Stima de sine este ca un cont în bancă – interviu cu Valentin Radu ARSENE

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Stima de sine este ca un cont în bancă – interviu cu Valentin Radu ARSENE jpeg

Cum s-ar defini din punct de vedere psihologic stima de sine?

Voi începe prin a spune că este un concept destul de vag și controversat pentru psihologi. A fost definit în felurite moduri fără a se fi ajuns la un consens. Ca și în alte domenii științifice, există curente sau idei care sînt la modă, cam așa este și cu stima de sine. Este o întreagă muncă de rafinare pentru a surprinde în concepte cît mai clare fenomene pe care le simte toată lumea. Stima de sine se înrudește cu optimismul, ambiția, încrederea în sine, motivația, gîndirea pozitivă sau reziliența psihologică.

Personal, aș spune că stima de sine este o percepție a propriei valori, a importanței personale ca ființă unică și a capacităților, ca efect al unei vieți psihice sănătoase, prin care rămînem în contact atît cu propriile aspirații și idealuri, cît și cu realitatea exterioară. Stima de sine este ca un cont în bancă. Îl poți folosi ca să rezolvi probleme atunci cînd apar, să-ți crești sentimentul de securitate, să mergi în vacanțe și să te bucuri, și de asemenea poți să-l sporești prin investiții economice inteligente. Comparația nu este întîmplătoare, pentru că înainte să producem valoare în exterior, trebuie să fie o valoare percepută în interior. Totuși, nu întotdeauna stima de sine trebuie să se concretizeze în valori materiale. Sîntem ființe simbolice și uneori oamenii sînt dezamăgiți să constate că o stimă de sine bună nu se traduce prin succes material, ci înseamnă ancorarea în valori umaniste. Aceasta este o provocare terapeutică întîlnită des în cazul tinerilor atît de condiționați cultural, cu repere materialiste exagerate.

În Occident se vorbește mult despre self-esteem. Dar în România? Se acordă importanță încrederii în sine?

Da, din ce în ce mai mult se vorbește și la noi, evident sub influențele culturale și economice occidentale. Inițial vedeam negativ preocuparea exagerată pentru stima de sine pentru că în esență nu-și atingea scopul. Dar cu timpul tot ce înseamnă dezvoltare personală și self-help a dus la creșterea educației psihologice și la o conștientizare mai bună, premise necesare pentru schimbările reale. În cabinet, în special tinerii se plîng de stima de sine scăzută. Ei vin cu acest termen din literatură sau din mediul corporate în care lucrează. Treaba mea este să îi ajut să clarifice ce înțeleg prin asta, cu ce gînduri despre sine se asociază, cum se manifestă prin comportamente, ce emoții simt și ce senzații sînt în corp cînd spun că au o stima de sine scăzută, și apoi să lucrăm la ele.

Cum poate fi afectată o persoană de încrederea în sine scăzută? Și de unde vine, de fapt, lipsa de respect față de tine însuți?

Stima de sine, așa cum o înteleg eu, are două niveluri. Unul superficial care ține mai curînd de dispoziție și poate fluctua foarte mult. E ca o „bad hair day“, într-o zi te poți trezi simțindu-te foarte bine în legătură cu tine și în alta ești complet nesigur. Această dispoziție care influențează percepția de sine este marcată ușor de factori contextuali: oboseală, eșecuri sau respingeri cotidiene, și chiar influențe hormonale. Reversul este cînd o zi bună la job sau, de ce nu, un shopping reușit ne face să ne simțim bine în pielea noastră.

Celălalt nivel al stimei de sine este mai profund, mai stabil și mai greu influențabil. El înglobează propriile valori, credințele despre sine și lume. Se formează la începutul vieții, cînd pentru copil mama este lumea și, în funcție de relația cu aceasta, copilul internalizează o percepție despre lume și despre sine. De exemplu, dacă mama este grijulie și atentă la nevoile bebelușului, acesta va considera că este o ființă meritorie, că lumea în care trăiește este bună, primitoare, îi înțelege nevoile și vine în întîmpinarea lor. Tot aici se construiește sentimentul valorii de sine, al importanței ca ființă unică în univers și acceptarea cu compasiune a limitelor. Cel care nu are o bună stimă de sine are, de fapt, în interior, un copil obosit să mai stea cu mîinile întinse spre părinții prea stresați, deprimați și indisponibili. Este un copil prăbușit în disperare, mult prea dezamăgit, care nu mai poate crede că părinții îl pot înțelege, susține și iubi. Acest copil va crește cu convingerea că nu merită să fie iubit, că este ori prea mult ori prea puțin pentru părinții lui și că lumea este un loc ostil.

Ulterior, pe parcursul vieții, experiențele traumatice pot zdruncina chiar și o stimă de sine sănătoasă, pot altera identitatea, sentimentul capacității și al putinței, percepția unei lumi coerente.

Mai devreme făcusem o paralelă între stima de sine și un cont în bancă. Cei mai mulți muncim mult pentru a economisi pentru noi și pentru generațiile viitoare. Dar sînt și multe cazuri în care oamenii își fură valorile. În plan psihologic, vorbim despre agresorii care își consolidează încrederea în sine subminînd-o pe a altora, a manipulatorilor, a celor care mint și a celor care se victimizează. Toți aceștia vor să se simtă valoroși fără să-și descopere valoarea personală în interior, ci comparîndu-se cu ceilalți, apelează la orice șiretlic pentru a cîștiga un ascendent.

Încercarea de a cîștiga puțină valoare de sine este mult prea adesea miza relațiilor de cuplu și se manifestă prin războaie nesfîrșite între parteneri. Uneori lipsa stimei de sine se joacă și în relația părinte – copil, cînd nevoile copilului de apreciere intră în conflict cu nevoile părintelui sau chiar mai complicat, cu nevoile de apreciere ale copilului din părinte.

Stima de sine este o problemă ce vizează formarea unui narcisism sănătos pentru că încă de foarte mic, după ce copilul află că nu este singurul centru de interes al mamei, în ecuație intrînd tatăl și eventual alți frați, trebuie să mai facă față unei dezamăgiri: el reprezintă doar jumătate din lume, este băiețel sau fetiță. De aici începe o altă luptă epopeică pe care o cunoaștem cu toții: care jumătate este mai bună, mai valoroasă?

valentin arsene jpg jpeg

Cu ce afecțiuni psihice e asociată, de regulă, lipsa stimei de sine?

Tulburările de anxietate și depresia sînt manifestările clinice cele mai evidente ale unei stime de sine foarte scăzute. Simptomatic, aceasta se manifestă prin: incapacitate de a face fața stresului, probleme în a stabili și menține relații emoționale, de a avea încredere în alții, lipsa empatiei reale, pesimism, cinism și lipsa unei viziuni optimiste de viitor, sentimentul continuu de subapreciere, întreținerea reveriilor referitoare la succes, dar însoțite de incapacitatea de a face eforturi susținute, teama de respingere în situații comune de viață.

Există tehnici în psihoterapie care ajută la creșterea stimei de sine?

Din păcate, nu există un program centrat pe creșterea stimei de sine a cărui eficiență să fi fost dovedită științific. Prin urmare, vom lucra la stima de sine indirect, pentru că nu există tehnici care să crească stima de sine, cum nu există injecții cu voință. Însă creșterea stimei de sine va fi un obiectiv implicit în orice terapie, pentru că orice om care își cunoaște competențele, își urmărește obiectivele, tolerează nesiguranța existențială și incertitudinea și stabilește relații sănătoase cu ceilalți are o stimă de sine optimă.

Stima de sine scăzută este un efect simptomatic și nu cred în terapii centrate pe simptom fără a rezolva cauza. În situații de criză, însă, orice intervenție care ajută este binevenită. Aici putem vorbi despre tehnicile de relaxare prin imagerie dirijată, respirație din diafragmă și relaxarea musculară progresivă. Putem adăuga reglarea emoțională prin numirea emoțiilor, recadrarea problemei și căutarea sprijinului social. Toate acestea ne pot schimba dispoziția și îmbunătăți percepția sinelui.

De asemenea, centrarea voluntară a atenției pe aspectele pozitive ale vieții prin a ține un jurnal al recunoștinței. Asta înseamnă să ne educăm mintea să caute și să vadă aspecte pozitive despre sine. De exempu, să notez zilnic un lucru pentru care sînt recunoscător că mi s-a întîmplat și un lucru care mă face să fiu mulțumit de mine pentru că l-am făcut. În timp, va începe să se adune o biografie pozitivă pe care ne vom sprijini pentru a ne reconstrui stima de sine.

Dacă ceva funcționează pentru o persoană cu stimă de sine redusă, este acceptarea de sine și cultivarea compasiunii. Îndulcirea criticului interior și relativizarea așteptărilor vor reduce presiunea pe care o resimte o persoană cu o stimă de sine scăzută. Acest lucru va avea drept consecință conectarea la resurse și, cel mai important, la propriile obiective. Miza este deblocarea și pornirea la drum pas cu pas pentru a realiza ce ne dorim. Cu fiecare mic succes va crește stima de sine, iar aceasta va conduce la un alt pas și tot așa, într-o spirală ascendentă.

O altă abordare este modelarea. Asta înseamnă să ne alegem modele de oameni cu o stimă de sine pe care o apreciem și de care să ne lăsăm inspirați. „Fake it till you make it“ este modalitatea preferată a celor mai mulți pentru că pare facilă și cu rezultate aparent rapide. Este un fel de tehnică a formelor fără fond pe care însă trebuie să o privim fără prejudecăți, dar cu rezerve.

Aș zice că o abordare din cît mai multe direcții într-o combinație potrivită fiecăruia este de dorit pentru a ne atinge obiectivele. 

Valentin Radu Arsene este psiholog, psihoterapeut, membru al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei – ISTT.

a consemnat Adina POPESCU

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.