Social media și tribalizarea valorică
Cunoscut publicului românesc grație a două traduceri relativ recente publicate la editura Humanitas, Jonathan Haidt este, fără doar și poate, una dintre „vedetele” psihologiei ultimelor decenii. Cu contribuții notabile în zona psihologiei sociale și morale, Haidt a devenit preocupat în ultimii ani de impactul pe care social media îl are atît la nivel individual, cît și la adresa întregii societăți. Sîntem mai fericiți de cînd ne trăim viețile ca parte a unor varii ecosisteme digitale precum cele pe care ni le pun la dispoziție platforme precum Facebook, Instagram, TikTok ori YouTube? În ce fel s-au modificat valorile pe care le împărtășim ori principiile și normele care stau la baza comportamentului nostru de cînd „like, share și subscribe” au devenit parte a vocabularului nostru recurent?
Pentru Haidt, răspunsul la aceste întrebări nu este deloc echivoc: mediile de socializare virtuale – sau, mai degrabă, modul în care acestea sînt administrate – au un impact eminamente nociv. La nivel individual, psihologul american atrage atenția asupra corelației problematice pe care a identificat-o între utilizarea pe scară largă a rețelelor de socializare și creșterea nivelurilor de anxietate și depresie (corelate la rîndul lor cu creșterea ratei suicidului) în rîndul tinerilor (cu precădere în cazul adolescentelor). În ceea ce privește nivelul macro, în două articole publicate anul acesta în revista americană The Atlantic, Haidt vede în social media vinovatul principal pentru transformările socio-politice din ultimul deceniu. În primul rînd, algoritmizarea interacțiunilor sociale a condus la șubrezirea întregului eșafodaj valoric care a făcut posibilă existența unei societăți democratice, deschise. O societate hiperpolarizată este o societate în care costurile cooperării politice, sociale și economice cresc simțitor. Cînd adversarul tău politic sau moral devine un dușman cît se poate real, aproape ca în scenariul hobbesian al stării naturale, acțiunea colectivă în vederea atingerii unor scopuri dezirabile social devine din ce în ce mai implauzibilă. În acest fel societatea se transformă, subliniază Haidt, într-o colecție de triburi – fie progresiste, liberale, conservatoare ori socialiste – ai căror membri nu se mai înțeleg între ei, într-un veritabil turn Babel postmodern. Iar puține semne ale acestei incapacități de a-i înțelege pe ceilalți sînt mai grăitoare decît fragmentarea și tribalizarea valorică. Valorile, definite în mod obișnuit drept niște idei generale despre bine și rău, drept sau nedrept, devin niște obiecte metafizice sacre ale tribului nostru, mai degrabă decît o condiție de posibilitate a încercării noastre colective de a coexista pașnic.
O analiză critică in extenso atît a tezei lui Haidt, cît și a argumentelor sale (mai degrabă schițate anterior), ar depăși cu mult granițele acestui articol. Pentru moment, aș nota însă că unele dintre observațiile acestuia sînt cît se poate de concludente. Cercetări din zona științelor politice indică o creștere simțitoare a polarizării în ultimul deceniu. Apoi, dacă evoluția (biologică și socială deopotrivă) ne-a șlefuit în ființe tribale, digitalizarea și algoritmizarea vieții noastre sociale au adîncit această predispoziție adîncă a speciei noastre. Operînd într-o economie a atenției, companii precum Meta, Twitter, TikTok sau Google ne-au pus la dispoziție uneltele algoritmice necesare pentru a ne fragmenta viețile sociale. Întreaga arhitectură digitală a vieții noastre sociale pare a fi construită pentru a ne capta această atenție, de la frica de a rata ceva ce se întîmplă în jurul nostru la stimulentele pe care le avem de a reacționa la informații noi aproape instantaneu, fără o perioadă (de cele mai multe ori necesară) de cîntărire a temeiurilor pe care le avem și cu o gratificare imediată sub forma aprecierilor virtuale.
Într-un asemenea context, predispoziția noastră de a ne ultragia moral în mediul online este cît se poate de explicabilă: a devenit un veritabil reflex al navigării pe social media care comunică ceva valoros membrilor tribului nostru – gîndim și simțim moral la fel. În felul acesta dobîndim sau ne menținem prietenii ori status-ul social și putem aproxima cu o precizie mai mare cine ne sînt aliații. În vreme ce cooperarea la nivelul întregii societăți devine mai dificilă, costurile celei din interiorul grupului scad simțitor pe măsură ce oamenii au la dispoziție mecanisme mai eficiente pentru a semnaliza celorlalți valorile pe care le împărtășesc.
Perspectiva pe care ne-o propune Haidt privitoare la impactul pe care social media l-a avut în ultimul deceniu este extrem de utilă, însă în același timp acesta dă dovadă de o abordare surprinzător de reducționistă cu privire la comportamentul uman. Psihologul american creionează un portret al indivizilor ca și cum aceștia ar fi lipsiți, într-o proporție covîrșitoare, de una dintre principalele valori morale „descoperite” de iluminismul liberal: autonomia.
Nu la fel de spectaculoasă precum teza lui Haidt, poate că o perspectivă intermediară ar fi dezirabilă. Dacă ne uităm la impactul pe care îl au la adresa valorilor pe care le împărtășim, am fi mai îndreptățiți să privim aceste unelte digitale ca pe niște săbii cu două tăișuri: uneori nocive, polarizante, alteori acestea facilitează o explozie a unei alte valori-cheie, solidaritatea. Spre exemplu, criza refugiaților de război ucraineni, soluționată într-o proporție covîrșitoare prin unelte private sau comunitare, ar fi arătat diferit în România fără posibilitățile oferite de social media. Nu în ultimul rînd, viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale. Realitatea nu este întotdeauna pe Facebook, iar acesta este, de cele mai multe ori, un fapt cît se poate de liniștitor.
Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane de la ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată de la Universitatea din București.
Foto: wikimedia commons
