, care ne reamintesc că nu e normal ce facem și că ar trebui să ne găsim un rost.

Viața noastră domestică nu e fundamental diferită de cea pe care o aveam în garsoniera din București în care locuiam înainte de-a pleca teleleu. Gătim paste, humus sau tocăniță de pui, tot ce ți-ai găti și tu la tine în bucătărie, ascultăm muzică, lucrăm – de cînd ne-am cumpărat generator nu mai sîntem dependenți de curent electric –, ne spălăm vasele, facem duș, ne uităm la filme înainte de culcare, invităm prieteni pe la noi, ba uneori chiar și dansăm. Doar că toate astea le facem în zece metri pătrați, cu tot cu motor.

Viața într-un motorhome nu e confortabilă. Trebuie să fim economi cu apa, să ne gîndim exact ce ne trebuie de mîncare și încape în micul nostru frigider, atunci cînd mergem la cumpărături. Nu ne permitem să acumulăm nici un obiect inutil, nici o rochiță, nici un cablu, nici un trepied care nu e absolut necesar. Avem autonomie două-trei zile, după care trebuie să căutăm apă și un canal în care să golim toaleta. GPL-ul, cu care merg apa caldă, frigiderul și soba, ne ține o lună vara și o săptămînă iarna. Mutatul mașinii presupune să punem la loc toate oalele și vasele, gelul de duș și șamponul, laptopurile, orice ar putea să cadă în mers. În medie, împachetatul mașinii durează jumătate de oră.

Ne simțim însă liberi și norocoși că nu sîntem legați de o casă, că nu plătim chirie și rate, că putem trăi din banii pe care-i avem și, dacă nu ne ajung, cheltuim mai puțin. Trăim din burse, granturi și din abonamentele la vederi pe care Cosmin le trimite o dată la două săptămîni din locurile în care călătorim.

Ne-am obișnuit așa, mereu pe drum, și acum nu ne mai putem imagina viața altfel. Sîntem fericiți. Eu scriu mai mult și mai bine, iar Cosmin face fotografiile pe care nu le-ar fi putut face niciodată în București. Avem privilegiul de a documenta un subiect pînă cînd e gata, fără să fim restricționați de ritmul dintr-o redacție. În cei doi ani și jumătate, am publicat 24 de povești despre violență domestică, sărăcie și comunități marginale.

Vara asta ne-am dus la Corcova, în Mehedinți, să facem un film de 10 minute despre viața unei tinere familii de căldărari, după ce am cîștigat una dintre bursele „Viitor la purtător“ derulate de Decît o Revistă și NN România. Deși plănuiam să stăm doar o lună, am rămas acolo șase luni și ne-a ieșit un documentar de o oră despre o meserie care se pierde și despre o familie care își caută bunăstarea în Franța, la groapa de gunoi, și în Belgia, la mere.

N-am fi putut face asta niciodată dacă am fi locuit în București. În primul rînd, nu ne-am fi permis financiar să stăm atîta timp pe teren. În al doilea rînd, viața în mașină ne ajută să ne apropiem de oameni. Dormim lîngă ei sau aproape de ei, sîntem acolo în orice moment al zilei, știm ce mănîncă, ce beau, ce gîndesc, care sînt fricile lor și ce îi face fericiți. Și nu ne grăbim să plecăm pentru că avem tot timpul din lume.

Elena Stancu este jurnalistă la Teleleu.eu. În noiembrie 2013, s-a mutat într-un motorhome împreună cu fotograful Cosmin Bumbuț și au plecat teleleu ca să povestească România de azi în imagini și cuvinte.

Foto: C. Bumbuţ

Comunismul se aplică din nou jpeg
Ale lumii două fețe
Oamenii n-au fost, poate, mai răi sau mai buni în istoria lor, dar instrumentele prin care au exercitat răul au variat considerabil, adică s-au dezvoltat.
p 10 jpg
Unidimensionala banalitate
Dacă România l-a ales pe Iliescu președinte în 1990, de ce s-ar mai fi făcut vreodată alegeri?
29903084942 33e7aa40d1 c jpg
Despre conceptul de „rău” din perspectiva diverselor teorii filosofice
Răul metafizic precum și cel empiric sînt explicate prin patru mari tipuri de teorii.
32851415932 5b1b685b66 c jpg
Hater-ul de Internet și hater-ul sub acoperire
„Hater”-ul, o persoană măcinată de anxietate și nemulțumiri, care își găsește o personificare a anxietăților și nemulțumirii ca poetul muza, a existat dintotdeauna.
1024px Don Chepito witnessing a boxing match between a black man and a white man MET DP869355 jpg
„Să te dezlănțui într-un mod controlat” – interviu cu Cătălin MOROȘAN
„E foarte bine să-ți dezvolți furia, dar trebuie s-o folosești în mod controlat, pentru că nu poți să încalci regulile. Și în ring, și în viață sînt reguli de respectat.”
p 1 jpg
O structură limbică arhetipală sau în miezul răului
Un copil nu are niciodată părinții pe care-i visează, doar copiii fără părinți au părinți de vis.
p 14 Parintele Rusu cu familia jpg
A fi cu „etichetă”
Un grăunte de răutate adîncă, izvorîtă din crunta răzbunare și din trufia unui slujbaș plenipotent al statului, a schimbat pentru totdeauna biografia peste veacuri a părintelui Rusu Petre.
p 21 sus WC jpg
Cele două fețe ale sufletului
Oricît de mult ne-ar plăcea să fim doar buni n-o să ne iasă, vom produce suferință și dacă ne-am propus, și dacă nu.
p 21 jos jpg
Fețe-fețe ale răutății
Cred că răutatea are o grămadă de fețe, ceea ce o face, deseori, greu de identificat. Sau ușor de confundat.
Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.