Suflu, atmosferă, spumă: aerul filozofilor şi filozofia aerului

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Suflu, atmosferă, spumă: aerul filozofilor şi filozofia aerului jpeg

E greu de crezut că reprezentarea populară a filozofului ca un personaj aerian, adică un om fatalmente cu capul în nori, va fi vreodată abandonată, oricîte dovezi contrare s-ar aduce din zona filozofiei practice. În fond, această reprezentare ce combină respectul intelectual cu deriziunea va fi însoţit „iubirea de înţelepciune“ încă de la naştere. O anecdotă faimoasă din Antichitate relatează cum Thales din Milet, considerat de tradiţie drept primul filozof grec, a căzut într-o groapă în timp ce păşea pe drum absorbit de contemplarea boltei cereşti, fiind imediat taxat de bătrîna care îl însoţea: „Cum vrei să afli secretele cerului, Thales, dacă nu eşti în stare să vezi groapa din faţa ta?“. Aristotel, în Politica, va contrabalansa atare imagine a „datului în gropi“ de la prea multă minte, nu din prostie, povestind cum acelaşi înţelept legendar, exasperat de suficienţa acelora care afirmau, din cauza sărăciei sale, că filozofia e o îndeletnicire care nu foloseşte la nimic, a pus la cale o abilă schemă „capitalist-monopolistă“ avant la lettre. Fiind capabil să prevadă, pe baza contemplării cerului şi a calculelor astronomice, că va urma o recoltă abundentă de măsline, Thales şi-a investit puţina sa avere pentru închirierea, din timpul iernii, aşadar fără concurenţă, a tuturor preselor de ulei din Milet şi din Chios. Cînd a sosit momentul recoltei şi toţi căutau într-o disperare prese, Thales le-a subînchiriat concetăţenilor la preţul dorit de el, realizînd un mare profit şi dovedind „că pentru filozofi e uşor să se îmbogăţească, dacă doresc acest lucru, dar că nu acesta este ţelul urmărit de ei“ (trad. M. Marinescu-Himu).

De la aerul aparent distrat al filozofilor ajungem, foarte repede, la filozofia aerului. În succesiunea şcolii ioniene (secolele VII-VI î.Hr.), după Thales şi Anaximandros vine Anaximenes, pentru care aerul (cuvînt moştenit întocmai în limba română, pe filieră latină, din greaca veche) este elementul primar stînd la originea lumii (ce „diferă după gradul de rarefiere şi comprimare de la o substanţă la alta“) şi principiul vital ce ne însufleţeşte. „Precum sufletul (psychê) nostru, care este aer, ne stăpîneşte pe noi [ne ţine laolaltă, synkratein, care a dat „sincretism“], tot astfel şi întregul Univers este cuprins [periechein, cuvînt înrudit cu „atmosferă“, adică „sferă de vapori“] de suflare (pneuma) şi aer“ (trad. M. Marinescu-Himu). Anaximenes va fi, astfel, considerat precursorul concepţiei stoice despre pneuma.

Suflu, suflare, suflet. Dintotdeauna oamenii au legat viaţa de respiraţie, de suflul vital. Nietzsche susţinea că „fiinţa“ ontologiei greceşti nu ar fi, de fapt, altceva decît o „generalizare a conceptelor de «viaţă» (a respira), «a fi însufleţit»“. Pentru a continua, provocator: dacă „noi nu avem o altă reprezentare în legătură cu fiinţa decît «a trăi»…, cum poate atunci «să fie» ceva mort?“ (Voinţa de putere, 581, 582, trad. C. Baciu). În timp ce Foucault ne reaminteşte o afirmaţie făcută de acelaşi gînditor german în Călătorul şi umbra sa: „Cînd ai studiat istoria, te simţi «fericit, spre deosebire de metafizicieni, că adăposteşti în tine nu un suflet nemuritor, ci multe suflete muritoare»“ (Nietzsche, genealogia, istoria).

E adevărat că şi „sufletul“ are o istorie, o genealogie complexă. Specialişti reputaţi în cultura şi spiritualitatea Greciei antice avertizează cu privire la faptul că eternitatea sufletului, principiu de bază al platonismului, nu reprezintă o noţiune caracteristică pentru Grecia arhaică, ci un import de secol VI î.Hr., poate chiar de dată mai recentă. Ideea arhaică de psychê, aşa cum a arătat Jean-Pierre Vernant, era cea de dublu fantomatic al celui mort, de spectru neputincios ori umbră inconsistentă retrasă în bezna Hadesului. Decurge că adevărata nemurire era aceea conferită de memoria colectivă pe baza unor fapte ieşite din comun, după cum înţelegem din alegerea exemplară a lui Ahile, pentru o viaţă scurtă, dar glorioasă, în detrimentul unei existenţe tihnite şi anonime.

Agenţii purtători ai noii concepţii despre suflet au fost „magii-filozofi“, precum Epimenides cretanul, Pythagoras ori Empedocles: oameni divini (theoiandres) înzestraţi cu puteri excepţionale, taumaturgi, figuri duale, prinşi, cumva, între tărîmul mitului şi cel al filozofiei, practicanţi de exerciţii („spirituale“?) de control al respiraţiei, de „concentrare a suflului animat“, răspîndit în toate părţile trupului, cu scopul de a-l purifica, a-l izola şi a-l detaşa de trup, „pentru a-l elibera şi a-l trimite în călătorie în lumea de dincolo“ (L’individu dans la cité). În cartea sa devenită clasică Grecii şi iraţionalul, Dodds a argumentat că „noua mentalitate religioasă“ din care se va nutri dualismul platonician, văzînd corpul ca pe o închisoare a sufletului nemuritor (în loc de a identifica sufletul, pur şi simplu, cu principiul vital şi activ al trupului), era, de fapt, cauzată de influenţa şamanismului, influenţă atestată în cultura popoarelor din Sciţia şi Tracia cu care grecii au ajuns în contact.

E important însă de sesizat dimensiunea impersonală a sufletului grec precreştin. Psychê este acum totuna cu Socrate, punctează Vernant, dar nu este „eul“ psihologic al lui Socrate, „intimitatea“ sa, ci o entitate sau daimon „impersonal sau suprapersonal“, de provenienţă divină, care, după moartea filozofului, „se va reîncarna într-un alt om sau animal sau plantă“, dacă nu e îndeajuns de pur după ultima viaţă dusă pe Pămînt, încît să se reintegreze direct în ordinea astrală universală. „Este sufletul din mine, mai degrabă decît sufletul meu“. În schimb, sufletul creştin, de provenienţă iudaică – răsuflare dumnezeiască de viaţă, suflată asupra ţărînei (Gen. 2:7) în care trupul se va preface, din nou, după moarte – este eminamente personal. Forţînd un pic limbajul teologic, persoana creştină e această inspiraţie/expiraţie divină de fiecare dată unică, irepetabilă, nu un suflu divin migrînd dintr-un corp în altul. Ca ipostas uman, persoana (prosôpon) nu are sens decît în comuniune cu alte persoane (e „cu faţa spre“ ele, adică opsè-pros): altfel spus, în respiraţia împreună cu ele (conspiraţie, în sens literal).

Dar să lăsăm aceste vremuri străvechi şi să venim în zilele noastre, în care e atît de dificil a mai „conspira“, din spatele ecranelor sau al măştilor noastre de protecţie. Fantoma comunismului nu mai vîntură Europa, avem acum alte griji – să ne protejăm de agenţii patogeni, virusuri sau refugiaţi: lucru (devenit) firesc, într-o atmosferă „antiseptică“ întreţinută la nivel statal şi global, adică într-un sistem biopolitic occidental avînd la bază principiul imunizării.

Între 1998 şi 2004, filozoful german Peter Sloterdijk, autointitulat „student al aerului“, a publicat cele trei volume (însumînd vreo 2.500 de pagini) ale trilogiei Sfere: despre intimitate şi „bulele“ în care se descoperă sinele, despre descoperirea Globului şi explorarea lumii sau despre poetica pluralităţii în „spuma zilelor“ noastre; pe scurt, despre spaţiile noastre de „coexistenţă“. Termenul de spumă trimite la metafora centrală pentru cel de-al treilea volum, teza lui Sloterdijk fiind aceea că, în era globalizării, Globul ca sferă atotcuprinzătoare şi donatoare de sens a făcut, de fapt, implozie, văzîndu-se substituit cu o pluralitate de bule de spumă „co-izolate“.

Gîndiţi-vă la structura fizică a spumei. Aceste bule în care ne ducem vieţile au în comun membrane, deci sînt co-dependente şi „co-fragile“ (spargerea uneia antrenează şi pe aceea a bulelor învecinate), dar nu fac posibilă comunicarea veritabilă, ci doar întreţinerea de „relaţii inter-autistice şi mimetice“. Aceasta ar fi atmosfera de „conectivitate izolată“ în care trebuie să vieţuim şi să lucrăm în secolul XXI. Concluzia nu e foarte senină, dacă tot vorbim de condiţii „atmosferice“: societatea contemporană se cuvine gîndită ca agregat de microsfere (cupluri, companii, asociaţii etc.) care nu sînt cu adevărat separabile una de alta, dar nici cu adevărat accesibile una alteia.

Cristian Iftode este conferențiar univ. dr la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București. Cele mai recente cărţi publicate: Aristotel. Problema analogiei şi filozofia donaţiei (Editura Universităţii din București, 2015) şi Critică, marginalitate, cinism (volum editat împreună cu Cristina Voinea, Editura Universităţii din București, 2016).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Bullying bataie copii elevi FOTO Shutterstock jpg
Soluția Ministerului Educației pentru eliminarea discriminării în școli: elevii, obligați să-și schimbe locul în bancă. Ce spun psihologii
Elevii trebuie să-și schimbe locul în bancă cel puțin o dată în fiecare modul școlar. Este soluția propusă de Ministerul Educației pentru eliminarea discriminării pe criterii de etnie, performanțe școlare sau cerințe educaționale speciale.
Femeie par gri FOTO Shutterstock jpg
Remediul eficient făcut în casă care elimină părul gri și îl împiedică să reapară
Încărunțirea este un proces natural care, odată cu vârsta, afectează majoritatea oamenilor. Cauzată de scăderea producției de melanină în foliculii de păr, aceasta poate apărea și din cauza factorilor genetici, stresului sau a unor deficiențe nutriționale.
Harta Romania FOTO Shutterstock
Conservatori sau progresiști? Cum se poziționează politicienii în goana dupǎ voturi ANALIZǍ
Polarizarea socială reprezintă o provocare majoră pentru societatea românească contemporană, aducând în prim-plan un conflict tot mai acut între valorile conservatorismului și cele ale progresismului.
Donald Trump Kamala Harris/ FOTO: Getty Images
LIVETEXT Alegeri în SUA. Kamala Harris sau Donald Trump, americanii în faţa unui scrutin istoric
Aproximativ 240 de milioane de americani sunt aşteptaţi, marți, 5 noiembrie, la urne pentru a-l alege pe cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite și pe membri Camerei Reprezentanților și o parte din Senat, în cel mai polarizat și tensionat scrutin de până acum.
teren agricol
Legea pe care trebuie să o cunoască românii care au teren. Este interzis și se aplică în toată țara
Puțini români cunosc aceste reguli care au intrat recent în vigoare, deși se pot trezi cu probleme serioase cu legea din cauza lor. Cei care dețin un teren în extravilan trebuie să cunoască aceste detalii, pentru a nu încălca accidental cerințele legii.
moarte jpg
Unde se termină viața și unde începe moartea. Ce a descoperit un medic care a studiat milioane de experiențe apropiate de moarte
Un om de știință de top din SUA susține că a descoperit dovezi ale existenței unei vieți de apoi, datorită studiilor care au implicat milioane de pacienți care au avut experiențe apropiate de moarte.
kim kardashian gettyimages jpg
Kim Kardashian și-a pus o cruce între sâni! Colierul a aparținut Prințesei Diana
Kim Kardashian (44 de ani) a fost criticată pentru apariția sa de la gala LACMA Art+Film 2024, care a avut loc sâmbătă la Los Angeles. Vedeta americană, care se laudă cu o avere de 1,7 miliarde de dolari, a venit îmbrăcată într-o rochie albă extrem de decoltată, semnată de casa de modă Gucci.
Donald Trump în timpul mitingului organizat la Madison Square Garden Foto Captură Video X jpg
Un profesor român de la Universitatea Princeton explică la ce să ne așteptăm dacă Trump câștigă alegerile: „Mă tem că am spera degeaba”
Profesor la prestigioasa Princeton University, Grigore Pop-Elecheș explică, pentru „Adevărul”, la ce ar trebui să ne așteptăm, din vestul Europei și până în România și Ucraina, dacă Trump va câștiga alegerile.
Autostrada Lugoj Deva imagini aeriene la Holdea foto Daniel Guță ADEVĂRUL (31) JPG
Autostrada cu tuneluri, de zece ori mai scumpă decât ar fi fost în anii 2000. Urșii nevăzuți, „vinovați” de soarta autostrăzii
„Autostrada cu tuneluri”, tronsonul de nouă kilometri rămas nefinalizat din Autostrada Vestului (A1), construită pe ruta Deva - Nădlac costă acum de aproape zece ori mai mult decât prețul estimat inițial per kilometru. Urșii, nevăzuți de localnici, au contribuit la valoarea sa.