Social media și tribalizarea valorică

Publicat în Dilema Veche nr. 962 din 15 septembrie – 21 septembrie 2022
image

Cunoscut publicului românesc grație a două traduceri relativ recente publicate la editura Humanitas, Jonathan Haidt este, fără doar și poate, una dintre „vedetele” psihologiei ultimelor decenii. Cu contribuții notabile în zona psihologiei sociale și morale, Haidt a devenit preocupat în ultimii ani de impactul pe care social media îl are atît la nivel individual, cît și la adresa întregii societăți. Sîntem mai fericiți de cînd ne trăim viețile ca parte a unor varii ecosisteme digitale precum cele pe care ni le pun la dispoziție platforme precum Facebook, Instagram, TikTok ori YouTube? În ce fel s-au modificat valorile pe care le împărtășim ori principiile și normele care stau la baza comportamentului nostru de cînd likeshare și subscribe” au devenit parte a vocabularului nostru recurent? 

Pentru Haidt, răspunsul la aceste întrebări nu este deloc echivoc: mediile de socializare virtuale – sau, mai degrabă, modul în care acestea sînt administrate – au un impact eminamente nociv. La nivel individual, psihologul american atrage atenția asupra corelației problematice pe care a identificat-o între utilizarea pe scară largă a rețelelor de socializare și creșterea nivelurilor de anxietate și depresie (corelate la rîndul lor cu creșterea ratei suicidului) în rîndul tinerilor (cu precădere în cazul adolescentelor). În ceea ce privește nivelul macro, în două articole publicate anul acesta în revista americană The Atlantic, Haidt vede în social media vinovatul principal pentru transformările socio-politice din ultimul deceniu. În primul rînd, algoritmizarea interacțiunilor sociale a condus la șubrezirea întregului eșafodaj valoric care a făcut posibilă existența unei societăți democratice, deschise. O societate hiperpolarizată este o societate în care costurile cooperării politice, sociale și economice cresc simțitor. Cînd adversarul tău politic sau moral devine un dușman cît se poate real, aproape ca în scenariul hobbesian al stării naturale, acțiunea colectivă în vederea atingerii unor scopuri dezirabile social devine din ce în ce mai implauzibilă. În acest fel societatea se transformă, subliniază Haidt, într-o colecție de triburi – fie progresiste, liberale, conservatoare ori socialiste – ai căror membri nu se mai înțeleg între ei, într-un veritabil turn Babel postmodern. Iar puține semne ale acestei incapacități de a-i înțelege pe ceilalți sînt mai grăitoare decît fragmentarea și tribalizarea valorică. Valorile, definite în mod obișnuit drept niște idei generale despre bine și rău, drept sau nedrept, devin niște obiecte metafizice sacre ale tribului nostru, mai degrabă decît o condiție de posibilitate a încercării noastre colective de a coexista pașnic. 

O analiză critică in extenso atît a tezei lui Haidt, cît și a argumentelor sale (mai degrabă schițate anterior), ar depăși cu mult granițele acestui articol. Pentru moment, aș nota însă că unele dintre observațiile acestuia sînt cît se poate de concludente. Cercetări din zona științelor politice indică o creștere simțitoare a polarizării în ultimul deceniu. Apoi, dacă evoluția (biologică și socială deopotrivă) ne-a șlefuit în ființe tribale, digitalizarea și algoritmizarea vieții noastre sociale au adîncit această predispoziție adîncă a speciei noastre. Operînd într-o economie a atenției, companii precum Meta, Twitter, TikTok sau Google ne-au pus la dispoziție uneltele algoritmice necesare pentru a ne fragmenta viețile sociale. Întreaga arhitectură digitală a vieții noastre sociale pare a fi construită pentru a ne capta această atenție, de la frica de a rata ceva ce se întîmplă în jurul nostru la stimulentele pe care le avem de a reacționa la informații noi aproape instantaneu, fără o perioadă (de cele mai multe ori necesară) de cîntărire a temeiurilor pe care le avem și cu o gratificare imediată sub forma aprecierilor virtuale. 

Într-un asemenea context, predispoziția noastră de a ne ultragia moral în mediul online este cît se poate de explicabilă: a devenit un veritabil reflex al navigării pe social media care comunică ceva valoros membrilor tribului nostru – gîndim și simțim moral la fel. În felul acesta dobîndim sau ne menținem prietenii ori status-ul social și putem aproxima cu o precizie mai mare cine ne sînt aliații. În vreme ce cooperarea la nivelul întregii societăți devine mai dificilă, costurile celei din interiorul grupului scad simțitor pe măsură ce oamenii au la dispoziție mecanisme mai eficiente pentru a semnaliza celorlalți valorile pe care le împărtășesc. 

Perspectiva pe care ne-o propune Haidt privitoare la impactul pe care social media l-a avut în ultimul deceniu este extrem de utilă, însă în același timp acesta dă dovadă de o abordare surprinzător de reducționistă cu privire la comportamentul uman. Psihologul american creionează un portret al indivizilor ca și cum aceștia ar fi lipsiți, într-o proporție covîrșitoare, de una dintre principalele valori morale „descoperite” de iluminismul liberal: autonomia. 

Nu la fel de spectaculoasă precum teza lui Haidt, poate că o perspectivă intermediară ar fi dezirabilă. Dacă ne uităm la impactul pe care îl au la adresa valorilor pe care le împărtășim, am fi mai îndreptățiți să privim aceste unelte digitale ca pe niște săbii cu două tăișuri: uneori nocive, polarizante, alteori acestea facilitează o explozie a unei alte valori-cheie, solidaritatea. Spre exemplu, criza refugiaților de război ucraineni, soluționată într-o proporție covîrșitoare prin unelte private sau comunitare, ar fi arătat diferit în România fără posibilitățile oferite de social media. Nu în ultimul rînd, viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale. Realitatea nu este întotdeauna pe Facebook, iar acesta este, de cele mai multe ori, un fapt cît se poate de liniștitor.

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane de la ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată de la Universitatea din București.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
962 t 14 VArsene jpeg

Adevarul.ro

gaz pixabay com jpg
Invenția unui român care promite reducerea la jumătate a facturii de gaz
Invenția inginerului Dumitru Matei poate reduce facturile la gaz cu până la 70%. Rezultatele de până acum indică economii la consumul de gaze de la 40% până la 67%.
politia nu treceti
Un polițișt român a fost bătut pe stradă în Republica Moldova
Un polițist român, detașat la punctul de trecere a frontierei Costești – Stânca din Republica Moldova, a fost agresat pe o stradă din municipiul Bălți.
Alina Parnescu face carieră în muzica populară FOTO Arhivă personală A.P.
Studenta romă de la Conservator îndrăgostită de folclor: „Drept să vă spun, acasă n-am ascultat Bach!“
Studentă la Conservatorul din București, în anul III, o tânără de etnie romă vrea să ducă mai departe folclorul românesc. Alina Parnescu s-a născut la Rovinari și recunoaște că acasă nu a ascultat Bach.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.