Suflu, atmosferă, spumă: aerul filozofilor şi filozofia aerului

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Suflu, atmosferă, spumă: aerul filozofilor şi filozofia aerului jpeg

E greu de crezut că reprezentarea populară a filozofului ca un personaj aerian, adică un om fatalmente cu capul în nori, va fi vreodată abandonată, oricîte dovezi contrare s-ar aduce din zona filozofiei practice. În fond, această reprezentare ce combină respectul intelectual cu deriziunea va fi însoţit „iubirea de înţelepciune“ încă de la naştere. O anecdotă faimoasă din Antichitate relatează cum Thales din Milet, considerat de tradiţie drept primul filozof grec, a căzut într-o groapă în timp ce păşea pe drum absorbit de contemplarea boltei cereşti, fiind imediat taxat de bătrîna care îl însoţea: „Cum vrei să afli secretele cerului, Thales, dacă nu eşti în stare să vezi groapa din faţa ta?“. Aristotel, în Politica, va contrabalansa atare imagine a „datului în gropi“ de la prea multă minte, nu din prostie, povestind cum acelaşi înţelept legendar, exasperat de suficienţa acelora care afirmau, din cauza sărăciei sale, că filozofia e o îndeletnicire care nu foloseşte la nimic, a pus la cale o abilă schemă „capitalist-monopolistă“ avant la lettre. Fiind capabil să prevadă, pe baza contemplării cerului şi a calculelor astronomice, că va urma o recoltă abundentă de măsline, Thales şi-a investit puţina sa avere pentru închirierea, din timpul iernii, aşadar fără concurenţă, a tuturor preselor de ulei din Milet şi din Chios. Cînd a sosit momentul recoltei şi toţi căutau într-o disperare prese, Thales le-a subînchiriat concetăţenilor la preţul dorit de el, realizînd un mare profit şi dovedind „că pentru filozofi e uşor să se îmbogăţească, dacă doresc acest lucru, dar că nu acesta este ţelul urmărit de ei“ (trad. M. Marinescu-Himu).

De la aerul aparent distrat al filozofilor ajungem, foarte repede, la filozofia aerului. În succesiunea şcolii ioniene (secolele VII-VI î.Hr.), după Thales şi Anaximandros vine Anaximenes, pentru care aerul (cuvînt moştenit întocmai în limba română, pe filieră latină, din greaca veche) este elementul primar stînd la originea lumii (ce „diferă după gradul de rarefiere şi comprimare de la o substanţă la alta“) şi principiul vital ce ne însufleţeşte. „Precum sufletul (psychê) nostru, care este aer, ne stăpîneşte pe noi [ne ţine laolaltă, synkratein, care a dat „sincretism“], tot astfel şi întregul Univers este cuprins [periechein, cuvînt înrudit cu „atmosferă“, adică „sferă de vapori“] de suflare (pneuma) şi aer“ (trad. M. Marinescu-Himu). Anaximenes va fi, astfel, considerat precursorul concepţiei stoice despre pneuma.

Suflu, suflare, suflet. Dintotdeauna oamenii au legat viaţa de respiraţie, de suflul vital. Nietzsche susţinea că „fiinţa“ ontologiei greceşti nu ar fi, de fapt, altceva decît o „generalizare a conceptelor de «viaţă» (a respira), «a fi însufleţit»“. Pentru a continua, provocator: dacă „noi nu avem o altă reprezentare în legătură cu fiinţa decît «a trăi»…, cum poate atunci «să fie» ceva mort?“ (Voinţa de putere, 581, 582, trad. C. Baciu). În timp ce Foucault ne reaminteşte o afirmaţie făcută de acelaşi gînditor german în Călătorul şi umbra sa: „Cînd ai studiat istoria, te simţi «fericit, spre deosebire de metafizicieni, că adăposteşti în tine nu un suflet nemuritor, ci multe suflete muritoare»“ (Nietzsche, genealogia, istoria).

E adevărat că şi „sufletul“ are o istorie, o genealogie complexă. Specialişti reputaţi în cultura şi spiritualitatea Greciei antice avertizează cu privire la faptul că eternitatea sufletului, principiu de bază al platonismului, nu reprezintă o noţiune caracteristică pentru Grecia arhaică, ci un import de secol VI î.Hr., poate chiar de dată mai recentă. Ideea arhaică de psychê, aşa cum a arătat Jean-Pierre Vernant, era cea de dublu fantomatic al celui mort, de spectru neputincios ori umbră inconsistentă retrasă în bezna Hadesului. Decurge că adevărata nemurire era aceea conferită de memoria colectivă pe baza unor fapte ieşite din comun, după cum înţelegem din alegerea exemplară a lui Ahile, pentru o viaţă scurtă, dar glorioasă, în detrimentul unei existenţe tihnite şi anonime.

Agenţii purtători ai noii concepţii despre suflet au fost „magii-filozofi“, precum Epimenides cretanul, Pythagoras ori Empedocles: oameni divini (theoiandres) înzestraţi cu puteri excepţionale, taumaturgi, figuri duale, prinşi, cumva, între tărîmul mitului şi cel al filozofiei, practicanţi de exerciţii („spirituale“?) de control al respiraţiei, de „concentrare a suflului animat“, răspîndit în toate părţile trupului, cu scopul de a-l purifica, a-l izola şi a-l detaşa de trup, „pentru a-l elibera şi a-l trimite în călătorie în lumea de dincolo“ (L’individu dans la cité). În cartea sa devenită clasică Grecii şi iraţionalul, Dodds a argumentat că „noua mentalitate religioasă“ din care se va nutri dualismul platonician, văzînd corpul ca pe o închisoare a sufletului nemuritor (în loc de a identifica sufletul, pur şi simplu, cu principiul vital şi activ al trupului), era, de fapt, cauzată de influenţa şamanismului, influenţă atestată în cultura popoarelor din Sciţia şi Tracia cu care grecii au ajuns în contact.

E important însă de sesizat dimensiunea impersonală a sufletului grec precreştin. Psychê este acum totuna cu Socrate, punctează Vernant, dar nu este „eul“ psihologic al lui Socrate, „intimitatea“ sa, ci o entitate sau daimon „impersonal sau suprapersonal“, de provenienţă divină, care, după moartea filozofului, „se va reîncarna într-un alt om sau animal sau plantă“, dacă nu e îndeajuns de pur după ultima viaţă dusă pe Pămînt, încît să se reintegreze direct în ordinea astrală universală. „Este sufletul din mine, mai degrabă decît sufletul meu“. În schimb, sufletul creştin, de provenienţă iudaică – răsuflare dumnezeiască de viaţă, suflată asupra ţărînei (Gen. 2:7) în care trupul se va preface, din nou, după moarte – este eminamente personal. Forţînd un pic limbajul teologic, persoana creştină e această inspiraţie/expiraţie divină de fiecare dată unică, irepetabilă, nu un suflu divin migrînd dintr-un corp în altul. Ca ipostas uman, persoana (prosôpon) nu are sens decît în comuniune cu alte persoane (e „cu faţa spre“ ele, adică opsè-pros): altfel spus, în respiraţia împreună cu ele (conspiraţie, în sens literal).

Dar să lăsăm aceste vremuri străvechi şi să venim în zilele noastre, în care e atît de dificil a mai „conspira“, din spatele ecranelor sau al măştilor noastre de protecţie. Fantoma comunismului nu mai vîntură Europa, avem acum alte griji – să ne protejăm de agenţii patogeni, virusuri sau refugiaţi: lucru (devenit) firesc, într-o atmosferă „antiseptică“ întreţinută la nivel statal şi global, adică într-un sistem biopolitic occidental avînd la bază principiul imunizării.

Între 1998 şi 2004, filozoful german Peter Sloterdijk, autointitulat „student al aerului“, a publicat cele trei volume (însumînd vreo 2.500 de pagini) ale trilogiei Sfere: despre intimitate şi „bulele“ în care se descoperă sinele, despre descoperirea Globului şi explorarea lumii sau despre poetica pluralităţii în „spuma zilelor“ noastre; pe scurt, despre spaţiile noastre de „coexistenţă“. Termenul de spumă trimite la metafora centrală pentru cel de-al treilea volum, teza lui Sloterdijk fiind aceea că, în era globalizării, Globul ca sferă atotcuprinzătoare şi donatoare de sens a făcut, de fapt, implozie, văzîndu-se substituit cu o pluralitate de bule de spumă „co-izolate“.

Gîndiţi-vă la structura fizică a spumei. Aceste bule în care ne ducem vieţile au în comun membrane, deci sînt co-dependente şi „co-fragile“ (spargerea uneia antrenează şi pe aceea a bulelor învecinate), dar nu fac posibilă comunicarea veritabilă, ci doar întreţinerea de „relaţii inter-autistice şi mimetice“. Aceasta ar fi atmosfera de „conectivitate izolată“ în care trebuie să vieţuim şi să lucrăm în secolul XXI. Concluzia nu e foarte senină, dacă tot vorbim de condiţii „atmosferice“: societatea contemporană se cuvine gîndită ca agregat de microsfere (cupluri, companii, asociaţii etc.) care nu sînt cu adevărat separabile una de alta, dar nici cu adevărat accesibile una alteia.

Cristian Iftode este conferențiar univ. dr la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București. Cele mai recente cărţi publicate: Aristotel. Problema analogiei şi filozofia donaţiei (Editura Universităţii din București, 2015) şi Critică, marginalitate, cinism (volum editat împreună cu Cristina Voinea, Editura Universităţii din București, 2016).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

casa in constructie beci Foto Adevărul jpg
Cât costă să-ți construiești o casă în regim propriu. Materialele de construcții s-au scumpit și cu 25%
Materialele de construcții s-au scumpit și cu 25% de la începutul anului, înainte ca taxa pe valoarea adugată să fie crescută, ceea ce înseamnă că după data de 1 august prețurile vor înregistra o nouă majorare substanțială.
baby girl 5003421 1280 jpg
Părinții, captivi în social media. Impactul tăcut asupra relației cu copiii
„Un consum exagerat de social media care duce la retragerea emoțională a părintelui este pentru mine un mare semn de alarmă.” Psihologul clinician Andreea Chirilă atrage atenția asupra unui fenomen tot mai des întâlnit în familiile tinere: părinți prezenți fizic, dar absenți emoțional.
Vitamine și nutrienți esențiali pentru o piele sănătoasă și strălucitoare Colaj DMS
Secretul verii: hidratează mai bine ca apa și face pielea să strălucească. Superfructul exotic „aur pentru piele”
Descoperă secretul verii: avocado, superfructul exotic cu 73% apă, grăsimi sănătoase și minerale esențiale, care hidratează mai bine ca apa și protejează pielea, oferind energie și o digestie sănătoasă.
pariuri shutterstock 299107145 jpg
Pericolul nevăzut al jocurilor de noroc la adolescenți: impulsuri puternice, autocontrol fragil
1 din 4 liceeni din România a jucat deja la pariuri. În lipsa unor reglementări eficiente și sub presiunea algoritmilor care le vând „câștiguri rapide”, adolescenții ajung tot mai devreme în cercul vicios al dependenței.
Soldați ruși pe motocicletă FOTO Profimedia jpg
Cum îi sabotează ucrainenii pe motocicliștii ruși
Forțele ucrainene au început să contracareze noua tactică a Rusiei de a lansa asalturi cu motocicliști în locul celor mecanizate. Mijloacele sunt dintre cele mai simple, dar nu mai puțin eficiente: de la țepi metalici și sârmă ghimpată la mine și chiar tranșee.
drone ucraina jpg
Aritmetica războiului: De ce dronele interceptoare ieftine sunt foarte scumpe
Într-o declarație recentă făcută la Roma, președintele Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina ar putea doborî zilnic până la 1.000 de drone de tip Shahed, dacă ar avea suficiente fonduri pentru a produce și desfășura pe scară largă drone-interceptoare.
Gloanțe anti dronă FOTO Captură  jpg
Noile arme anti-dronă ale Ucrainei
Ministerul ucrainean al Apărării a aprobat noi gloanțe pentru puștile NATO, în contextul unui câmp de luptă împânzit de drone de mici dimensiuni precum FPV-uri, dar și a altor tipuri de drone încărcate cu muniție.
1 baie oglinda jpg jpeg
Amestecul ieftin și natural care te ajută să cureți eficient oglinzile din baie. Ai nevoie de 3 ingrediente
Oglinzile din baie sunt adesea expuse la abur, pete și urme de apă, iar curățarea lor poate deveni o adevărată provocare. Din fericire, există o soluție simplă, naturală și eficientă, pe care o poți prepara acasă, folosind doar trei ingrediente.
Mohammad Reza Ashtiani jpg
Iranul nu se dă bătut: „Putem susține un război timp de zece ani”
La aproape o lună după confruntarea violentă cu Israelul și Statele Unite, Iranul lansează un nou semnal de forță, anunțând o extindere semnificativă a capacităților sale militare.