Specula în vremea pandemiei

14 mai 2020
Specula în vremea pandemiei jpeg

„Gata cu specula. Prețul la medicamente, măști și salopete va fi plafonat!” titra, pe 1 aprilie, un autointitulat „cel mai bun portal de știri” din România în timp ce relata unul dintre evenimentele zilei: la inițiativa social-democraților, Senatul (care nu este, totuși, Camera decizională) tocmai adoptase un proiect de lege care prevedea că adaosul comercial poate fi de maximum 10% din costul de producție, vînzătorii fiind amenințați cu amenzi pornind de la 5 milioane de lei în cazul nerespectării acestui plafon. Chiar și fără un proiect de lege care să prevadă plafonarea prețurilor la bunuri esențiale în vremea stării de urgență generată de pandemia de coronavirus, diverse autorități ale statului s-au făcut „că lucrează”.

Astfel, la sfîrșitul lunii martie, ANAF-ul ne anunța că face verificări cu privire la „creșteri semnificative nejustificate ale prețurilor” unor bunuri alimentare sau medicale. În februarie, chiar înainte ca OMS să ridice COVID-19 la rangul de pandemie, președintele Consiliului Concurenței spunea că „nu este normal ca unele companii să profite de această situație și să crească prețurile nejustificat”, luîndu-și angajamentul de a investiga comportamentul companiilor care majorează „excesiv” prețurile produselor și echipamentelor de protecție medicală. Fără a o spune cu subiect și predicat, ținta Consiliului Concurenței era platforma eMAG, unde prețul măștilor de protecție crescuse pînă în punctul în care rețelele sociale au fost invadate cu capturi foto care denunțau comportamentul hrăpăreț al capitalismului „neoliberal” ori cu glume de genul „schimb mască de protecție cu apartament în Cluj ori cu un pachet de drojdie + diferența”.

Specula: un caz de coerciție și exploatare?

Discuțiile filosofice în jurul speculei se învîrt în jurul a două obiecții de natură morală ridicate împotriva acestei practici economice: tranzacțiile cu cei care măresc prețurile la bunuri esențiale în vreme de criză sînt coercitive și exploatatoare. Critica pare plauzibilă din punct de vedere intuitiv. Dacă vrem să ne protejăm de SARS-CoV-2, sîntem nevoiți să purtăm măști și să folosim cît mai des dezinfectanți și astfel vom accepta orice ofertă pe care un vînzător o stabilește. De asemenea, cel sau cea care stabilește prețuri ridicate pentru respectivele bunuri nu face nimic altceva decît să exploateze situația dificilă în care ne aflăm.

Totuși, decizia noastră de a accepta respectivele prețuri nu reflectă caracterul cel puțin parțial voluntar al tranzacției? În plus, cum putem spune că sîntem exploatați dacă respectiva tranzacție este mutual avantajoasă? Două concluzii intermediare se impun. În primul rînd, exploatarea este mai curînd de natură metafizică decît economică, dacă motivul pentru care sîntem dispuși să plătim respectivele prețuri reflectă un eveniment dramatic de tipul unei pandemii ori al unui dezastru natural. Sîntem, așadar, exploatați și constrînși de context, nu de speculator. Apoi, genul acesta de argumente ar putea să reflecte, de fapt, o obiecție diferită: cum facem astfel încît să ne asigurăm că și cei mai săraci, pentru care prețurile sînt prohibitive, au acces la echipamente de protecție?

Prețul corect

Unul dintre miturile care încă supraviețuisesc este acela că, dacă s-ar strădui puțin, autoritățile statului ar putea stabili care e prețul corect al bunurilor sau serviciilor cam la fel cum o făceau participanții la celebra emisiune americană The Price is right. Genul acesta de reflex omniscient care stă la baza oricăror legi care își propun să stîrpească specula și să plafoneze prețurile îmi aduce aminte de celebrul aforism al economistului american Thomas Sowell: „Prima lecție a economiei este raritatea: nu există niciodată suficient de mult dintr-un lucru pentru a-i satisface pe toți cei care îl doresc. Prima lecție a politicii este să ignore prima lecție a economiei”.

Să presupunem totuși că ne pasă, dincolo de artificii retorice, de accesul cetățenilor la măști de protecție, dezinfectant ori chiar drojdie. Sîntem utilitariști: putem spune despre legile care plafonează prețurile că își ating scopul declarat? Reușesc acestea să maximeze accesul tuturor (și în special al categoriilor defavorizate) la respectivele bunuri? Nu sînt prețurile exorbitante pentru măștile medicale o dovadă a eșecului pieței?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să clarificăm, în primul rînd, care este funcția prețurilor și de ce este legitim să le privim, așa cum propunea Hayek, drept mecanisme de transmitere a informației. Oricît de imperfecte am crede că sînt procesele de piață, creșterile aparent aberante de prețuri nu reflectă nimic altceva decît faptul că, la un anumit moment, oferta nu face față cererii în creștere bruscă. Situația dramatică din Italia i-a făcut pe mulți români să renunțe la narațiunea „e doar o gripă“ și să-și facă planuri serioase de a-și lua măsuri necesare pentru a se proteja atît pe ei înșiși, cît pe ceilalți. Creșterea prețurilor, chiar și prin speculanți intermediari care nu fac nimic altceva decît să vîndă la suprapreț bunuri achiziționate de pe piață, a contribuit decisiv la transmiterea unei informații esențiale către antreprenori și antreprenoare: trebuie fie să ne mărim capacitățile de producție, fie să ne reorientăm înspre a produce bunuri care au căutare pe piață. Faptul că drojdia sau spirtul au reapărut pe piață la prețuri mai apropiate de cele de dinainte de pandemie ori că numărul de producători de măști a crescut simțitor astfel încît mai mulți am avut acces la acestea este un rezultat al stimulentelor „speculative“, nu al altruismului care, din păcate, ne caracterizează doar într-o măsură limitată. Ceteris paribus, orice lege care plafonează prețuri (pentru orice, de la cireșe și dezinfectanți la chiriile apartamentelor) nu face nimic altceva decît să scadă oferta și, pe cale de consecință, accesul tuturor (da, și al categoriilor defavorizate) la respectivele bunuri.

Nu în ultimul rînd, un preț ținut în mod artificial mic scade eficiența alocării respectivelor bunuri: în loc să cumpere mai puțin spirt și să îl utilizeze cu o atenție sporită, un preț ținut artificial jos crește probabilitatea ca oamenii să cumpere mai mult decît au nevoie și să-l irosească.

UBI bene, ibi patria

A folosi înțelepciunea piețelor pentru a crește cantitatea de bunuri necesare într-o criză reprezintă o condiție necesară, dar nu neapărat și suficientă pentru a răspunde obiecției de fond pe care unele persoane o pot avea împotriva speculei. Cum spuneam, poate că problema nu este caracterul coercitiv sau exploatator în abstract, ci faptul că există oameni care nu au resursele necesare pentru a-și achiziționa respectivele produse necesare. În primul rînd, teza pe care o susțin eu (că plafonarea prețurilor e irațională și ineficientă) nu este incompatibilă cu o discuție serioasă privitoare la necesitatea unei plase de siguranță pentru cei mai săraci membri ai societății noastre. Filosofi ori economiști percepuți ca apologeți exclusiv ai pieței precum Hayek ori Milton Friedman au recunoscut dezirabilitatea identificării unor politici publice în această direcție. O potențială primă soluție, indirectă și relativ simplă, ar fi aceea de a regîndi hățișul de reglementări și licențieri profesionale care îi afectează, cu precădere, pe cei mai săraci din societate. Nu în ultimul rînd, criza provocată de coronavirus poate fi o oportunitate de a regîndi sistemele noastre de asistență socială. Două trilioane de dolari: la aproape atît se ridică cel mai mare pachet de stimulare din istoria economiei americane (de mai bine de două ori mai mare decît cel din 2009) în contextul în care, la sfîrșitul lunii aprilie, SUA pierduse nu mai puțin de 26 de milioane de locuri de muncă. Poate că acesta ar fi momentul în care am putea testa cum ar funcționa un Universal Basic Income în realitate.

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane al Academiei de Studii Economice din București și cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

grau FOTO Shutterstock
Fermierii au recoltat 9 milioane de tone de grâu. Daea: „La porumb vor exista cantităţi mult mai mici”
Producţia de grâu obţinută în acest an ,,înmagazinată şi aflată sub cheie" este de peste 9 milioane de tone, a anunţat, marţi, ministrul Agriculturii, Petre Daea.
Rausor, statiunea din Retezat  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (13) JPG
Râușor, stațiunea ascunsă în Munții Retezat, se extinde. Pârtii de schi în mijlocul sălbăticiei VIDEO
Stațiunea Râușor din Masivul Retezat a apărut pe ruinele unei foste colonii muncitorești, înființată în mijlocul sălbăticiei, însă autoritățile vor să o transforme într-un domeniu schiabil.
medic Marian Iliescu medlife deces
A murit Dr. Marian Iliescu, un apreciat medic ginecolog
MedLife anunță cu profund regret vestea încetării din viață a celui care a fost Dr. Marian Iliescu.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.