Strategia îl face pe om...

Publicat în Dilema Veche nr. 639 din 19-25 mai 2016
Strategia îl face pe om    jpeg

Cu cîteva decenii în urmă, sociologul francez Pierre Bourdieu, unul dintre numele importante ale teoreticienilor sociali din secolul trecut, arăta că există o corespondență remarcabilă între acțiunile și preferințele indivizilor. Mai exact, Bourdieu explica cum preferințele pe care un individ le are într-un domeniu specific al vieții sînt legate prin fire nevăzute de opțiunile sale din alte cîmpuri sociale. Tipul de vin consumat, modul în care te îmbraci, felul în care gîndești, preferințele de vot, ca să dau doar cîteva exemple, sînt lucruri ușor de conectat între ele.

Corespondența este una puternică. Profesiile liberale și cadrele didactice universitare, spunea Bourdieu în anii 1980, aveau sistematic o probabilitate mai mare decît alții de a fi interesate de șah și tenis, să consume whisky, să asculte muzică clasică. Profesiile liberale ar fi votat însă în mai mare măsură decît alții spre dreapta, iar profesorii universitari spre stînga. Preferința este, evident, relativă la alte categorii sociale. Antreprenorii se plasau mai mult decît ceilalți către șampanie și echitație, către practicarea vînătorii, dar și către tenis, votînd spre dreapta. Tot spre dreapta era probabil să voteze și micii agricultori, dar comparativ cu alții, ei preferau mai des pétanque-ul ca sport de practicat, și pastis-ul ca băutură alcoolică. Asocierile de acest gen sînt multe, incluzînd apropierea dintre muncitori și vinul roșu obișnuit, dar și preferința lor mai accentuată pentru fotbal, priza mai mare pe care comedia muzicală o avea printre tehnicieni sau pe care berea o avea printre lucrătorii comerciali.

Fără îndoială, acestea sînt realități de acum 30 de ani, „de pe vremuri“, cum spunea fiica mea. Să nu ne grăbim însă a judeca acele vremuri drept niște realități apuse. În fapt, cele observate atunci sînt reflexia unor legități sociale puternice, ce funcționează și astăzi.

Așa cum nota Bourdieu, toate aceste asocieri nu erau întîmplătoare. Preferința pentru a juca tenis, spre exemplu, reflecta o înclinare sistematică spre planificare și strategie, și mai ales spre a reacționa rapid și a anticipa mișcările adversarului, elemente definitorii ale sportului respectiv. Cei obișnuiți cu un astfel de context, cei capabili de a reacționa rapid, de a se adapta la caracteristicile suprafeței de joc și la variațiile jocului adversarului prezintă, de fapt, același tip de capacitate de adaptare și de stăpînire a mediului în orice alt context al vieții lor. De aici și preferința mai accentuată către tenis a păturilor sociale cele mai dinamice, a căror capacitate de a acumula capital educațional și economic își găsește sursa în același tip de adaptabilitate și control asupra mediului în care evoluează. A înțelege și a aprecia un vin simplu, ieftin, fără o varietate gustativă sofisticată se plasează la polul opus. A obține satisfacție dintr-o porție mică de mîncare, dar atent construită, necesită o abordare a vieții la modul general mai complexă decît cea a gurmandului ahtiat după cartofi prăjiți și grătar de porc.

Revenind spre tenis, acesta poate fi privit ca un sport individual, în care responsabilitatea pentru rezultatele acțiunii este clar delimitată. Sporturile de echipă sînt altfel. Mai ales dacă numărul coechipierilor este mare, responsabilitatea este mai difuză. Evident, erorile flagrante și execuțiile de geniu sar în ochi și individualizează performerul, dar a avea o zi cu un joc mediu te lasă ascuns printre ceilalți. Sporturile de echipă îți permit timpi de respiro. În plus, pentru privitor, elementele strategice sînt mai dificil de observat.

Astfel de legități sînt prezente și azi, chiar dacă profesiile s-au diversificat, chiar dacă sectorul serviciilor s-a dezvoltat enorm și nu se mai încadrează poate fidel în categoriile folosite de Bourdieu.

Mai mult, explicația lui Bourdieu este convergentă cu multe alte teorii din științele sociale, în principal cu cele originate în sociologia valorilor. Oamenii deprind moduri de a face pe care le internalizează și le adoptă ca valori proprii. Valorile nu sînt privite aici ca în filozofie, ci în sensul din științele sociale, ca elemente ce orientează acțiunea, ca un fel de scală a preferințelor – în felul ușor reducționist pe care îl regăsim în marketing și studiul pieții. Valorile astfel internalizate se manifestă prin comportamente și atitudini, prin preferințe explicite ce reflectă felul de a fi al fiecăruia: capacitatea de a planifica, de a anticipa reacțiile altora, de a controla mediul, preferința pentru a-ți asuma responsabilități, aversiunea la risc sînt manifestări ale valorilor proprii.

Valorile nu sînt însă un simplu act individual, ci sînt internalizate de indivizi prin socializare. Ele sînt sociale, depind de mediul sau mediile sociale în care creștem, am trăit sau trăim. Iar mai apoi, se manifestă în practici. Cum ar fi șahul sau tablele.

Dar șahul și tablele nu sînt foarte diferite între ele. Ambele jocuri presupun o abordare strategică, capacitatea de a respecta anumite reguli și confruntarea cu mutările adversarului. Ele implică nevoia de planificare, de a te conforma regulilor, precum și capacitatea de a controla acțiunea. Cea din urmă este însă diferită la table, dat fiind elementul aleatoriu implicat de aruncarea zarurilor.

Fără îndoială, o astfel de abordare aproape abstractizată a celor două jocuri poate părea ciudată. Ea este însă utilă pentru a înțelege similitudinile dintre cele două jocuri și multitudinea de board-games on- și offline de astăzi. În fapt, dacă șahul este mai complex decît tablele la nivel strategic, el este mai simplist decît go-ul și mult mai puțin complex decît jocurile electronice de azi, fie ele pe computer, device mobil sau consolă gen X-Box, care implică participarea mai multor jucători. În fapt, poți avea o infinitate de jucători, ceea ce face ca nevoia de anticipare și propensiunea spre a planifica strategic să fie încă și mai importante decît la șah.

Cum timpul fiecăruia este încă în mod natural limitat, numărul celor ce pot juca un joc oarecare este limitat și el. Prin urmare, orice nou joc ce a apărut de-a lungul timpului a creat o piață și mai competitivă, în care „actori“ vechi precum șahul și tablele au trebuit să se plaseze și să se poziționeze extrem de atent. În plus, distanța dintre cele două, ce le plasa cîndva într-o relativă opoziție, devine mai mică pe măsură ce alte posibilități de entertainment strategic devin vizibile.

Liniștea din jurul meselor de șah, acompaniată de murmurul chibiților din Cișmigiu (sau din față de la „Dealul Mare“, în urbea copilăriei și adolescenței mele), nu mai este atît de diferită de voioșia tablelor și de zornăitul zarurilor, așa cum se rostogoleau ele cîndva pe stadion, în așteptarea începerii meciului de tineret-rezerve, sub soarele blînd ce însoțea spectatorii veniți cu orele înainte de primul fluier, dornici să vadă o nouă victorie a Petrolului. Distincția dintre practicanții celor două jocuri rămîne: tablagiii vor fi mai dispuși la a prefera un element de întîmplare, iar șahiștii vor prefera mai mult control, mai multă strategie.

Dar sîntem într-o eră în care schimbările transformă lumea în care trăim. Fotbalul, joc aflat la Bourdieu la polul opus șahului, tinde a deveni altceva. Nu mai contează atît de mult forța fizică și reușitele individuale. De-a lungul deceniilor, disciplina tactică, abordarea strategică a meciului, iar mai nou flexibilitatea abordării s-au impus ca elemente-cheie ale succesului. Ligile inferioare, de amatori, încă oferă un primat al forței și al tehnicității. Sus de tot, la vîrf, contează tot mai mult felul în care gîndești meciul, atît ca antrenor, cît și ca jucător. Din păcate, comentatorii sportivi români, cu puține excepții, sînt departe de a identifica astfel de elemente în meciurile pe care le prezintă. Preocuparea excesivă pentru ceea ce a declarat unul sau altul despre un al treilea îi lasă departe și de table, și de șah. Sau, mai exact, îi face să înțeleagă doar faptul că la table sînt implicate niște zaruri.

Acest lucru nu înseamnă că lumea nu evoluează în jurul nostru. Este o evoluție firească ce ne face din ce în ce mai capabili de a planifica, de a urmări strategii clare, de a acționa responsabil. Dacă ar fi să risc o predicție, aș spune că tablele și șahul vor continua să piardă public. Acest lucru ar contrazice aparent constatările lui Bourdieu de acum trei-patru decenii, în care șahul era asociat mai degrabă cu cei mai bine educați. Azi avem din ce în ce mai mulți oameni mai bine educați. Dar și piața jocurilor strategice s-a diversificat, complexitatea multora dintre ele depășind-o de departe pe cea a șahului. Aproape că aș spune că tablele au mai multe șanse de a supraviețui pe termen lung șahului. Dar tot pe același termen lung mă aștept ca fiecare individ să aibă mult mai mult timp liber. Prin urmare, închei mai degrabă cu un… pat!

Bogdan Voicu este sociolog, membru al Grupului Românesc pentru Studiul Valorilor Sociale (www.romanianvalues.ro).

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.