Subject: Re: articol dilema

Elena VLĂDĂREANU, Robert BĂLAN
Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Subject: Re: articol dilema jpeg

From: Robert Balan

To: elena vladareanu

Date: 2016-07-27 10:54

deci vezi că am pus de pîine. dacă te trezești cumva mai devreme, s-o pui tu la cuptor.

așa… deci care era întrebarea? ce trebuie să scriem? dacă poți fi și artist și familist? da, sigur că poți să fii multe. dar eu nu pot. de exemplu, n-am mai apucat să mă uit pe textul ăla de-l facem la tîrgu mureș de vreo două săptămîni. trebuie să dau niște răspunsuri. așteaptă oamenii ăia. ai văzut că a apărut o nouă formă de supraveghere? cică guvernu vrea să știe cînd ai cumpărat cu cardul, de la ce magazin și conținutul bonului fiscal. adică cineva va ști în orice moment, dk mănînci carne de porc sau de vită, dk folosești odorizant de toaletă, dk ai pisică sau cîine, dk copilul tău mănîncă mîncare la borcan. poate reușești să le incluzi și pe astea în text cumva!

de fapt, nu, mai bine să nu mai modificăm acum.

și, în cît timp trebuie să predăm textul ăsta? cică mai repede că e vacanță. păi azi m-am întîlnit cu vecinu de la parter. bunicu lu camelia. colegă cu eva la grădi. și îl întreb așa, ca să fac conversație: munciți și în vacanță? și el zice: mai ales în vacanță. cît era școală sau grădiniță mai aveam și eu trei ore libere. acum trebuie să stau cu nepoatele de dimineață pînă seara.
bine, mă culc. nu uita de pîine.

From: elena vladareanu

To: Robert Balan

Date: 2016-07-28 11:30

cum tu o să te trezești înaintea mea, te rog să strecori kefirul. și mai aruncă din ciupercă, mie mi se pare cam acru. am reușit eu să spăl vasele, după cum o să observi.

da, e despre familie și artă. eu mă tot gîndesc la tine, că e foarte greu să faci teatru. ai nevoie de timp, de spațiu, de oameni, de bani. și nu ai nevoie de familie (adică de gălăgie, de „hai la masă“, de „tati, tati“ etc.). la mine e mai simplu, că tot ce am de spus am în cap. acum, de exemplu, „lucrez“ la patru chestii diferite. teoretic știu unde am rămas la fiecare, și, în funcție de stare și idei, deschid un sertăraș din cele patru și mai mișc lucrurile. am și o agendă în care mai scriu cîte un rînd.

erai de față cînd eva a zis: tati e talentat la spectacole, iar tu? la… un fel de scris. are dreptate copilul, dacă nu scrii, nu ești scriitor. ești „un fel de“. acum parcă nu mai sînt așa panicată, cum eram după ce am născut-o pe eva, mi se părea că nu o să mai scriu un singur cuvînt în viața mea – și de ce aș mai fi făcut-o? acum știu cumva că, la un moment dat, va fi mai bine. știu că, într-o lună-două, o să reușesc să îmi creez un ritm în care să scriu zilnic, așa cum s-a întîmplat înainte de a o naște pe alexandra, cînd chiar am avut o perioadă de mai bine de un an în care am scris zilnic. îmi lipsește, ce să zic.

mîine seară ziceai că ieși. îmi pregătești tu injecția sau mă descurc cu eva?

From: Robert Balan

To: elena vladareanu

Date: 2016-07-28 3:32

ce să-ți fac dacă i-ai prezentat tot felul de scriitori lu eva, dar nu i-ai zis niciodată că și tu ești scriitoare. apropo, vezi că a apărut un poem de-al tău integral în­tr un articol dintr-un ziar italian. e un articol despre concursul de refacere a centrului vechi din Taranto. și s-au gîndit să înceapă cu textul tău din spațiu privat, varianta în italiană, ăla cu „18 metri pătrați…“. probabil că e scris de cineva care a fost la lectura ta de acolo. are și poză autoarea. uită-te, poate o recunoști. eu nu o știu, dar nici nu prea am cum că am stat cu fetele afară. și nu prea am cum să-mi amintesc, că ce-a fost în seara aia… le apucase pe amîndouă bîzdîcul. tocmai acolo, în cel mai ciudat oraș în care am fost vreodată, acolo unde am văzut doi puști de 14 ani plimbîndu-se cu un pistol pe scuter printre clădirile alea superbe și lăsate în paragină. și unde ți-ai mai rupt și piciorul…

auzi, ce zici, nu prea merge spectacolul ăsta al meu cu Ursuz, nu? să-l schimb?

normal că ți-o pregătesc eu. injecția. Eva n-a dormit deloc la prînz și dacă scăpăm fără certuri serioase în dup-amiaza asta, mare minune. Ce naiba facem de mîncare pentru mîine?

From: elena vladareanu

To: Robert Balan

Date: 2016-07-28 20:51

  • bine pusă problema. dar la una dintre ultimele lecturi se uita absolut vrăjită la mine, era în primul rînd, îi lăsaseși telefonul cu tom, dar ea s-a uitat juma de oră-patruzeci de minute la mine. am fost foarte mîndră, ce să zic. pe bune!

supă de roșii. ceva ușor, să nu stai la bucătărie toată ziua. să văd dacă oi putea face și eu ceva.

eu cred că merge spectacolul, așa cum am vorbit și atunci, imediat după, zece minute, la cafea, în bucătărie, cît a stat mama cu fetele. altădată, e adevărat, nu am mai apucat. poate reușim luna viitoare.

From: elena vladareanu

Subject: Re: articol dilema

To: Robert Balan

Date: 2016-07-28 11:09

observ că nu ai continuat dialogul. știu că în ultimele două zile ai ieșit cu fetele, ai făcut curat, ai făcut de mîncare. mi se pare firesc că nu ai apucat să te mai gîndești la familie & artă. în fine, doar la & artă, că la familie te gîndești fără să vrei. îmi dau seama că nu am apucat să ți mulțumesc că ai ieșit cu fetele aseară și m-ai lăsat să vorbesc cu Raluca, sînt convinsă că proiectul ăsta, de l-am început cu ea (și pe care mi l-a inspirat o scrisoare a ei de acum mai bine de un an) o să fie foarte interesant. poate pentru că eu însămi am plonjat într-o zonă foarte personală, pe care o credeam definitiv uitată. acum ar trebui să facem cumva un plan, pentru că tu trebuie să începi să lucrezi pentru tîrgu mureș, iar eu, cînd mă uit la mușchii piciorului stîng, mă apucă plînsul. mi-e teamă că va trebui să fac recuperare, iar asta înseamnă timp & bani, înseamnă că nu pot sta cu fetele, înseamnă că nu o să pot face mare lucru nici după ce-mi scot ghipsul.

From: Robert Balan

Subject: Fwd: articol dilema

To: elena vladareanu

Date: 2016-07-28 15:32

las’ că într-o lună s-o face el la loc, piciorul. să-mi aduci aminte de asta cu teama, cu mușchii, cînd mă apuc de proiectul meu cu boli, doctori, vindecări, terapii neconvenționale și depresii… stai că, de fapt, nu ți-am spus pînă acum de el. îți zic cînd o să fiu sigur că sînt gata. pînă atunci trebuie să mai acumulez o serie de experiențe. nu știi pe cineva care să-mi dea bani să încerc eu diverse tratamente și dup-aia să le critic în performance?

auzi, că mi-am amintit acum, dacă mă întreabă cineva, noi mai avem un proiect în lucru? ăsta de-l începuși, nu-s sigur că mă interesează subiectul. dar vedem cînd o să ai și tu o idee mai clară despre ce va fi și ce formă o să aibă. ne mai gîndim și noi la vreun spectacol pentru copii? așa, despre familie și artă, că tot vorbim? ce zici?

hai că văd că iar am ajuns ca atunci cînd am făcut Habemus bebe. apucăm să vorbim numai pe Facebook sau pe mail.

am luat carne de vită… fac o tocăniță/gulaș/curry ce-o ieși… faci tu o ciorbă? 

Elena Vlădăreanu este scriitoare. Robert Bălan este regizor de teatru. Printre multe altele, au realizat împreună spectacolul Habemus bebe, un performance despre experiența maternității și despre condiția femeii-artist.

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.