⬆
meseria de părinte
De-a mama şi de-a tata
În amintesc că prin anii ’80, atunci cînd eram copil, exista o singură carte să-i zicem de parenting, care se numea Mama și copilul.
Nimeni nu se naşte părinte
Părinții nu înteleg de ce copilul simte nevoia să îi întrebe despre orice și nu se poate abține pur și simplu. Unii aleg în continuare să îi spună că „nu e treaba lui“ sau că „nu e frumos să întrebi despre asta“, în timp ce alții fac un efort considerabil să închege un răspuns.
Frici şi fericiri
Înainte să fiu părinte, eram destul de cinic cînd venea vorba de avut copii și mă lansam în discursurile acelea cu artistul care creează prin arta sa, nu făcînd copii.
Sistemul nervos, sistemul bucuros
„De ce nu ne-a făcut Dumnezeu și pe noi cu aripi?“ „Ăăăăăă, nu știu!“ Facem cîțiva pași. „Hai, că mi-am dat seama!“ „Da? De ce?“ „Păi, nu puteam să tragem nici măcar un tricou pe noi, îți dai seama?!“
Părinţi versus profesori
Am provocat două excelente profesoare de limba și literatura română să scrie despre relația lor cu părinții elevilor și despre cum este văzut rolul de părinte din această perspectivă, avînd în vedere și faptul că în ultima vreme părinții sînt cei mai vocali în ceea ce privește sistemul de educație din România.
Acasă de două ori
Pentru ei „acasă“, cuvîntul ăla simplu care se confundă cu casa în care locuieşti împreună cu mama şi cu tata, e divizat în două concepte: la mami şi la tati.
Subject: Re: articol dilema
Deci care era întrebarea? Dacă poți fi și artist și familist? Da, sigur că poți să fii multe. Dar eu nu pot.
„Meseria de părinte“, instinct sau construct social? – interviu cu Otilia MANTELERS
Pînă acum aproximativ 50 de ani, „meseria de părinte“ era privită ca un lucru natural, instinctual. Însă, odată cu evoluția psihologiei și cu descoperirile neuroștiinței legate de felul în care funcționează creierul, „meseria de părinte“ a căpătat pentru mulți oameni și o dimensiune nouă: aceea de dezvoltare personală!
De unde înveţi să fii părinte
„Meseria de părinte“ inițial mi s-a părut un dezastru. Nu știam să învăț decît din cărți, după metoda clasică: tu nu știi nimic, cel care a scris cărțile știe și trebuie să folosești ce te învață ca să poți să te descurci.