Stima de sine este ca un cont în bancă – interviu cu Valentin Radu ARSENE

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Stima de sine este ca un cont în bancă – interviu cu Valentin Radu ARSENE jpeg

Cum s-ar defini din punct de vedere psihologic stima de sine?

Voi începe prin a spune că este un concept destul de vag și controversat pentru psihologi. A fost definit în felurite moduri fără a se fi ajuns la un consens. Ca și în alte domenii științifice, există curente sau idei care sînt la modă, cam așa este și cu stima de sine. Este o întreagă muncă de rafinare pentru a surprinde în concepte cît mai clare fenomene pe care le simte toată lumea. Stima de sine se înrudește cu optimismul, ambiția, încrederea în sine, motivația, gîndirea pozitivă sau reziliența psihologică.

Personal, aș spune că stima de sine este o percepție a propriei valori, a importanței personale ca ființă unică și a capacităților, ca efect al unei vieți psihice sănătoase, prin care rămînem în contact atît cu propriile aspirații și idealuri, cît și cu realitatea exterioară. Stima de sine este ca un cont în bancă. Îl poți folosi ca să rezolvi probleme atunci cînd apar, să-ți crești sentimentul de securitate, să mergi în vacanțe și să te bucuri, și de asemenea poți să-l sporești prin investiții economice inteligente. Comparația nu este întîmplătoare, pentru că înainte să producem valoare în exterior, trebuie să fie o valoare percepută în interior. Totuși, nu întotdeauna stima de sine trebuie să se concretizeze în valori materiale. Sîntem ființe simbolice și uneori oamenii sînt dezamăgiți să constate că o stimă de sine bună nu se traduce prin succes material, ci înseamnă ancorarea în valori umaniste. Aceasta este o provocare terapeutică întîlnită des în cazul tinerilor atît de condiționați cultural, cu repere materialiste exagerate.

În Occident se vorbește mult despre self-esteem. Dar în România? Se acordă importanță încrederii în sine?

Da, din ce în ce mai mult se vorbește și la noi, evident sub influențele culturale și economice occidentale. Inițial vedeam negativ preocuparea exagerată pentru stima de sine pentru că în esență nu-și atingea scopul. Dar cu timpul tot ce înseamnă dezvoltare personală și self-help a dus la creșterea educației psihologice și la o conștientizare mai bună, premise necesare pentru schimbările reale. În cabinet, în special tinerii se plîng de stima de sine scăzută. Ei vin cu acest termen din literatură sau din mediul corporate în care lucrează. Treaba mea este să îi ajut să clarifice ce înțeleg prin asta, cu ce gînduri despre sine se asociază, cum se manifestă prin comportamente, ce emoții simt și ce senzații sînt în corp cînd spun că au o stima de sine scăzută, și apoi să lucrăm la ele.

Cum poate fi afectată o persoană de încrederea în sine scăzută? Și de unde vine, de fapt, lipsa de respect față de tine însuți?

Stima de sine, așa cum o înteleg eu, are două niveluri. Unul superficial care ține mai curînd de dispoziție și poate fluctua foarte mult. E ca o „bad hair day“, într-o zi te poți trezi simțindu-te foarte bine în legătură cu tine și în alta ești complet nesigur. Această dispoziție care influențează percepția de sine este marcată ușor de factori contextuali: oboseală, eșecuri sau respingeri cotidiene, și chiar influențe hormonale. Reversul este cînd o zi bună la job sau, de ce nu, un shopping reușit ne face să ne simțim bine în pielea noastră.

Celălalt nivel al stimei de sine este mai profund, mai stabil și mai greu influențabil. El înglobează propriile valori, credințele despre sine și lume. Se formează la începutul vieții, cînd pentru copil mama este lumea și, în funcție de relația cu aceasta, copilul internalizează o percepție despre lume și despre sine. De exemplu, dacă mama este grijulie și atentă la nevoile bebelușului, acesta va considera că este o ființă meritorie, că lumea în care trăiește este bună, primitoare, îi înțelege nevoile și vine în întîmpinarea lor. Tot aici se construiește sentimentul valorii de sine, al importanței ca ființă unică în univers și acceptarea cu compasiune a limitelor. Cel care nu are o bună stimă de sine are, de fapt, în interior, un copil obosit să mai stea cu mîinile întinse spre părinții prea stresați, deprimați și indisponibili. Este un copil prăbușit în disperare, mult prea dezamăgit, care nu mai poate crede că părinții îl pot înțelege, susține și iubi. Acest copil va crește cu convingerea că nu merită să fie iubit, că este ori prea mult ori prea puțin pentru părinții lui și că lumea este un loc ostil.

Ulterior, pe parcursul vieții, experiențele traumatice pot zdruncina chiar și o stimă de sine sănătoasă, pot altera identitatea, sentimentul capacității și al putinței, percepția unei lumi coerente.

Mai devreme făcusem o paralelă între stima de sine și un cont în bancă. Cei mai mulți muncim mult pentru a economisi pentru noi și pentru generațiile viitoare. Dar sînt și multe cazuri în care oamenii își fură valorile. În plan psihologic, vorbim despre agresorii care își consolidează încrederea în sine subminînd-o pe a altora, a manipulatorilor, a celor care mint și a celor care se victimizează. Toți aceștia vor să se simtă valoroși fără să-și descopere valoarea personală în interior, ci comparîndu-se cu ceilalți, apelează la orice șiretlic pentru a cîștiga un ascendent.

Încercarea de a cîștiga puțină valoare de sine este mult prea adesea miza relațiilor de cuplu și se manifestă prin războaie nesfîrșite între parteneri. Uneori lipsa stimei de sine se joacă și în relația părinte – copil, cînd nevoile copilului de apreciere intră în conflict cu nevoile părintelui sau chiar mai complicat, cu nevoile de apreciere ale copilului din părinte.

Stima de sine este o problemă ce vizează formarea unui narcisism sănătos pentru că încă de foarte mic, după ce copilul află că nu este singurul centru de interes al mamei, în ecuație intrînd tatăl și eventual alți frați, trebuie să mai facă față unei dezamăgiri: el reprezintă doar jumătate din lume, este băiețel sau fetiță. De aici începe o altă luptă epopeică pe care o cunoaștem cu toții: care jumătate este mai bună, mai valoroasă?

valentin arsene jpg jpeg

Cu ce afecțiuni psihice e asociată, de regulă, lipsa stimei de sine?

Tulburările de anxietate și depresia sînt manifestările clinice cele mai evidente ale unei stime de sine foarte scăzute. Simptomatic, aceasta se manifestă prin: incapacitate de a face fața stresului, probleme în a stabili și menține relații emoționale, de a avea încredere în alții, lipsa empatiei reale, pesimism, cinism și lipsa unei viziuni optimiste de viitor, sentimentul continuu de subapreciere, întreținerea reveriilor referitoare la succes, dar însoțite de incapacitatea de a face eforturi susținute, teama de respingere în situații comune de viață.

Există tehnici în psihoterapie care ajută la creșterea stimei de sine?

Din păcate, nu există un program centrat pe creșterea stimei de sine a cărui eficiență să fi fost dovedită științific. Prin urmare, vom lucra la stima de sine indirect, pentru că nu există tehnici care să crească stima de sine, cum nu există injecții cu voință. Însă creșterea stimei de sine va fi un obiectiv implicit în orice terapie, pentru că orice om care își cunoaște competențele, își urmărește obiectivele, tolerează nesiguranța existențială și incertitudinea și stabilește relații sănătoase cu ceilalți are o stimă de sine optimă.

Stima de sine scăzută este un efect simptomatic și nu cred în terapii centrate pe simptom fără a rezolva cauza. În situații de criză, însă, orice intervenție care ajută este binevenită. Aici putem vorbi despre tehnicile de relaxare prin imagerie dirijată, respirație din diafragmă și relaxarea musculară progresivă. Putem adăuga reglarea emoțională prin numirea emoțiilor, recadrarea problemei și căutarea sprijinului social. Toate acestea ne pot schimba dispoziția și îmbunătăți percepția sinelui.

De asemenea, centrarea voluntară a atenției pe aspectele pozitive ale vieții prin a ține un jurnal al recunoștinței. Asta înseamnă să ne educăm mintea să caute și să vadă aspecte pozitive despre sine. De exempu, să notez zilnic un lucru pentru care sînt recunoscător că mi s-a întîmplat și un lucru care mă face să fiu mulțumit de mine pentru că l-am făcut. În timp, va începe să se adune o biografie pozitivă pe care ne vom sprijini pentru a ne reconstrui stima de sine.

Dacă ceva funcționează pentru o persoană cu stimă de sine redusă, este acceptarea de sine și cultivarea compasiunii. Îndulcirea criticului interior și relativizarea așteptărilor vor reduce presiunea pe care o resimte o persoană cu o stimă de sine scăzută. Acest lucru va avea drept consecință conectarea la resurse și, cel mai important, la propriile obiective. Miza este deblocarea și pornirea la drum pas cu pas pentru a realiza ce ne dorim. Cu fiecare mic succes va crește stima de sine, iar aceasta va conduce la un alt pas și tot așa, într-o spirală ascendentă.

O altă abordare este modelarea. Asta înseamnă să ne alegem modele de oameni cu o stimă de sine pe care o apreciem și de care să ne lăsăm inspirați. „Fake it till you make it“ este modalitatea preferată a celor mai mulți pentru că pare facilă și cu rezultate aparent rapide. Este un fel de tehnică a formelor fără fond pe care însă trebuie să o privim fără prejudecăți, dar cu rezerve.

Aș zice că o abordare din cît mai multe direcții într-o combinație potrivită fiecăruia este de dorit pentru a ne atinge obiectivele. 

Valentin Radu Arsene este psiholog, psihoterapeut, membru al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei – ISTT.

a consemnat Adina POPESCU

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arşinel (79 de ani) joacă în mai multe spectacole, la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” jpeg
Scandalul demiterii lui Alexandru Arșinel. Nicușor Dan l-a înlocuit din funcția de director al Teatrului „Constantin Tănase“
Alexandru Arșinel a condus Teatrul „Constantin Tănase“ din 1998, dar, la începutul acestui an, primarul Nicușor Dan nu i-a prelungit actorului mandatul de director.
ludovic orban jpeg
Orban: Cîmpeanu a demisionat din iniţiativa altcuiva, zic eu
Fostul lider liberal Ludovic Orban (deputat Forţa Dreptei) susţine că Sorin Cîmpeanu a demisionat din funcţia de ministru al Educaţiei „din iniţiativa altcuiva" şi nu „din proprie iniţiativă".
Viktor Orban FOTO EPA-EFE
Ungaria nu va susține noile sancțiuni împotriva Rusiei. Condiția pusă de Viktor Orban
Ungaria se va opune noilor sancțiuni planificate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei, dacă acestea conțin sancțiuni în domeniul energiei, a declarat joi șeful de cabinet al premierului Viktor Orban.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.