Teleleu

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Teleleu jpeg

Un jurnalist și un fotograf locuiesc de doi ani și jumătate într-un motorhome de 10 metri pătrați.

Cosmin spionează popîndăii cu binoclul. Eu stau afară, lîngă mașină, cu laptopul pe genunchi. În jurul nostru se aud greierii și țipetele popîndăilor atunci cînd Cosmin se apropie prea mult de cuiburile lor. E luni, e ora prînzului, și noi ne-am oprit pe Cheile Dobrogei, printre stîncile cu forme bizare, să ne terminăm munca de birou înainte de a pleca în Deltă, unde vom documenta un subiect în următoarea lună.

Azi-noapte am dormit în satul Grădina din județul Constanța, pe un drum de țară, aproape de o fermă cu struți. Ne‑am obișnuit cu privirile curioase ale oamenilor, care se uită la noi ca la niște ciudățenii rătăcite în satul lor. Bem cîte un pahar de vin, tragem în piept mirosul de balegă și ne uităm pe geam la satul care se cufundă în întuneric. La cină mîncăm o salată sau niște paste, ceva ușor de preparat în motorhome. Apa ne ajunge pînă mîine dimineață: eu fac duș cu zece litri, iar Cosmin – cu cinci.

Încărcăm mașina cu apă a doua zi dimineață, de la un izvor de pe Cheile Dobrogei, la care nu putem cupla însă furtunul – apa curge direct din perete. Eu umplu cu apă sticlele de cinci litri, iar Cosmin le varsă în mașină cu o pîlnie improvizată dintr-un PET.

Se împlinesc doi ani și jumătate de cînd trăim așa, în motorhome-ul nostru de cinci metri lungime și doi lățime, cu o pauză de două luni iarna asta, cînd am fost în Cuba.

„Acasă“ e un termen relativ pentru noi și ne pufnește rîsul cînd îl rostim. „Acasă“ înseamnă mașina noastră, locul în care dormim în noaptea asta, tihna pe care o simțim cînd rămînem singuri, după o zi pe teren. Am locuit pînă acum, temporar, în curtea Primăriei dintr-un sat din județul Iași, în parcarea unei asociații din Cluj, pe cîntarul din Crama Corcova, pe plajă, în România, în Grecia sau în Turcia, în centrele orașelor de provincie sau lîngă parcuri liniștite.

Ne-am obișnuit atît de mult cu viața noastră în mașină, încît ni se pare firesc să fie așa și uităm că, în mod normal, oamenii nu trăiesc într-o mașină. Noroc cu mamele noastre, care ne reamintesc că nu e normal ce facem și că ar trebui să ne găsim un rost.

Viața noastră domestică nu e fundamental diferită de cea pe care o aveam în garsoniera din București în care locuiam înainte de-a pleca teleleu. Gătim paste, humus sau tocăniță de pui, tot ce ți-ai găti și tu la tine în bucătărie, ascultăm muzică, lucrăm – de cînd ne-am cumpărat generator nu mai sîntem dependenți de curent electric –, ne spălăm vasele, facem duș, ne uităm la filme înainte de culcare, invităm prieteni pe la noi, ba uneori chiar și dansăm. Doar că toate astea le facem în zece metri pătrați, cu tot cu motor.

Viața într-un motorhome nu e confortabilă. Trebuie să fim economi cu apa, să ne gîndim exact ce ne trebuie de mîncare și încape în micul nostru frigider, atunci cînd mergem la cumpărături. Nu ne permitem să acumulăm nici un obiect inutil, nici o rochiță, nici un cablu, nici un trepied care nu e absolut necesar. Avem autonomie două-trei zile, după care trebuie să căutăm apă și un canal în care să golim toaleta. GPL-ul, cu care merg apa caldă, frigiderul și soba, ne ține o lună vara și o săptămînă iarna. Mutatul mașinii presupune să punem la loc toate oalele și vasele, gelul de duș și șamponul, laptopurile, orice ar putea să cadă în mers. În medie, împachetatul mașinii durează jumătate de oră.

Ne simțim însă liberi și norocoși că nu sîntem legați de o casă, că nu plătim chirie și rate, că putem trăi din banii pe care-i avem și, dacă nu ne ajung, cheltuim mai puțin. Trăim din burse, granturi și din abonamentele la vederi pe care Cosmin le trimite o dată la două săptămîni din locurile în care călătorim.

Ne-am obișnuit așa, mereu pe drum, și acum nu ne mai putem imagina viața altfel. Sîntem fericiți. Eu scriu mai mult și mai bine, iar Cosmin face fotografiile pe care nu le-ar fi putut face niciodată în București. Avem privilegiul de a documenta un subiect pînă cînd e gata, fără să fim restricționați de ritmul dintr-o redacție. În cei doi ani și jumătate, am publicat 24 de povești despre violență domestică, sărăcie și comunități marginale.

Vara asta ne-am dus la Corcova, în Mehedinți, să facem un film de 10 minute despre viața unei tinere familii de căldărari, după ce am cîștigat una dintre bursele „Viitor la purtător“ derulate de Decît o Revistă și NN România. Deși plănuiam să stăm doar o lună, am rămas acolo șase luni și ne-a ieșit un documentar de o oră despre o meserie care se pierde și despre o familie care își caută bunăstarea în Franța, la groapa de gunoi, și în Belgia, la mere.

N-am fi putut face asta niciodată dacă am fi locuit în București. În primul rînd, nu ne-am fi permis financiar să stăm atîta timp pe teren. În al doilea rînd, viața în mașină ne ajută să ne apropiem de oameni. Dormim lîngă ei sau aproape de ei, sîntem acolo în orice moment al zilei, știm ce mănîncă, ce beau, ce gîndesc, care sînt fricile lor și ce îi face fericiți. Și nu ne grăbim să plecăm pentru că avem tot timpul din lume.

Elena Stancu este jurnalistă la Teleleu.eu. În noiembrie 2013, s-a mutat într-un motorhome împreună cu fotograful Cosmin Bumbuț și au plecat teleleu ca să povestească România de azi în imagini și cuvinte.

Foto: C. Bumbuţ

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.