Țăranul de muzeu

Andreea RACLEȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu ştiu cum sînt alţii... dar eu nu mă pot abţine să nu pun măcar un deget pe exponatele din muzee care, dincolo de valoarea lor intrinsecă, îmi lasă impresia sinceră că aşteaptă să le fie testată tactil materialitatea. Așa că le-am luat la rînd cu teama şi cu îndrăzneala hoţilor de buzunar, de la Muchacha en la ventana lui Dali, la lupii artistului contemporan chinez Cai Guo-Qiang din instalaţia Head-On, la piese din colecţia de ceramică din muzeul etnografic Cuevas del Sacromonte (Granada). Nu însă şi la Muzeul Ţăranului Român unde nu mă puteam da drept străin pentru că jucam rolul de ghid pentru amicii străini pe care-i însoţeam. I-am lăsat pe ei să se minuneze, aşa cum ne minunăm cu toţii de exotic, şi să se piardă în practica pozatului şi prea puţin în cea a privitului. În încercarea mea de a-mi feri auzul de discuţiile doamnelor supraveghetoare, m-am găsit în faţa unui fragment despre “folosul liniştii” dintr-o carte bisericească. Vrînd să aflu titlul acesteia, o iau răsfoit fără a o ridica din locul ei, cînd din spate mă atacă o voce atenţionîndu-mă hotărît: “e tratată!”.

Dincolo de sugestiile şi interdicţiile venite pe cale orală de la supraveghetoare, îmi pare că  Muzeul Ţăranului Român, prin textele de sub exponate, lansează o serie de invitaţii celor ce-i păşesc pragul. Caută dialogul cu vizitatorii, îndemnîndu-i la ”reculegere”, la scotocire, la o privire mai atentă asupra timpului şi mai ales asupra religiozităţii care, se pare, este trăsătură esenţializatoare a ţăranului român. În mai multe rînduri, m-am surprins apropiindu-mă de exponate curioasă de a descoperi care este povestea, parafraza sau vorba de duh care le însoţeşte. De exemplu, unuia dintre dintre obiectele mele favorite - fereastra (expusă ca obiect de sine stătător, în Sala Ferestre) -  îi corespunde următoare poveste: “Am cumpărat această fereastră anul trecut. Casa nouă se terminase și se desfăcea casa veche. El a fost de acord imediat. Femeia s-a opus multă vreme: cum s-o vînd? Toată viaţa am privit lumea de aici”. O experienţă recentă, cea din practica de la Cacica (Suceava) mă determină să mă întreb... în care “an trecut” a fost cumpărată acea fereastră de mici dimensiuni, din lemn, vopsită într-un albastru umil? Îmi dau singură răspunsul amintindu-mi că sînt în muzeul ţăranului “mereu actual”. Lăsînd însă temporalitea deoparte, îmi fuge gîndul la satul Cacica unde am aplicat sătenilor  chestionare pe teme “gospodăreşti”. Printre altele, îi întrebam dacă au geamuri termopan la casă şi dacă văd această utilitate ca fiind una necesară. N-aş putea să dau cifre exacte, însă mă pot baza pe consistenţa discuţiilor pe care le-am avut şi să spun că nici unul dintre ei nu mi-a vorbit cu nostalgie despre ferestrele de odinioară, ba mai curînd cu o mîhnire provocată de lipsa mijloacelor financiare care-i împiedică să-şi monteze geamuri termopan. Deci... vorbim cumva despre actualitatea idealizării ţăranului?

N-apuc însă să-mi termin gîndul pentru că unul dintre cei pe care îi însoţeam, un spaniol, exclamă cu amuzament: “asta parcă-i la bunica mea acasă”. Se referea la încăperea care face trecere înspre Sala Timp, care constituie, pare-se, o cameră de zi, cu o serie de obiecte expuse pe o faţă de masă (care seamănă a perdea) şi distribuite eterogen din punct de vedere al dimensiunii, utilităţii şi cromaticii lor. Reacţia lui mi-a conferit un oarecare sentiment de confort şi satisfacţie, făcîndu-mă să mă gîndesc la ideea de “ţăran  universal” pe care muzeul încearcă s-o proiecteze, dar mai ales la sociologul Stahl care, în discursul său despre tradiţie, spune că “la început a fost prezentul”.
Ne-am continuat periplul prin timpul lumii rurale româneşti la Muzeul Satului, unde una dintre primele remarci a fost legată de încă utilizata şi actuala căruţă pe care au remarcat-o în satele româneşti. Interesant e că acest muzeu este perceput de străinii vizitatori mai degrabă ca un muzeu de artă, şi mai puţin, aşa cum vroia Gusti, “să placă nu numai ochiului, ci să înfăţişeze lucruri adevărate”. Pe lîngă aprecierea “originalităţii şi frumuseţii caselor expuse, ca parte a  patrimoniul artistic”, unul dintre ei a remarcat o anume doză de patetism în modul în care sînt aranjate aceste case, cu nostalgie, ca obiecte ale trecutului expuse datorită valorii lor estetice. Această discuţie îmi întăreşte opinia că Muzeul Satului, în dorinţa de a prezenta publicului “imaginea unui sat-sinteză al României”, nu depăşeşte limitele unui muzeu-colecţie pentru a se îndrepta înspre muzeul participativ şi dialogant, şi să se înscrie astfel în acest trend  predominant din lumea muzeelor etnografice europene.

Cea mai anectodică, pînă la urmă, a fost impresia conform căreia ţăranul român este de fapt un ecologist... şi un autentic, care în traducere (din spaniolă) ar suna cam aşa: “din tot ce-a cunoscut pămîntul, nu e nimic mai natural decît aceste frumoase case şi aceste moduri de a trăi; fiecare sat avea propria-i cultură însă, odată cu venirea capitalismului s-a terminat; şi aşa toţi avem aceleaşi case, aceeaşi hrană, aceleaşi moduri de viaţă de pe urma cărora au de cîştigat doar corporatiştii”.

După toate acestea, aş propune totuşi, în spiritul lui Stahl, să nu cădem din nou în idealisme, adică în acea lume a ideilor despărţită de istoria socială...

Andreea Racleș este masterandă în Antropologie la SNSPA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Wizz Air va introduce noi rute cu plecare din București și Cluj-Napoca. Care sunt acestea şi cât costă călătoria
Compania Wizz Air anunţă că va introduce cinci noi curse directe către destinaţii din Europa, cu plecare din Bucureşti şi Cluj-Napoca.
image
„Îmbrobodirea” femeilor: Ce spun un psiholog și un sociolog despre ultimele declarații ale Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Tomisului a rămas în Secolul XVII, spun experții care au analizat ultimele declarații controversate ale acestuia despre faptul că femeile căsătorite ar trebui să poarte capul acoperit.
image
Cum a ajuns un bărbat să construiască o tavernă grecească în propria curte: „Avem o listă de așteptare și primim clienți de peste tot”
Un bărbat de 44 de ani a construit o tavernă grecească în propria grădină. El a cheltuit peste 20.000 de euro pentru a putea primi oaspeți din întreaga lume, conform Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.