Social media și banalitatea binelui

Publicat în Dilema Veche nr. 1013 din 7 – 13 septembrie 2023
image

Deoarece etica operează cu concepte abstracte, exercițiul filosofic va apela, deseori, la exemple menite să ilustreze Binele sau Răul, ori să distingă între cele două. Croșetarea argumentelor, așadar, nu are cum să nu facă apel la o cazuistică uneori sofisticată, mai ales atunci cînd situația analizată este genuin dilematică. În marea de dileme morale cu care ne confruntăm însă avem, din fericire, unele situații paradigmatice care funcționează ca o busolă morală. De pildă, dacă v-aș ruga să vă gîndiți la anumite evenimente din istoria secolului trecut care ar putea fi descrise drept abominabile moral, bănuiesc că o parte semnificativă dintre dumneavoastră v-ați gîndi, fără doar și poate, la Holocaust sau la Gulag. Apoi, dacă v-aș ruga să descrieți, în termeni plastici, comportamentul oamenilor implicați în acestea nu cred că greșesc dacă voi asuma că, într-un ipotetic Top 10, sintagma „monstru moral” ar figura undeva în capul acestei liste.

Într-o celebră carte publicată acum 60 de ani, Hannah Arendt lansa o provocare la adresa acestei înțelegeri comune a răului totalitar. Participînd în calitate de reporter la procesul lui Adolf Eichmann, Arendt a văzut în cel care a condus sistemul „Soluției finale” nu o întruchipare a fanatismului nazist sociopat, ci un individ mărunt, motivat de pulsiuni mundane precum avansarea în carieră. Răul totalitar, în perspectiva lui Arendt, este posibil tocmai în zona acestor interstiții (i)morale generate de persoane superficiale și egoiste care nu se preocupă să-și cultive autonomia și capacitatea de a gîndi critic. Deși controversată și criticabilă, teza filosoafei germane cu privire la „banalitatea răului” s-a dovedit a fi totuși utilă în explorarea unor fațete ale comportamentului uman și a stîrnit mai mulți gînditori să conceapă, în oglindă, o formă de „banalitate a binelui”.

Social media ca „checks and balances”

În funcție de afilierea ideologică, americanii se mîndresc cu o sumedenie de lucruri, însă puțini (dacă îi exceptăm pe cei și pe cele care se situează la extremele extremelor) ar contesta valoarea arhitecturii instituționale a Constituției lor, cu precădere a sistemului lor de „checks and balances” sau, așa cum i-am spune în Europa, „separarea puterilor în stat”. O „inovație” politică a filosofilor liberali din modernitatea tîrzie și Iluminism, principiul separării puterilor în stat este justificat prin prisma faptului că, dacă puterea într-un stat nu este separată și dacă părțile nu au abilitatea de a se controla reciproc, aceasta lasă o ușă larg deschisă către tiranie.

Există multiple moduri de a conceptualiza și înțelege ce este social media, însă nu cred că ar fi greșit să ne raportăm la platforme precum Facebook, Twitter (sau este X acum?) ori TikTok prin filtrul unei analogii cu un sistem de „checks and balances”. Pe fondul unei separări din ce în ce mai clare între domeniul legii și cel al moralității, multe dintre transgresiunile celui de-al doilea domeniu au rămas fără resorturi eficiente de exercitare a blamului. Tipurile de comunități în care trăim în prezent (mai degrabă urbane, relativ cosmopolite și cu un grad de coeziune socială mai scăzut) fac unelte tradiționale precum „vocea satului” mai puțin eficiente în sancționarea (fie doar și simbolică) a greșelilor morale ale celorlalți. Social media (sau mai degrabă modul în care noi o folosim) vine să umple acest gol instituțional moral-politic jucînd rolul de arenă în care avem laolaltă puterea legislativă (trasarea colectivă a unor granițe între bine și rău), judecătorească (pare, cred, destul de clar la ce mă refer aici) și executivă (actul propriu-zis al blamării morale).

Motivul pentru care folosim social media în felul acesta este, la prima vedere, cît se poate de lesne de înțeles. Zi de zi sîntem expuși la o multitudine de transgresiuni morale, de încălcări (mai mari sau mai mici) ale unor limite pe care mulți dintre noi le considerăm (pe bună dreptate, de altfel) de neimaginat. De la politicianul X, care este avar, la scriitorul Y, care este rasist, ori fotbalistul Z, care este misogin sau homofob, sancționarea unor astfel de derapaje morale servește mai multor funcții filosofice și sociale ale moralității. O postare, o memă ori un scurt vlog pot constitui (nu de fiecare dată într-un limbaj abstract) articularea unei poziții filosofice importante. Uneori oamenii se comportă greșit și avem temeiuri serioase pentru a le sancționa transgresiunile morale. Totuși, nu întotdeauna cînd comentăm în online, interesele noastre pot fi descrise în totalitate în termenii anteriori. O facem și pentru dimensiunea simbolică a conținutului mesajului nostru, pentru a le semnaliza celorlalți ce fel de persoane sîntem și în ce constă identitatea noastră morală. Semnalizarea virtuților (deseori blamată, într-un mod ironic, aș spune eu, în cercurile conservatoare) servește însă o funcție socială importantă deoarece pune bazele coordonării și jocului acțiunii colective fără de care blamul moral ar rămîne doar la un nivel simbolic, fără capacitatea de a produce vreo schimbare în realitatea palpabilă.

Mașinăriile de indignare morală și banalitatea binelui

Într-un articol academic publicat recent, Emilian Mihailov, Cristina Voinea și Constantin Vică de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată au argumentat că, la confluența dintre propria noastră psihologie morală și arhitectura actuală a social media (care asigură o conectivitate crescută, dar pavează calea către polarizare, tribalism și experiențe morale expresioniste), asistăm la un fenomen al indignării morale care poate fi contraproductiv. Urmîndu-i pe cei trei, n-ar fi greșit să descriem social media din prezent ca o mașinărie de indignare morală.

Deși indignarea morală este uneori legitimă, realitatea morală, pentru a cita o replică celebră, „este complexă și are multe aspecte”. Uneori, de pildă, situațiile în care ne indignăm nu sînt albe sau negre, ci au nenumărate nuanțe de gri. Cînd nu avem timpul necesar pentru a procesa faptele, a înțelege un caz și a cîntări argumentele aflate în dezbatere, ne bazăm pe scurtături mentale și reacționăm visceral nu pentru că sîntem buni, ci pentru că avem impresia (deseori corectă, cred) că oamenii din comunitatea din care noi facem parte au așteptarea ca și noi să ne solidarizăm ori desolidarizăm de anumite persoane sau cauze. Nu sîntem întotdeauna niște îngeri morali, ci și oameni simpli, ghidați de o multitudine de pulsiuni la rîndul lor mundane. Iar atunci cînd căutăm să ne maximizăm capitalul moral la volanul unei mașinării de indignare morală, nu cred că ar fi greșit să acceptăm că acesta ar fi un caz de banalitate a binelui.

Cultivarea unor virtuți intelectuale și morale, a autonomiei și a capacității de a gîndi critic, alături de o regîndire a stimulentelor pe care arhitectura social media ni le oferă reprezintă, din fotoliul filosofului, o soluție rezonabilă la problema identificată. Pînă la identificarea pașilor necesari pentru implementarea unei asemenea soluții, cred că n-ar strica să ne gîndim și la un risc conex banalității binelui, mai exact banalizarea binelui. Cînd ceva intră în malaxorul moral online, dar iese imediat, cînd fiecare transgresiune morală va avea cele cincisprezece minute de faimă (i)morală, s-ar putea să ne fie dificil să ne stabilim prioritățile morale. Așa cum bine spun economiștii, există un cost de oportunitate în tot ce facem.

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Care sunt cele 7 țări din Uniunea Europeană care nu folosesc moneda euro, foto Shutterstock jpg
Care sunt cele 7 țări din Uniunea Europeană care nu folosesc moneda euro și păstrează valutele naționale
Constituirea Uniunii Europene a pus bazele unui sistem financiar unificat, cu o monedă comună - euro. Deși majoritatea statelor membre au adoptat-o, unele, printre care și România, au păstrat valutele naționale.
image png
Președintele interimar Ilie Bolojan a vizitat spitalul construit de Asociaţia „Dăruiește Viaţă” la „Marie Curie"
Preşedintele interimar Ilie Bolojan a efectuat o vizită, miercuri, la spitalul construit de Asociaţia "Dăruieşte Viaţă", care oferă îngrijire medicală pentru copiii cu afecţiuni grave.
Marcin Romanowski, fost ministru adjunct al justiţiei din Polonia FOTO Facebook jpg
Scandal diplomatic: Ungaria oferă azil unui fost ministru polonez, acuzat de corupție. Interpol refuză să intervină
Marcin Romanowski, fost ministru adjunct al Justiției din Polonia și actual deputat în opoziție, a primit azil politic în Ungaria, în ciuda unui mandat european de arestare. Interpol a refuzat să emită o alertă roșie pe numele său.
Flori de primavara, foto Shutterstock jpg
Florile de primăvară care aduc noroc fiecărei zodii din horoscop. Află ce plantă te reprezintă cel mai bine!
Fiecare zodie are o floare aducătoare de noroc. Aflată în preajma nativilor, planta potrivită acționează asemenea unui talisman, deoarece rezonează cu energia, personalitatea și nevoile lor emoționale.
Întâlnirea dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski. FOTO EPA-EFE
Trump îl critică pe Zelenski pentru că „aduce prejudicii negocierilor de pace”. „Dacă vrea Crimeea, de ce nu a luptat pentru ea acum 11 ani?“
Donald Trump l-a acuzat pe Volodimir Zelenski că „blochează negocierile de pace” cu Rusia și a subliniat că „ nu are nicio carte de jucat”. Președintele SUA l-a criticat pe liderul de la Kiev pentru refuzul său de a ceda oficial Crimeea lui Putin.
Cearta in cuplu  Sursa foto shutterstock 1916667158 jpg
Care este semnul clar că un cuplu se îndreaptă spre divorț: „Are o acuratețe de 93,6%”
Un renumit psiholog american dezvăluit cele patru comportamente toxice care pot distruge o relație și a explicat care este semnul subtil că un cuplu se îndreaptă spre divorț.
proteine  jpg
Ordinea corectă a alimentelor la masă: cum să te saturi mai repede și să ții poftele sub control
Secvențierea meselor, sau consumul alimentelor într-o anumită ordine, poate avea un impact semnificativ asupra controlului glicemiei, asupra poftei de mâncare și nu numai.
drum pixabay jpg
Unde sunt cele mai periculoase drumuri din Europa în 2025. Țara care oferă un exemplu de siguranță rutieră
Drumurile din Europa încă pun vieți în pericol. Un nou studiu scoate la iveală cele mai periculoase zece țări din Europa din punct de vedere al traficului rutier.
Cardinalul Kevin Joseph Farrel îndeplinește ritualurile de după moartea Papei FOTO profimedia jpg
Cine conduce Vaticanul până la alegerea unui nou Papă
După moartea lui Papa Francisc, a doua zi de Paște, la vârsta de 88 de ani, două persoane vor avea roluri importante până la alegerea unui succesor, și anume cardinalii Kevin Farrell, un irlandezo-american în vârstă de 77 de ani, și Giovanni Battista Re, un italian în vârstă de 91 de ani.