Supercalifragilistic

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Supercalifragilistic jpeg

Fie că fugim de lumea reală, fie că vrem să îmbunătățim realitatea, imaginația e instrumentul cu care putem schimba lumea într-o clipă, cu ochii închiși sau cu ochii larg deschiși. Acum, sigur, depinde și pe mîna cui intră. Adaptările cinematografice din ultimii zece ani ale unor romane sau nuvele scrise de J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis sau J.K. Rowling au acaparat mare parte din atenția pentru fantasy și destul de greu privim înapoi către filme care au inovat narativ și cinematografic în acest gen.
Tindem să credem că tinerii sau copiii care știu pe de rost trilogia Stăpînul inelelor sau tot ce mișcă legat de Harry Potter nu mai au răbdare să vadă filme realizate fără efecte speciale de ultimă generație. Nimic mai fals. La atelierele de educație cinematografică pe care le țin, le-am arătat copiilor fragmente din Le voyage dans la lune, realizat de Georges Méliès, de care unii auziseră grație lui Scorsese și al său Hugo. Filmul magicianului francez Méliès a stîrnit curiozitate și interes la mai bine de un secol de cînd a fost creat, colorat manual și cu trucaje pe care le privim cu duioșie.
Așadar, din cutia cu minuni sau cu maimuțe, după caz, am să scot cîteva personaje și povești cam uitate în ultima vreme, deși e vorba printre ele și de filme care au făcut istorie, grație unor personaje iconice.

Magie, vrăjitorie și cîțiva iepuri

Povestea lui L. Frank Baum, scrisă în 1900, nu va mai putea fi închipuită cu un succes cel puțin egal cu cel al filmului din 1939, regizat de Victor Fleming. Pe lîngă cele trei personaje care se alătură lui Dorothy pe drumul pavat cu cărămizi galbene către Oz, există cîteva momente magice de cinema, precum atacul maimuțelor zburătoare, trimise de vrăjitoarea cea rea pentru a-i răpi pe cei patru, sau întîlnirea cu Oz, un gigantic cap fără corp, în fața căruia cei patru curajoși își spun dorințele.
Oz aparține unei lumi închipuite de mintea unei fetițe ce visează, o închipuire ce se decuplează de realitate, dar care păstrează efectele onirice odată ce visul a luat sfîrșit. Cîți dintre noi nu au visat să străbată o lume paralelă, chiar așa plină de obstacole înfricoșătoare? Sîntem mulți, dar cred că și mai mulți au visat cel puțin o data la una dintre cele mai năzdrăvane „zîne urbane” care să ne facă viața de copil și mai ușoară, aşa, cu a spoonful of sugar. Cea mai adorată bonă din istoria bonelor, Mary Poppins ne-a aruncat în reverii inocente, în care putem sări nestingheriți din realitate în lumea splendidă a desenelor cu cretă de pe asfalt, în care oameni și personaje animate conviețuiesc în ritm de dans și muzici alese.
Alice din Țara Minunilor este personajul care a fost vizitat de multe ori de cineaști și a fost sursă de inspirație pentru alte povești care se petrec în universuri paralele. Odată intrată în vizuina Iepurelul Alb, Alice are întîlniri importante cu Pălărierul Nebun sau Regina de Cupă, presărate cu discursuri abracadabrante, se mărește și se micșorează, grație sau din cauza unor licori și prăjiturele, în funcție de consecințe. Una dintre cele mai puțin vizionate variante, din 1915, film alb-negru și mut, la nivel vizual este o bijuterie tocmai datorită eforturilor creative, cu mijloace primitive, dacă e să facem comparație cu ultima adaptare, a lui Tim Burton, splendid spectacol de CGI, dar cam atît.
Nu toți iepurii au intenții bune și nici toți posesorii de iepuri au viața ușoară. Harvey este prietenul invizibil al lui Elwood, un om matur, aparent fără vreo problemă (interpretat cu grație și carisma de James Stewart), dar care își exasperează în așa hal sora, că e trimis urgent într-un sanatoriu. Numai că poveștile lui despre și cu  Harvey vor răsturna comedia. Cu siguranță, pe principiul „dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”, povestea lui Donnie Darko și al său iepure Frank n-ar fi fost spusă dacă Harvey n-ar fi existat.
  
In your dreams!

Vizuina Iepurelui Alb a deschis drumul către alte lumi construite pe același principiu al accidentului sau al abaterii de la drumul principal. Două animații de dată recentă sînt construite în schema în care un portal, un tunel sau un coridor duc către lumi aparent mai bune, dar care se dovedesc lumi bîntuite de creaturi malefice. Spirited Away al lui Hayao Miyazaki și Coraline al lui Henry Selick deschid lumi alternative, în care familiile celor două personaje principale sînt puse la încercare de lumea spiritelor, vrăjitoarea Yubabba și, respectiv, Cealaltă Mamă. Chihiro și Coraline sînt eroinele responsabile pentru planurile de salvarea ale propriilor familii și de întoarcerea acasă.

Imaginația literară și cea cinematografică sînt pline de exemple de construct cu un spațiu alternativ în care visele și dorințele se împlinesc, numai că totul are un preț, așa cum se întîmplă în animațiile mai sus amintite. La același capitol intră și un film uitat și subapreciat, Labyrinth, al lui Jim Henson (cel care are un întreg wonderland cinematografic, de la păpușile Muppets pînă la întunecatul The Dark Crystal), în care o tînără nu prea mai are chef să aibă grijă de fratele cel mic și rostește o dorință nevinovată: fratele să fie răpit de goblini. Și iată cum David Bowie, maestrul de ceremonii magice, intervine în destinul acestor copii, iar tînăra va trebui să străbată un întreg labirint bîntuit de creaturi îngrozitoare pînă la castelul în care nefericitul frate este prizonier.
La același capitol intră și maeștrii Terry Gilliam și Tim Burton, în această ordine, cu reverii cu cavaleri medievali, pitici și călătorii inițiatice care pornesc din dulapul cu haine și imaginația unui băiat (Time Bandits) sau din cărți și mituri celebre (Adventures of Baron Munchausen și Monty Python and the Holy Grail), pe care Gilliam le reconstruieşte ireverențios, dar cu umor și deloc în dulcele stil clasic, așa cum de pildă se întîmplă și în cazul lui Burton cu Edward Scissorhands, o răstălmăcire fabuloasă și duioasă a clasicei povești „Frumoasa și Bestia“ (pentru care există o variantă spendidă realizată de Jean Cocteau).

Ileana Bîrsan este jurnalist și cronicar de film și organizează ateliere de educație cinematografică pentru copii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.