Strivirea liberalismului şi sfîrşitul libertăţii sub comunism

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Strivirea liberalismului şi sfîrşitul libertăţii sub comunism jpeg

Istoricii şi specialiştii în ştiinţe politice au o problemă majoră atunci cînd sînt puşi să califice orientarea politică reală a unor partide precum Partidul Naţional Liberal în perioada interbelică, din cauza unor tendinţe iliberale, protecţioniste şi chiar antidemocratice (forţarea sistematică a victoriei în alegeri, cu sprijin masiv din partea structurilor Ministerului de Interne, cenzura aplicată presei, regimul stării de asediu etc.). De multe ori poziţionarea politică a PNL în anii 1920 şi 1930 a ieşit din cadrele liberalismului clasic european, ceea ce i-a determinat mai ales pe unii cercetători străini să vorbească despre un antiliberalism şi despre un partid (PNL) mai mult naţional (sau naţionalist) decît liberal.

Totuşi, prin forţa lucrurilor, după 1938, PNL (aripa Dinu Brătianu) – la fel ca şi Partidul Naţional Ţărănesc al lui Iuliu Maniu – a fost împins de succesive regimuri autoritare şi dictatoriale (dictaturile carlistă, legionară şi antonesciană) într-o opoziţie care a însemnat şi apărarea unor importante principii liberale şi democratice. În acelaşi timp, trebuie spus că mai mulţi liberali şi ţărănişti au ales să colaboreze cu aceste guvernări autocratice. După un scurt interludiu (între august 1944 şi martie 1945), ideea de democraţie liberală a ajuns să fie din nou pusă în pericol, de data aceasta de către forţele prosovietice din jurul Partidului Comunist Român, reunite în BPD. Din nou, liberalii lui Constantin (Dinu) Brătianu s-au regăsit în opoziţie, militînd pentru afirmarea libertăţii şi a pluralismului politic, chiar dacă sciziunea produsă de oportunistul Gheorghe Tătărescu a afectat PNL într-o mai mare măsură decît desprinderile din PNŢ orchestrate şi încurajate de PCR. Inclusiv din acest motiv, PNŢ a fost „vioara întîi“ în anii 1945-1947 în cadrul opoziţiei democratice, iar în PNL au fost mult mai activi liderii tineretului naţional liberal în frunte cu Mihail Fărcăşanu. Represiunea i-a silit pe unii la exil, în timp ce alţii au sfîrşit în universul concentraţionar comunist.

De la începutul lui 1946 s-au alăturat taberei ce apăra valorile democraţiei de tip liberal şi social-democraţii lui Constantin Titel Petrescu, care au refuzat să se alăture coaliţiei procomuniste şi au format Partidul Social-Democrat Independent. Deşi aceste trei partide – PNL, PNŢ, PSDI – s-au prezentat separat în alegerile de la finele lui 1946, tentative de coordonare au existat; în plus, vocile lor au fost consonante în ceea ce priveşte fidelitatea faţă de valorile democratice, lucru cu atît mai demn de semnalat cu cît în perioada interbelică socialiştii fuseseră critici constanţi ai guvernărilor PNL şi PNŢ.

Începînd din 1947, practic întreaga conducere centrală a acestor partide, precum şi elita politică de la nivel judeţean au fost supuse persecuţiei, fiind victimele mai multor valuri de arestări şi încarcerări. Alături de Dinu Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, au pierit în sistemul penitenciar comunist şi social-democraţii Ion Flueraş şi Iosif Jumanca – foşti membri ai Consiliului Naţional Român Central la 1918. Au fost închişi şi importanţi oameni de cultură care fuseseră integraţi în sus-amintitele partide – istoricii Gheorghe Brătianu (ucis la Sighet), Victor Papacostea (PNL), Gheorghe Zane (PNŢ). În plus, intelectuali relativ bine integraţi în sistemul politic comunist, dar care în anii 1930 avuseseră legături cu PNŢ – îndeosebi cu aripa sa de stînga –, au intrat şi ei în vizorul instanţelor politico-ideologice şi al poliţiei secrete.

De pildă, profesorul Iorgu Iordan – important membru al Comitetului Naţional Antifascist – a fost înlăturat în iunie 1952 de la direcţiunea Institutului de Lingvistică. După demitere, Iorgu Iordan – care la 13 iunie 1952 a suferit un atac ce i-a afectat ochii – a fost cuprins şi de panica unei percheziţii domiciliare urmată de arestare şi, din acest motiv, şi-a ars cîteva sute de scrisori de mare relevanţă documentară. La puţin timp (13 septembrie 1952), organele de Securitate – care îl arestaseră pe Ioan G. Botez, profesor şi fost important membru PNŢ-Iaşi – îl chestionau la interogatoriu pe acesta din urmă în mod special despre Iorgu Iordan. Trebuie spus că şi alte persoane reţinute au fost interogate despre trecutul politic al profesorului de lingvistică, chiar mai de dinainte. A fost o lecţie sinistră, parte a pedagogiei infernale comuniste care i-a îndemnat la prudenţă, conformism şi supunere pe mulţi intelectuali care au devenit conştienţi că, în cazul frondei sau al retragerii în turnul de fildeş, se pot expune mai lesne acuzaţiilor de „liberalism“, „cosmopolitism“, „revizionism“ etc. Reputatul istoric şi balcanolog Victor Papacostea – fost deţinut politic – a rezistat la începutul anilor 1960 tentaţiei de a se adapta şi de a ocupa funcţii înalte în birocraţia culturală, însă alţii au făcut pactul cu noul regim. Aneantizarea opoziţiei politice de dinainte de 1947 a făcut imposibil un front comun între foştii oameni politici democraţi (supravieţuitori ai Gulagului) şi firava disidenţă din anii 1970 şi 1980.

Dincolo de reprimarea partidelor istorice şi a foştilor săi membri, în România comunistă a existat o persecuţie sistematică a spiritului liberal, a spontaneităţii, a autonomiei individuale, a celor cu impulsuri de întreprinzător (revocarea funcţionării mandatarilor după foarte puţin timp de la legalizare spune multe despre „ortodoxia“ regimului marxist-leninist de la Bucureşti). După 1989, regruparea şi reconversia nomenclaturii, precum şi tradiţiile nu foarte solide ale liberalismului autohton au determinat poate profilul regimului politic postdecembrist şi al economiei de piaţă. 

Cristian Vasile este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „N. Iorga“; Academia Română. Cea mai recentă carte publicată: Viaţa intelectuală şi artistică în primul deceniu al regimului Ceauşescu, 1965-1974 (Humanitas, 2014).

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.