Supraviețuirea în criză

Paul ŢANICUI
Publicat în Dilema Veche nr. 341 din 25 august - 1 septembrie 2010
Supraviețuirea în criză jpeg

A face rost presupune: a împrumuta, a ciubucări, a vinde diverse, de la ţoale la veselă (lucruri căpătate sau lăsate spre păstrare şi nerevendicate, primite cadou la vreo nuntă, onomastică etc.), a învîrti mici afaceri, de cele mai multe ori prin indermediere, a desfăşura activităţi ilicite încadrabile la mici escrocherii, a face diverse comisioane şi uneori a munci cu ora, dar mai rar. Mai înseamnă a fi acolo cînd alţii fac tranzacţii, a fi în relaţii bune cu cei care le controlează, a performa un soi de lobby primitiv pe lîngă aceşti oameni, a vinde ponturi fără a te implica în acţiunea cu pricina. Uneori camăta mică e o sursă de a face rost.

A face rost e un efort asiduu susţinut. Individului de acest tip nu i se oferă niciodată, dar se pare că e într-o relaţie de complementaritate cu cei care au, cu societatea în ansamblu. Ostap Bender e prin excelenţă figura celui care face rost.

În acest strat social nu atît de marginal pe cît s-ar crede, a face rost e mai apreciat decît un salariu constant. Cel care face rost are conexiuni, e atent la imaginea lui şi prin urmare invidiat de cum arată, are timp berechet, e tipul de consumator al localurilor desuete, dar nu decrepite (zise ca „cele de pe vremea lui Ceaşcă“), are gusturi alese chiar şi cînd nu are bani. E băiatu’ cu rol secund, tipul din background, dar nu din culise, cea mai mare realizare a lui e să devină mîna dreaptă din teren a unui îmbogăţit de talie medie.

Cine face rost are un statut mai înalt decît cine se descurcă. E mai mult decît atît. E arta de a face bani fără să faci nimic, ştiinţa de a-ţi ascunde profilul (pe care nici o corporaţie nu-l ia în seamă), talentul de a trăi pe muchia lui de pe azi-pe mîine, supravieţuitorul prin definiţie.

Dacă a face rost te învesteşte în grad de sergent, descurcatul te duce doar pînă la caporal. La primul conta într-o anumită masură stilul, în acest caz e important doar scopul. Descurcatul e accesibil în principiu tuturor şi în consecinţă reprezintă o formă depersonalizată de a face bani. Rostul presupune respectarea unui set de valori (chiar dacă ad-hoc), aici e permis orice. Aproape orice.

Primul cere cunoştinţe (nivel basic) de self-promotion, descurcăreţii pot folosi în ultimă instanţă chiar şi forţa brută.

A te descurca adună sub umbrela lui micile găinării. De la cele făcute cu zîmbetul pe buze pînă la cele „pe faţă“. Descurcăreţul, dincolo de aparenţe nu e respectat decît de cei din tagma lui. Nu se poartă bine, nu lasă bacşiş, nu are grijă de înfăţişarea lui în cele mai multe din cazuri. Dar atenţie! Nu intră automat în categoria hoţilor, ţeparilor, escrocilor. Da, da, ţepe, dar ţepele lui sînt mici, neglijabile pentru ţeparii de profesie. Mai face cîte o escrocherie, dar e ultimul din turmă.

Are abilitatea de a nu fi prins şi trebuie să-i fie recunoscută. Intră rar în conflict cu autorităţile, ştie să le evite pentru că, dacă excelează în ceva, e tocmai acest aspect: acela de a şti să dea şpagă. La fel de adevărat e că o face cu banii altora. Ar fi perfect pentru acest job, dacă ar fi inventat.

Pe scala supravieţuirii cu orice preţ a căuta e treapta cea mai de jos. E învestirea fără fast. Pe şest. Cine caută e lipsit de mijloace, de resurse, n-are strategie. Caută! e o trimitere în deşert. Caută mai bine! conţine subliminal mesajul eşti lipsit de atenţie, de inteligenţă, de îndemînare, calităţi esenţiale supravieţuirii.

Exista pe vremea lui Ceauşescu o categorie de indivizi care îşi făceau veacul în Cafeneaua Veche de pe Covaci. Oameni care proveneau practic din toate mediile sociale – de la medici la instalatori, economişti, ingineri, constructori şi o grămadă de alţii cu meserii neidentificate. Ceea ce-i anima pe toţi aceştia era gustul pentru ciubuc şi toţi erau, cu mici excepţii, supravieţuitori ai sistemului. Nu vorbim doar de categoria bişniţari, ci de oameni care în principal schimbau informaţii. Despre vînzări de case, maşini, modalităţi de obţinerea vizelor, contacte de unde se puteau procura mărfuri de contrabandă, dar şi carne, cafea, portocale, ulei şi alte produse inexistente pe piaţă. Unii, între două cafele plecau să repare chiuveta sau instalaţia electrică a vreunei cucoane din vecini sau de aiurea. Se întorceau cu ciubucul aferent, cu cîte o sticlă de ţuică sau vin făcut în casă, după caz, şi cu povestea amorului lor deja consumat în acest interval. Era ca un soi de clacă urbană. Veselă, tonică şi cu marele merit de a te face să crezi că trăieşti de fapt alte vremuri. Exista solidaritate între aceşti indivizi, diferenţele culturale sau de educaţie nu se puneau la socoteală şi nimeni nu făcea caz de ele, condiţie esenţială a acestui glasnost ante Gorbaciov. Deşi mulţi nu se cunoşteau, fiecare – odată prins în joc – îi intermedia supravieţuirea celuilalt. Fără îndoială, se ştia de ei, mai mult ca sigur că erau şi securişti infiltraţi, dar asta, în atari condiţii era irelevant.

Spectrul lipsei, al golului era mai puternic ca frica.

Paul Ţanicui este cineast, iar articolul de mai sus este un fragment din cartea sa intitulată Supravieţuirea în criză, care va apărea în curînd la Editura ART.

Foto: Vasile Dorolți

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Adevărul a ieșit la lumină despre aurora verde, văzută pentru prima dată pe Pământ. Care este explicația cercetătorilor
O auroră rară a fost văzută pentru prima dată de pe Pământ. Este vorba despre aurora „ploii polare” care a produs o strălucire verde ciudată. Imaginea a fost surprinsă de o cameră foto în Norvegia.
image
Scandalul OUG 84. Guvernul face un pas înapoi în privința testelor antidrog. Reacția polițiștilor și a medicilor
Șoferii care ies pozitiv la testul rapid antidrog își vor primi permisul înapoi dacă în 72 de ore medicii legiști nu vor reuși să confirme sau să infirme rezultatul testului făcut în trafic. Așa susține secretarul de stat în Ministerul de Interne, Bogdan Despescu.
image
„Valea Morții” atinge temperaturi record de 55 de grade Celsius. Meteorologii din SUA se așteaptă ca valoarea să fie depășită în zilele următoare VIDEO
Valea Morții din California, SUA, a atins luni, 8 iulie 2024, o temperatură uimitoare de 55 de grade Celsius, depășind cu mult recordul pentru această dată și aducând regiunea cu un pas mai aproape de recordul mondial all-time.

HIstoria.ro

image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.
image
Mihail Sebastian, sub teroarea bombardamentelor: „Războiul vine spre noi”
Pentru Sebastian, vara anului 1944 este una a angoaselor, a singurătății, a fricii de moarte și, așa cum știm astăzi, este ultima lui vară.
image
Un Breaking-News din 1941: Germania a atacat Iugoslavia și Grecia
Un moment crucial pentru Balcani, pentru Europa și pentru România: Atacarea Iugoslaviei și Greciei de către Germania în dimineața zilei de 6 aprilie 1941, ora 6.