Superbă, sublimă, terifiantă

Anca GRĂDINARU
Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Superbă, sublimă, terifiantă jpeg

Vă lipseşte speranţa? În forma ei cea mai pură, mai înduioşătoare şi mai inconştientă? Aruncaţi o privire pe lista cu cei peste 1000 de candidaţi înscrişi la Facultatea de Jurnalistică. Nu, nu glumesc: una mie candidaţi. Tocmai acum, cînd presa autohtonă îşi dă obştescul sfîrşit între două pachete cu şlapi & colecţii unicat şi cîteva bocete travestite în comunicate de presă. E ca şi cum ai şti ce se întîmplă cu Titanicul, dar asta nu te-ar descuraja să te îmbarci cu heirupism, vuvuzele şi baloane colorate pe punte. Parcă aud acum vocea ta, colegul meu optimist, în ciuda faptului că eşti în prag de a fi concediat dintr-o slujbă în care, oricum, n-ai fost „angajat“ legal niciodată: pînă cînd vor absolvi ei, presa online va putea să trăiască bine mersi din publicitate. Aha... şi oamenii vor merge în vacanţe all-inclusive pe Marte.

Sigur, există multe motive pentru care junii se înscriu la o facultate fantomatică, şi ele nu diferă foarte mult de cele pentru care tu, acum ani de zile, cînd viitorul părea mai roz şi mogul-free, ai făcut aceeaşi tîmpenie.

„Jurnalist“ încă mai sună şi azi al naibii de cool. Şi, la urma urmei, cine se face ziarist cu ideea c-o să termine cu o pensie de securist? Devii pentru „the thrill of it“, pentru că pare ceva aventuros (greşit, îţi vei petrece multe, foarte multe ore pe zi în faţa computerului, slavă Domnului pentru Twitter, porno sau FB), pentru că bunica a zis că eşti rău de gură şi tata te voia inginer, pentru că îţi plac mai mult beţiile şi certurile cu oameni interesanţi & inteligenţi decît perspectiva unei burţi de Pipera, pentru plăcerea de a lăsa multe dungi în urma ta, pe Google. Iar pentru mulţi aspiranţi de azi, „jurnalismul“ e doar o trapă spre o soră mai glam, mai lemnoasă şi mai aducătoare de freebies, ca PR-ul. Sau poate pentru că, mai nou, convieţuirea ca şomer licenţiat în casa părinţilor a devenit un trend.

Şi, totuşi, 1000... Sînt complet sonaţi sau doar ridicol de idealişti? Poate că o excursie pe holurile din ce în ce mai sinistre şi mai dezolante ale Casei Presei Libere le-ar prinde bine. Eu am făcut-o recent şi greu mi-am revenit. Plutea în aer o disperare resemnată care-ţi zdrobea inima. Genul ăla de blazare care ţi se trage de la faptul că ţi-ai imaginat de prea multe ori momentul cînd vei fi nevoit să-ţi strîngi pixurile de pe birou şi să-ţi ştergi fişierul cu poze compromiţătoare din computer. Acceptarea că, în timp ce totul s-a făcut ţăndări în jurul tău, tu ai scăpat numai graţie unui miracol care n-are cum să mai dureze. Într-un open space fără lumină naturală, un redactor striga la maică-sa la telefon: „Nu mă interesează că mi-ai transformat camera în debara, nu vreau decît să-mi pui o canapea acolo“.

Mona Dîrţu medita: „Ceea ce se întîmplă înseamnă, practic, nimicirea unei generaţii care a început să scrie după Revoluţie, care nu a fost compromisă, care s-a rafinat, s-a sofisticat, a devenit din ce în ce mai bună. Şi acum trebuie să abandoneze jurnalismul. Peste cîţiva ani, cînd lucrurile vor reveni cît de cît la normal, cu cine vor fi ei înlocuiţi?“. La capătul unui culoar opresant şi interminabil, m-am întîlnit cu Anca Macoviciuc şi am recapitulat care dintre foştii colegi de la foste reviste au mai plecat în Canada etc. Am ieşit din clădire cu Costi Rogozanu şi am trecut pe lîngă nişte cîini vagabonzi bine hrăniţi şi întinşi nonşalant la soare. Costi era gelos: „Dacă ne întindem pe jos, oare nenea ăsta o să ne dea şi nouă de mîncare?“. Oricum, nu sînt vremuri de stat singur, ci în haită. Aşa că m-am îndreptat spre centrul istoric ca să mă întîlnesc cu o gaşcă de concediaţi şi de liber-profesionişti eliberaţi de profesii, dintre care mulţi au decis să se întoarcă acasă, în provincie. Bucureştiul n-a arătat, parcă, niciodată mai hip, mai vibrant, mai cosmopolit, ca şi cum ar fi vrut să facă-n ciudă dezertorilor. Ne-am excitat la meci, ne-am îmbătat, am cheltuit bani pe care nu-i aveam, am strigat că „tre’ să facem ceva“, ne-am agitat ca găinile fără cap. Dar nici alcoolul n-a ajutat la depresie... A ajutat, în schimb, superbul cer de după furtună, complet ireal, de parcă ar fi fost agresat cu culori foviste de un pictor pe LSD, pe care nimeni nu părea să-l vadă, în nici un caz japonezii care se holbau la puţinele vitrine de lux încă nefalimentate de pe Victoriei. Singura care îl admira era o cerşetoare ştirbă, în şlapi şi şosete flauşate. „Nu-i aşa că-i frumos?“, am întrebat-o.

„Daaa... Superb, sublim, terifiant“, mi-a răspuns.. „Mai există şi speranţă pe lumea asta!“

N-am ştiut ce să scot mai repede, şerveţelul sau banii. Şerveţelul, pentru că a trebuit să-mi notez musai replicile. M-am gîndit că am finalul perfect pentru articolul din Dilema veche, o revistă care se încăpăţînează să reziste. Hold on..

Anca Grădinariu este jurnalistă, scenaristă şi critic de film.

Fotografie realizată de Andrei Iliescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

lingouri
Aurul, investiția perfectă. De unde îl putem cumpăra și cum aflăm dacă e fals
Prețul aurului a crescut cu peste 120 de lei într-un singur an, analiștii punând scumpirea pe seama contextului geopolitic extrem de incert, care determină tot mai mulți oameni să cumpere aur, considerându-l un activ sigur, de refugiu, care nu se va devalorifica prea curând.
bloc vechi bucuresti foto adevarul jpg
„Am investigat situația și am aflat” Prin ce coșmar trece un român care locuiește într-un bloc construit în anii 80, în București
Cu toate că majoritatea știm că blocurile din anii '70-'80 sunt mai rezistente la seisme decât imobilele noi, se pare că românii au alte motive de îngrijorare, și anume: vecinii. Un român a povestit pe rețelele de socializare prin ce coșmar trece.
padure profimedia jpeg
Singurul animal din lume care plantează an de an milioane de copaci. Are un rol crucial în natură
Cei mai mulți dintre noi ne-am imagina că plantarea a milioane de copaci este un proces anevoios, care ar necesita mult efort din partea oamenilor. Însă există un animal care face acest lucru fără ca măcar să își dea seama!
colaj efecte zapada martie 2025 jpeg
Zăpada de martie a venit cu nopți albe pentru legumicultori, dar semne bune pentru cultivatorii de cereale
Întoarcerea iernii crește considerabil cheltuielile legumicultorilor care mai au puțin până să pună pe piață produsele sau au început deja recoltarea. Fermierii care cultivă cereale, în schimb, se bucură. În funcție de zonă, pomicultorii își fac și ei griji pentru producția de fructe.
medicamente jpg
Unde ducem medicamentele expirate. Lista unităților din București
România pare să fi rezolvat în foarte mică măsură problema colectării medicamentelor expirate. În ciuda transpunerii Directivei europene și a elaborării normelor metodologice sunt prea puține unități care colectează astfel de produse.
Nicușor Dan Inquam Photos/ Flaviu Buboi
Nicușor Dan, noul Călin Georgescu pe TikTok? Zeci de milioane de afișări în ultimele săptămâni| ANALIZA
În ultimele săptămâni, începând cu 26 februarie 2025, pe conturile TikTok pro-Nicușor Dan s-a înregistrat o creștere fără precedent a numărului de clipuri și mai ales a numărului de afișări, ce au ajuns la câteva zeci de milioane.
zat de cafea jpg
Nu aruncați zațul de cafea. 5 moduri ingenioase de a le reutiliza
Știai că zațul de cafea poate deveni noul tău ajutor organic favorit? În loc să-l arunci fără să stai pe gânduri, îl poți folosi în cel puțin cinci moduri ingenioase – de la grădină până la baie.
Silvio Grattini oncologul italian de 96 de ani care nu a luat antibiotice de 40 de ani și consumă desert la cină Foto YouTube
Oncologul de 96 de ani care sfidează bătrânețea: „Nu iau medicamente, sar peste prânz, dar niciodată peste desert”
Longevitatea nu înseamnă doar a trăi mai mult, ci și a trăi mai bine. Secretul unei vieți lungi și sănătoase pare să stea într-o combinație de alimentație echilibrată, mișcare și o viață socială activă.
fericire pixabay jpg
„Slow Living”: Secretul fericirii autentice. Cum să ieși din ritmul nebun al vieții moderne și să recâștigi echilibrul
Mișcarea „slow living” oferă o perspectivă diferită asupra ritmului alert al vieții moderne, propunând încetinirea și recâștigarea echilibrului interior.