Supercomedie superacţiune-SF

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Supercomedie superacţiune SF jpeg

Am impresia că SF-ul din titlu ar trebui cumva redefinit... Bere Kaiser la cutie, cumpărată de la (acum defunctul) UNIC pe dolari!? Casete audio înregistrate (la comandă au ba) şi vîndute în pasaj la Universitate sau în Romană, la coloane!? Asociaţii şi asocieri, brosseri, depeşari şi metalişti, planuri şi contraplanuri, invazia Coca-Cola, Pyramide şi Efes – începuturile anilor ’90 în România ar merita un soi de Larousse numai al lor. Hmm... Pînă sună cei de la editură, profit să-mi amintesc de boom-ul meu nouăzecist favorit.

Cei mici sper că au fost puşi la curent – în anii ’80, dacă erai sătul de reluări cenzurate sau premiere socialiste, puteai încerca să te pui la curent cu noile tendinţe din cinema-ul capitalist prin intermediul casetei video (LOL, LMFAO, da, ştim, cunoaştem). Caseta asta video nu venea aşa, de nicăieri – nişte domni, să le zicem securişti sau fotbalişti sau orice alţi „işti“, aduceau de peste hotare pornoşaguri, kung-fu-isme etc. la kilogram (vorba unui hîtru, se mai strecura şi un Sophie’s Choice printre ele), le dădeau frumos la tradus (românul s-a născut delicat) şi apoi începeau să circule. Nu mulţi erau privilegiaţii posesori de minune supremă – citeşte player şi televizor color – dar, uneori, să zicem o dată pe săptămînă (românul s-a născut altruist), privilegiaţii sus-pomeniţi „dădeau video“. Ceea ce însemna că tu, cel care, printr-un fericit concurs de împrejurări, te trezeai invitat, aveai misiunea, deloc uşoară, de a face rost de marfă. Proaspătă, dacă se poate. Şi urmau cîteva zile de întins antene, conversat în şoaptă, vizite inopinate şi întîlniri mai mult sau mai puţin clandestine, la colţ de stradă, într-o lumină chioară, unde schimbai pungi de plastic cu indivizi la fel de febrili ca tine, care priveau din cînd în cînd peste umăr. Un pornache german şi Top Gun pentru Dirty Dancing, Vînătorul de cerbi contra A fost o dată în America, trei cu karate pentru Scarface şi tot aşa – unele dintre casete luceau, altele abia se mai ţineau, dar (românul s-a născut grijuliu) „o derulezi, băi, Vasile, nu uiţi, da?“. În seara cea mare, te trezeai cu Şoferul de taxi, urmat de un Bruce Lee (să zicem Jocul morţii), apoi de Flashdance şi, pentru a încheia în forţă, Mad Max. Totul se înghiţea nemestecat (românul s-a născut înfometat), se fuma şerpeşte şi se făceau planuri pentru sîmbăta viitoare: „Faci rost de Oraşul fantomă...?“.

„74 e aici?“ „Nu s-a întors încă“

Ei, românul s-a născut întreprinzător. Cei pe care plecarea domnului Ceauşescu şi sosirea domnului Iliescu i-au prins cu casete video în braţe, s-au hotărît să le pună la bătaie, aproximativ legal. În sensul că acum nu trebuia să te mai ascunzi de nimeni – iar legea drepturilor de autor nu dădea semne că va sosi prea curînd. Închirierile de casete se făceau mai din casă, mai din garaj, care cum se nimerise (inclusiv ghereta din faţă de la Eva, proaspăt demolată, a închiriat o vreme casete) – unele erau promovate mai agresiv, altele mai curat, cele mai multe se promovau singure, din gură-n gură. Matriţele erau trase de pe originale (musai englezeşti sau australiene – francezii erau în Secam, yankeii – în NTSC, videoplayerele multisistem erau încă rare), iar filmele mai noi veneau ori pe filieră suedeză (deci subtitrate), ori pe filieră germană (deci dublate deja în nemţeşte). Cum casetele aveau cîte trei ore, puteai înghesui două comedii de 90 de minute, sau un film mai lung care primea în completare un episod de serial cu David Hasselhoff. Caseta se închiria pentru 24 de ore – fiecare zi de întîrziere se penaliza, nederularea (anumite obiceiuri nu se schimbă) aşijderea. În catalogul de închirieri erau trecute titlul, anul şi genul – cît mai bombastic, cît mai caraghios. Dacă erai client serios, puteai să faci rezervare – mi-aduc aminte că am vînat Die Hard-urile săptămîni bune pînă am reuşit să pun mîna pe ele, se închiriau ca pîinea caldă. La centrul meu favorit, pe fosta Snagov, totul era extrem de curat şi ordonat – urcai scările, te aşezai pe un scaun, omul din spatele biroului îţi întindea catalogul (scris la maşină, doar noutăţile fierbinţi erau adăugate cu pixul), îl studiai atent şi, din cînd în cînd, întrebai „74 e aici?“ „Nu s-a întors încă“, răspundea omul tău, după ce cerceta un tabel uriaş întins pe masă. Mai tîrziu m-am prins cum şi în ce fel nota, aşa că mă uitam singur să văd ce e şi ce nu. „Dar 146?“ „Hehe, nici poveste, cum vine, cum se dă din nou, greu de prins“... Îţi muşcai buzele şi continuai: „Nici 24?!?“ „Ba da, ăsta e aici, nu prea-l ia nimeni.“ O, ce veste minunată! Se ridica tacticos, pufnea, deschidea o uşă, dispărea pentru cîteva minute, apoi se întorcea cu caseta, verifica să fie derulată (cum altfel?), apoi lua banii, ţi-o întindea şi dădea din cap cu aerul unui popă care tocmai te-a absolvit de toate cele: „Mergi în pace, fiule!“. Iar tu coborai, ţinînd comoara la piept, privind cu sfruntare în ochii următorului client, care încerca în van să ghicească titlul tău.

Nu toţi întreprinzătorii erau aşa de pedanţi – în colţul străzii mele apăruse un nou centru, deci m-am înfiinţat să degust. „Aveţi asta, aveţi ailaltă?“ Cucoana mînca seminţe şi n-avea habar de nimic. „Vezi în catalog!“ Văd în catalog – un film cu James Woods şi Michael J. Fox, trecut la noutăţi, titlul suna dubios. „Păi, l-am văzut acum un an“, zic. „Nu se poate, e nou-nouţ, ieri a venit“, zice. Accept, plătesc, plec. Acasă – nervi. Bineînţeles că era acelaşi film (The Hard Way), acum dublat în germană şi cu titlu schimbat! Din nou pentru cei mici – Internetul era un vis, Maltin şi Katz erau aproximativ intangibili, greu carevasăzică să verifici date, titluri, distribuţii. Motiv pentru care mi-am făcut singur un caiet în care notam tot – simptomatic mi se pare că în primele pagini filmele erau consemnate doar cu titlu, an, regie, doi-trei actori, iar la ultimele (hélas, caietul n-a ţinut decît cinci ani) notasem inclusiv muzica, imaginea şi studioul!

Ultimul centru pe care l-am frecventat se afla pe Carol – cucoana de acolo era tare mîndră să aibă drept client un cronicar (în 1995 începusem să public primele texte), aşa că mă ţinea de vorbă, îmi punea titluri deoparte şi mă prezenta tuturor, de parcă scriam cel puţin la Variety. I-am rămas fidel pînă prin ’98 – afacerea nu prea mai mergea, era supărată că Transglobal (primul distribuitor oficial VHS din România) impunea şi casetele originale (prima pe care am cumpărat-o a fost El Mariachi), „provider-ul“ ei o cam lăsa cu ochii în soare... Mie nici că-mi păsa: trecusem de etapa în care mă mulţumeam să împrumut filme, acum trebuia să le am – aşa că mă împrietenisem cu „provider-ul“, care-mi copia filme de pe matriţe, înainte să le dea la dublat. Am continuat să colecţionez ca disperatul – apoi au apărut DVD-urile şi disperarea s-a înteţit, mi-e frică să aflu ce se va întîmpla post-BluRay... Astăzi Internetul duduie de filme, două click-uri şi cel mai obscur Jodorowski îţi aterizează în computer. Dar – sînt nevoit să recunosc (de fapt, chiar îmi face plăcere) – vremurile cînd alergam după casete video, zgomotul aparatului, mirosul de bandă încinsă, într-un fel, îmi lipsesc.

Mda, românul s-a născut nostalgic.

Andrei Creţulescu este critic de film şi director artistic al Festivalurilor Bucureşti şi Lună Plină.

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Volodimir Zelenski la Izium FOTO Profimedia
Zelenski cere direct ajutorul liderilor occidentali împotriva Rusiei
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a discutat telefonic miercuri cu mai mulţi lideri străini.
Costel Bojog, noul jurat iUmor foto Antena 1
Costel Bojog, noul membru al juriului „iUmor“. Cine este actorul care l-a înlocuit pe Mihai Bendeac
Mihai Bendeac a renunțat recent la colaborarea cu Antena 1. În juriu a venit Costel Bojog (40 de ani), noul membru permanent.
Razboi Rusia Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Internaționalizarea conflictului din Ucraina
Oricine va fi fost autorul sabotajului conductelor Nord Stream, acesta este semnalul cel mai grav de la începutul așa zisei „operațiuni militare speciale” din Ucraina, de fapt agresiune militară în toată regula.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.