„Spectatorii vor tot mai mult“ – interviu cu Ioana IONESCU, marketing manager la Cinema City România

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
„Spectatorii vor tot mai mult“ – interviu cu Ioana IONESCU, marketing manager la Cinema City România jpeg

Care este povestea Cinema City?

A început ca un business de familie, cu primul cinematograf deschis în 1930, la Haifa, în Israel. În Europa am deschis primul multiplex în 1997, iar în 2014, Cinema City International şi-a unit forţele cu Cineworld, reţeaua numărul 1 în Regatul Unit, devenind astfel Cine­world Group – cel de-al doilea lanţ ca mărime din Europa. Sîntem prezenţi cu peste 2000 de ecrane, în nouă ţări (Israel, Regatul Unit, Irlanda, Polonia, România – ţara noastră reprezentînd acum cea de-a treia piaţă ca mărime din reţea –, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria). În 2007, primul Cinema City s-a deschis la Iaşi, iar al doilea, foarte rapid după primul, la Timişoara. Compania nu făcuse nici un studiu de piaţă, pur şi simplu s-au uitat la istoria pasiunii românilor pentru cinematograf. Au văzut intrările de dinainte de 1990, au înţeles că dispariţia rapidă a sălilor de cinema din anii ’90 nu a suprimat dorinţa românilor de a merge la cinema şi au decis să investească. Au început cu provincia, ceea ce indică un anume risc asumat, căci potenţialul Bucureştiului era bine cunoscut. Atunci, Mooky Greidinger, proprietarul companiei, le-a spus jurnaliştilor că, peste zece ani, Cinema City va avea peste douăzeci de cinematografe în România. Lumea l-a privit cu scepticism. Anul acesta am deschis al 24-lea cinematograf în mall-ul ParkLake Shopping Center din Bucureşti şi, pînă la sfîrşitul anului, îl vom deschide pe al 25-lea. Rostul nostru este să ducem filmele către oameni şi să ne asigurăm că întîlnirea lor cu filmul este o experienţă de neuitat, pe care doresc să o repete cît de des pot. Viziunea de acum zece ani a devenit realitate.

Există o nostalgie după sala de cinematograf de altădată, de pe cînd mall-ul nu exista. Unora, amestecul acesta de mall şi film nu le place…

Într-un mall, cinematograful este o destinaţie în sine. Sigur că absoarbe şi o parte dintre vizitatorii mall-ului, dar în cele mai multe cazuri e invers. Iar dezvoltatorii de centre comerciale vin spre operatorii de multiplex, devenind partenerii noştri atît din punct de vedere al infrastructurii, cît şi ca investiţie comună. O reţea de cinematografe greu ar putea supravieţui dacă investeşte singură şi aşteaptă să-şi amortizeze investiţia din vînzarea biletelor la film. De pildă, anul trecut, noi am deschis cinci noi cinematografe, iar investiţia totală a fost de aproape 27 de milioane de euro. Valoarea este atît de mare şi pentru că aducem mereu tehnologii noi, precum IMAX sau 4DX, care sînt foarte costisitoare, ţinînd să le oferim spectatorilor cea mai bună şi mai performantă experienţă de vizionare.

Mai ales printre cinefilii cu anume rafinament, sau chiar snobi, există un anumit dispreţ pentru sălile de multiplex din mall-uri. Aceste săli sînt acaparate de blockbuster-urile americane şi nu prea au loc pentru cinematograful de artă.

Nu e chiar aşa. La multiplexuri vin toate categoriile de public şi un film bun, care a fost bine promovat, atrage publicul lui. La multiplex vii pentru că îţi oferă un confort şi condiţii de vizionare pe care nu le mai găseşti în altă parte. De cînd intri în cinematograf pînă la terminarea filmului, totul este construit pentru a face din vizionarea unui film o experienţă specială. Holul de la intrare, sala de cinema, fotoliul din sală, marele ecran – totul este gîndit pentru amplificarea trăirilor spectatorului.

Vorbiţi mult despre tehnologie. De fapt, de ce alergaţi în această cursă a ultimei tehnologii? 2D, 3D, 4D, cîţi de D?... Ce vă mînă în cursa aceasta?

Lumea se schimbă rapid, spectatorii vor tot mai mult, iar noi vrem să aducem filmul cît mai aproape de spectator. Tendinţa este aceea de a-l proiecta pe spectator direct în film. Spectatorul trebuie să simtă, să audă, să vadă tot ce se simte, se aude, se vede în lumea din film. Ecranul nu desparte două lumi, ci este poarta prin care spectatorul intră în film. Filmul nu doar se vizionează, ci se simte, se trăieşte. În final, nu mai eşti doar spectator, eşti parte din film. Spre deosebire de sălile clasice de cinematograf, care sînt lungi şi înguste, pentru a aduna cît se poate de mulţi oameni şi a oferi ecranului exclusivitatea peretelui din faţă, arhitectura sălilor noastre este în forma unui amfiteatru, ceea ce sporeşte mult posibilitatea participării. Asta cere şi o altă geometrie a ecranului, de care toţi spectatorii sînt aproape. De pildă, în cazul IMAX – sălile cu cele mai mari ecrane din România –, avem îmbinarea armonioasă dintre un sunet pe care îl simţi în oase şi ecranele uriaşe, cu imagini clare ca lacrima, avînd cu 40% mai mult contrast şi cu 60% mai multă luminozitate faţă de sala obişnuită. Toate acestea cresc intensitatea experienţei unice pentru spectator.

Aşteptaţi să vedeţi cum merge o anume tehnologie şi apoi o achiziţionaţi?

Credem în inovaţiile cinematografice şi, uneori, ne asumăm riscul de a fi primii. De pildă, proprietarul companiei a intuit că tehnologia 4DX va fi excelent primită în sălile de cinema şi a achiziţionat-o imediat, deşi mulţi credeau (şi încă mai cred) că este un fel de moft tehnologic făcut pentru parcurile de distracţii, care va muri repede. În lume sînt în momentul de faţă 276 de astfel de săli, dintre care noi avem trei: la Bucureşti, Constanţa şi Timişoara. Şi, din ce vedem, nu doar că 4DX nu moare, publicul răspunde fantastic – sălile se vînd în proporţie de peste 90%. În esenţă, acest 4DX aduce efectele speciale de pe ecran în sală, sincronizîndu-le perfect cu acţiunea de pe ecran. Astfel, spectatorul are parte de o experienţă care activează toate simţurile – el simte vîntul, tunetul şi trăsnetul, ploaia, acceleraţia şi inerţia, ba chiar şi mirosurile.

Aveţi şi săli VIP, văd...

Cinema City continuă să mizeze pe cele mai cool tendinţe internaţionale ale industriei, aducîndu-le iubitorilor de film cele mai inovatoare moduri de vizionare. Astfel, după IMAX şi 4DX, am lansat un nou concept VIP în ParkLake, după cele trei săli VIP din megaplexul din AFI Palace Cotroceni, deschise în 2009. Noile săli VIP oferă experienţa „cinema ultra-all-inclusive“. Avem un chef care oferă un meniu bine gîndit, iar în costul biletului poţi bea şi mînca nelimitat atît acele preparate culinare realizate pe loc, cît şi nachos şi popcorn. Mulţi mi-au zis că partea all-inclusive îi atrage la VIP, însă pentru mine atracţia principală sînt fotoliile. Sînt imense, confortabile, se pot întinde la comandă automată. Sînt cam ca fotoliile de la clasa business din avioanele de long courier. Li se spune „Lazy Boy“... Confortul e total.

Or să dispară sălile în care vedem filme 2D, aşa cum le-am pomenit noi dintotdeauna?

Nu, n-or să dispară, pentru că şi ele oferă un tip de experienţă pe care publicul o vrea. Publicul nu merge compact, într-o singură direcţie. Tocmai pentru că încercăm să personalizăm tot mai mult experienţa filmului, noi oferim un spectru larg al mijloacelor de a viziona un film: poţi vedea filme în 2D sau în 3D sau în IMAX sau în 4DX. Fiecare experienţă este diferită, iar publicul le încearcă pe toate. Apoi, publicul reacţionează imediat şi tehnologiile sălilor se adaptează foarte repede. S-au schimbat foarte multe de la Avatar încoace…

Avatar a fost un fel de punct nodal în evoluţia tehnologiei sălilor de cinema?

Avatar a schimbat aproape totul! Succesul filmului a fost antologic, iar impactul asupra vizionării unui film a fost pe măsură. Am avut spectatori care au revenit să-l vadă de cîte opt ori. A stat șase luni în cinematografe!

Care este durata de viaţă medie a unui film în cinema?

Undeva la trei luni, dacă este un film de mare succes, de genul Hobbitul, Star Wars sau Fast and Furious. Durata medie de viaţă a unui film pe ecrane este între cinci şi șapte săptămîni. Şi cam totul se joacă în week-end-ul de premieră. În general, pentru un film care performează normal, primul week-end aduce pînă la 50% din totalul intrărilor pe care le va face filmul.

Dar filmele româneşti cît au stat pe ecranele voastre?

Unele au stat şi două luni, ceea ce le face să concureze direct şi serios cu filmele de succes americane. Spre exemplu, Selfie şi, recent lansat, #Selfie 69 – comedii româneşti dinamice şi intens promovate, care au adus publicul în cinema. Sau, dimpotrivă, un film de artă ca Aferim!, deşi este alb-negru, lung de trei ore, fără nici un fel de efecte zguduitoare, a avut un succes deosebit la box-office, iar noi am simţit că publicul de multiplex a iubit efectiv acest film. Pe de altă parte, se poate ca un film românesc să stea mai puţin. Adesea nu pentru că filmul nu e bun, ci pentru că unele campanii de promovare nu sînt suficient de puternice şi de convingătoare pentru public. Sau pentru că publicul este reticent la un subiect, cum a fost cazul unor filme bune, precum QED sau Ilegitim, deşi au fost comunicate deştept şi consistent, iar noi susţinem orice film pînă la capăt. Dacă în sală este un singur spectator plătitor, filmul rulează în mod normal.

Ce speranţe are cinefilul Ioana Ionescu de la dezvoltarea viitoare a reţelei Cinema City?

În Marea Britanie, Grupul Cineworld deţine şi brand-ul Picture House, care este o reţea de cinematografe stradale, cinematografe de artă, să le spunem aşa. Mi-aş dori mult să ia în considerare şi acest gen de dezvoltare în România, pentru că experienţa mea îmi spune că există un potenţial serios şi pentru acest gen de cinematografe. Multiplexurile optează exclusiv pentru noutate, nu doar din motive de business, ci şi din motive de ordin tehnic (filmele vechi nu sînt disponibile la standardele tehnologiei din multiplexuri), de drepturi de autor etc. Cinematografele de genul Picture House se apleacă asupra acestui gen de cinema, oferă un program alternativ, cu filme mai nişate, filme clasice adesea, filme mai elaborate estetic. Aceste cinematografe propun o lume splendidă, o lume a cinefililor împătimiţi, pe care aş vrea-o şi în România.

a consemnat Sever VOINESCU

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.