„Stau neclintită în faţa cortului“ – interviu cu Dana PAPADIMA

Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
„Stau neclintită în faţa cortului“ – interviu cu Dana PAPADIMA jpeg

Dana Papadima este director educațional la Avenor College. Spune, mai în glumă, mai în serios, că temele ei sînt educația și marea. Mi se pare o combinație perfectă, așa că am întrebat-o despre mările din viața ei.

Unde începe povestea legată de mare din viața dumneavoastră?

Ca orice copil „de condiție bună“, am fost tîrîtă la mare, de părinți, din fragedă pruncie. Dar nu marea din stațiuni, nici frivolitățile de pe vremea liceului pe la Amfiteatru, în Olimp, m-au intoxicat cu acest viciu. Prima dată cînd am făcut abstracție de tot și am degustat marea, nealterată de alte pretexte, a fost la sfîrșitul studenției, cînd am descoperit 2 Mai-ul la cort. Începutul anilor ’80.

Dacă pentru iubitorii de munte există termenul de montaniard, cel care iubește marea cum ar putea să se numească? Și de ce calități are nevoie ca să nu se plictisească de acest peisaj?

Nu-mi dau seama care ar fi termenul potrivit. „Montaniard“ are și o dimensiune sportivă, nu doar contemplativă, cățărare, alpinism, mai știu eu ce. Îmi place cum sună, pentru cei ca noi, „măritat cu marea“. Înnărăviții de mare sînt, prin definiție, niște contemplativi. Uite, eu, de exemplu, sute de zile în București mă agit, socializez la greu, fac sport la limita performanței, dacă însă e vorba de dus la mare, sînt în stare să stau neclintită în fața cortului cu zilele, într-o deplină alăturare cu ritmurile zilei. Niciodată nu mi s-a urît cu felul în care marea își schimbă culorile, cu foșnetul valurilor, cu toropeala în nisip. Dar să fie sălbăticie, am zis!

Care e marea care vi se potrivește cel mai bine și de ce?

Sînt, pînă acum, două mări care mi s au lipit iremediabil de suflet. Una este marea noastră casnică, pe plaja de la Vadu. Tot Mare Neagră, dar în pustie, cu dune de nisip și plante tîrîtoare, cu apă sălcie de la apropierea de Deltă. Alta este marea contemplată cu zilele în insula Zanzibar, de fapt un colț de Ocean Indian în tonuri de jad. Diminețile de reflux cu marea îndepărtată doi kilometri și vasele localnicilor înfipte în nisip, cu localnicii scormonind printre pietre ca să găsească roadele zilei, cu cerul care trecea de la plumburiu de furtună la seninul senin…

Cît ați stat cel mai mult la mare?

În vremea studenției și în primele vacanțe de pe cînd eram în învățămînt, vacanța începea cu prima zi de mare și se termina cu ultima. Altceva nu țin minte.

Care e întîmplarea estivală cea mai dragă?

Un moment dramatic a dus la o mișcare civică frumoasă și neputincioasă: în 2003 s-a interzis camparea pe plajă în Vama Veche. Indignarea de atunci a făcut ca noi, un grup de boemi cortiști romantici, să punem la cale Asociația Salvați Vama Veche și Festivalul Stufstock. Demersul Asociației a eșuat în ce vedem acum în Vamă, Stufstock-ul a avut momente de glorie și de delir artistic, iar noi, în bună parte, ne-am înțelepțit, sau ne-am acrit, sau am fugit spre alte mări. Dar au fost zece ani intenși, pe care nu-i regret nicicum. La vîrsta cînd unii și unele se gîndesc la diminuarea motoarelor și pregătire pentru alte etape ale scurtei noastre vieți, noi am trăit un timp frumos, la intensitate maximă.

Care e cartea preferată care se petrece la mare? Dar filmul?

Ca și în dragoste, nu leg marea de vreun film sau o carte. De obicei, citesc la mare cărți care să-mi umple timpul dintre două băi sau două focuri pe plajă, iar filmele legate de mare nu-mi spun nimic, dacă n-au un plot corespunzător. Cartea și filmul mării sînt cele care se citesc și se văd cu fiecare zi care mi-e dată să am marea, oceanul, în preajmă.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.