Sute de analişti politici de fotoliu

Publicat în Dilema Veche nr. 138 din 15 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În decembrie 2002, la o recepţie organizată în onoarea unui senator ce împlinea 100 de ani, liderul de atunci al republicanilor din Senat, Trent Lott, şi-a amintit melancolic şi uşor nostalgic de zilele trecute ale politicii din Mississippi. "Cînd Strom Thurmond a candidat la preşedinţie, am votat pentru el" - a spus Lott. "Sîntem mîndri de asta. Iar dacă restul ţării ar fi făcut la fel, nu am mai fi avut atîtea probleme de-a lungul anilor." Thurmond candidase în 1948 pe o platformă segregaţionistă. În acest context, discursul lui Lott era rasist, dar politicienii, jurnaliştii şi afaceriştii din public erau prea blazaţi de circuitul monden, ca să audă ceva nelalocul lui. Dar Josh Marshall, autor al blogului Talking Points Memo, a auzit. Liderul Senatului îşi declara nostalgic suportul pentru politica rasistă a sudului, care a dezbinat America atîţia ani. Marshall şi apoi alţi bloggeri au refuzat să lase povestea să moară. La puţin timp după, Lott demisiona din postul de lider. Momentul Lott a fost momentul în care Internetul a spart uşa şi s-a năpustit în viaţa politică pe care pînă atunci o pîndea doar prin geam. Cu cîţiva ani în urmă, Matt Drudge, zvonistul din spatele Drudge Report, publicase o informaţie care spunea că Bill Clinton ar fi avut relaţii sexuale cu o femeie aflată în practică la Casa Albă. Diferenţa era că Drudge publica o informaţie pe care o rumegau de cîteva săptămîni mai multe publicaţii americane. Replica lui Lott fusese ignorată de presa tradiţională. Blogurile sînt doar unul din fenomenele Internet pe care politicienii şi media americană au început să le ia în serios după alegerile din 2004. Astăzi este o cursă nebună pentru supremaţie pe net şi tot mai mulţi politicieni folosesc Internetul pentru strîns bani, iar partidele şi candidaţii comunică cu suporterii prin bloguri sau mesaje audio şi video. În acelaşi timp, cantitatea de informaţie, aruncată în apele virtuale, a dat naştere la sute de analişti politici de fotoliu. Penetraţia Internetului ajută cu siguranţă. Conform unui studiu, aproape 68% dintre americani sînt conectaţi la Internet, iar peste 40% din aceştia au conexiuni broadband (de bandă largă). New York Times discuta în aprilie problema schimbărilor pe care Internetul le-a adus în viaţa politică: "Democraţii şi Republicanii folosesc tot mai des e-mailuri, site-uri interactive, bloguri de candidat şi de partid şi mesaje electronice pentru strîngerea de donaţii, mobilizarea alegătorilor şi chemarea la mitinguri" - scrie Adam Nagourney. "Internetul - spun ei - pare să fie mult mai eficient şi mai ieftin decît instrumentele tradiţionale ale politicii, cum ar fi bătutul la uşă sau telefoanele." Cît de reprezentativ este un grup de cetăţeni care de multe ori ignoră orice fel de opinie contrară? Dacă momentul Lott i-a făcut pe politicieni să realizeze că ce fac şi ce spun e monitorizat şi disecat de o serie de noi comentatori, momentul Howard Dean i-a convins să-şi transfere campaniile şi pe Internet. La prezidenţialele din 2004, Dean şi strategul său, Joe Trippi, au construit o bază de suporteri înfocaţi prin intermediul Internetului ("Deaniacs"), suporteri care mai tîrziu au devenit o armată reală patrulînd din stat în stat şi promovîndu-l pe Dean. O bună parte dintre alegătorii care au ales să adere la reţelele virtuale unde puteau relaţiona cu alţii, ce le împărtăşeau ideile, au donat şi bani - un studiu al Institutului pentru Democraţie, Politică şi Internet arată că 80 % dintre alegătorii între 18 şi 34 de ani, care au donat bani pentru John Kerry, au făcut-o prin Internet. La fel s-a întîmplat în prima rundă a alegerilor pentru scaunul de senator din Connecticut, cînd challenger-ul Ned Lamont a adunat majoritatea fondurilor prin Internet, iar campania sa a fost propulsată din obscuritate în cîştigătoare de către blogurile politice de stînga. Ca răspuns, Josepth Lieberman, senatorul în funcţie, a lansat Joe2006.com, un site prin care speră să mai recupereze din terenul pierdut. Lupta pentru cea mai bună poziţionare virtuală a început devreme şi pentru prezidenţialele din 2008. Democratul Mark Warner, fost guvernator al statului Virginia, l-a angajat pe Jerome Armstrong, un blogger, să conducă campania online. Armstrong şi fondatorul influentului blog politic Daily Kos, Markos Moulitsas, sînt autori ai Chrashing the Gates, o carte ce vorbeşte despre era Internet a politicii americane democrate şi despre fenomenul people-powered politics reprezentat de blogurile politice. John Kerry nu a renunţat nici el la aspiraţiile prezidenţiale şi recent a făcut o vizită la sediul Facebook.com, un site cu peste 9 milioane de utilizatori înregistraţi. Facebook e o reţea socială, unde utilizatorii încarcă informaţii personale, fotografii şi pot comunica cu prietenii. Boston Globe scrie că Facebook va începe în curînd să vîndă spaţiu publicitar candidaţilor, pentru o sumă încă secretă. Această nouă democraţie virtuală e şi bună, şi rea, în funcţie de cum o priveşti. Pe de o parte, mulţi oameni au intrat într-un contact neintermediat cu viaţa politică şi cu candidaţii. Capacitatea de a analiza informaţii şi speech-uri care pînă nu demult erau bunuri de lux aflate în posesia mass media, au reimplicat oamenii în dialogul politic. Cetăţenii organizaţi virtual au devenit o forţă şi o voce pe care ceilalţi jucători la masa politică o ascultă cu atenţie. Pe de altă parte, Internetul e un spaţiu dominat de nişe. Cît de reprezentativ este un grup de cetăţeni, care de multe ori ignoră orice opinie contrară ce ar putea crea o dezbatere? În acelaşi timp, dacă media tradiţionale îşi pierd rolul de broker dintre putere şi populaţie, cui îi va reveni rolul de a traduce mesajul îmbîrligat şi manipulator al politicienilor? Aceste răspunsuri vor sosi, dar deocamdată toate taberele din politica americană muncesc la strîngerea de forţe. Democraţii s-au mişcat mai repede pe frontul online şi pentru că organizarea la nivel local a fost dintotdeauna un punct slab al partidului. Republicanii însă nu sînt cu mult în urmă, iar cînd campaniile vor intra în linie dreaptă în 2008, contrele virtuale vor crea o nebunie nemaivăzută în politica americană. ___________________ Cristian Lupşa a fost masterand în Jurnalism la University of Missouri-Columbia, locuieşte în Washington D.C. şi are propriul blog la www.owlspotting.com.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.