Tectonice

Şerban TOADER
Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În 27 octombrie 2004 aşteptam, mai degrabă pasiv, decesul natural al regimului Iliescu, dar am avut în seara acelei zile şansa să uit de cele politice, de integrare de orice soi şi de problema libertăţii presei. Din motive pămînteşti... adică tectonice. Astfel, au trecut pe primul plan preocupările începînd cu supravieţuirea proprie şi a celor apropiaţi, pînă la sănătatea nervilor. Apoi, au urmat diverse meditaţii la cele trecătoare şi netrecătoare, care au luat locul pentru puţină vreme chestiunilor diurne.

Starea de graţie n-a durat însă mult, pentru că a doua zi, angrenat la locul de muncă în discuţii despre seism, mi-am amintit de o credinţă populară chineză privitoare la cutremure. Despre ce credinţă populară este vorba? Probabil una care nu aparţine exclusiv spaţiului cultural la care m-am referit mai sus: legătura dintre apariţia cutremurelor şi schimbările politice mari. Cu alte cuvinte, cutremurul – ca semn prevestitor al schimbării de regimuri politice. De exemplu, pe data de 28 iulie 1976, a avut loc în oraşul chinez Tangshan un cutremur distrugător peste măsură: au fost culcate la pămînt aproape toate clădirile, iar minele din zonă au fost inundate. Au murit inimaginabil de mulţi oameni, iar amintirea acestui sinistru este încă dureroasă, după mai bine de 30 de ani.

Ajuns la bibliotecă, nu o lucrare de etnografie m-a scos din impasul documentar, ci un tratat despre semne prevestitoare şi politică în China imperială, al Tizianei Lippiello (apărut la Leiden). Exemplele autoarei nu vin însă din domeniul credinţelor populare, ci din lucrări de istoriografie, din texte unde coincidenţa unei anume stări politice cu fenomene miraculoase (de bun augur) ori terifiante (prevestitoare de rău) este interpretată pe baza unei concepţii cosmologice particulare. De pildă, apariţia unui inorog sau fenomenul numit „roua dulce“ ş.a. legitimează, potrivit unor norme cosmologice, o guvernare dreaptă (şi poate de durată!). Sau, un cutremur care a avut loc într-un anumit punct cardinal faţă de capitala imperiului vesteşte necesitatea schimbării suveranului sau a dinastiei, în funcţie de afinităţile suveranului/dinastiei cu acel punct cardinal etc. etc. Pe scurt, un cutremur poate fi un semn prevestitor, se vede treaba.

Pînă să mă întorc la ceea ce vreau să scriu de fapt, mai am un exemplu de studiu ştiinţific. Mai demult, plictisiţi probabil de atîta astrologie pop pe toate drumurile, nişte cercetători apuseni (al căror nume nu mi-l amintesc pentru moment) s-au apucat să studieze, de pe poziţii de scepticism şi prin metode statistice, fenomenul astrologic. Rezultatul a însemnat o surpriză pentru ei înşişi: au fost nevoiţi să recunoască faptul că astrologia nu este o preocupare chiar neştiinţifică.

Am pus datele cutremurelor mari din China sau de la noi cap la cap cu evenimentele politice majore şi nu mi-a trebuit prea mult să descopăr ceea ce se ştie demult: de exemplu, la data de 9 septembrie 1976, la nici două luni de la cutremurul pe care l-am amintit mai sus, Mao Zedong moare şi o eră politică se sfîrşi aici... Adio, deci, infamei revoluţii culturale şi unor politici economice dezastruoase. Cultul oficial sau neoficial al preşedintelui Mao nu a dispărut însă, dar oamenii s-au apucat de lucruri mai pragmatice, cum ar fi „socialismul de piaţă“ (sau ceea ce Michael Burawoy eticheta recent, scurt şi exact pe dos, drept „capitalism de stat“). Schimbare politică foarte-foarte mare deci! Dar să-i lăsăm pe chinezi aici.

Ce s-a întîmplat în ţara noastră, aşa, de vreo 40 de ani încoace? Anul 1977: începutul unui declin – prea lung – al regimului Ceauşescu, am putea spune. Cutremurul din primăvara lui 1990, survenit la cîteva luni bune de la căderea lui nea Nicu, părea să fie un semn pentru lucrurile care au urmat: divizare şi isterie partinică, alegeri agitate, violenţă de stradă şi instaurarea unui regim care a durat, cu mici metamorfoze, pînăăă, hăt, în 2004 (cu pauza dintre 1996 şi 2000). Se poate specula şi mai departe, către amonte (1940), sau mai la vale: cutremurul din 1986 anunţa, să zicem, adevăratul început al sfîrşitului unui lung regim politic. Şi aşa mai departe!

Dar iată cum am revenit şi mai în aval. În 2004 chiar s-a întîmplat ceva, politic vorbind; e destul de recent ca să ne amintim. La puţin timp după cutremurul din 27 octombrie, a urmat al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor (12 decembrie), cînd a cîştigat un anume contemporan de-al nostru... Acest cutremur, din fericire fără victime, a inaugurat politic ceea ce ştim şi încă trăim.

Şi au urmat opt ani de linişte, cu cutremure mici, dar cu vorbe multe despre marele cutremur care ne tot pîndeşte de după uşă. Dacă e să aplicăm ipoteza despre care am vorbit pînă acum, vedem însă că evenimentele sociale şi politice au luat-o de mult înaintea mişcărilor tectonice aşteptate. Au început cu proteste de stradă înflăcărate şi iată-ne acum în situaţia în care avem vreo trei preşedinţi de ţară, iar pe fronturile văzute şi nevăzute ale politicii este război în toată legea. Aşadar, se poate întîmpla un seism politic/social chiar fără să fi fost anunţat de vreun cutremur mai mare??!

Pentru că nu mă îndur să arunc la coş o ipoteză-gadget pe care începusem să o îndrăgesc –  „e cutremur, deci va fi schimbare“ –, nu îmi rămîne decît să fac măcar două presupuneri: prima – schimbarea cea mare nici nu a venit, să avem răbdare deci, că o să fim anunţaţi prin mişcări seismice; a doua – nu am fost anunţaţi prin nici un cutremur, pentru că nu a fost cazul şi nici nu va fi, aşa că, chiar dacă ni s-ar părea că se zdruncină ceva, să fim lucizi pentru că de fapt nu se schimbă nimic.

Şerban Toader este sinolog.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.