Social media și banalitatea binelui

Publicat în Dilema Veche nr. 1013 din 7 – 13 septembrie 2023
image

Deoarece etica operează cu concepte abstracte, exercițiul filosofic va apela, deseori, la exemple menite să ilustreze Binele sau Răul, ori să distingă între cele două. Croșetarea argumentelor, așadar, nu are cum să nu facă apel la o cazuistică uneori sofisticată, mai ales atunci cînd situația analizată este genuin dilematică. În marea de dileme morale cu care ne confruntăm însă avem, din fericire, unele situații paradigmatice care funcționează ca o busolă morală. De pildă, dacă v-aș ruga să vă gîndiți la anumite evenimente din istoria secolului trecut care ar putea fi descrise drept abominabile moral, bănuiesc că o parte semnificativă dintre dumneavoastră v-ați gîndi, fără doar și poate, la Holocaust sau la Gulag. Apoi, dacă v-aș ruga să descrieți, în termeni plastici, comportamentul oamenilor implicați în acestea nu cred că greșesc dacă voi asuma că, într-un ipotetic Top 10, sintagma „monstru moral” ar figura undeva în capul acestei liste.

Într-o celebră carte publicată acum 60 de ani, Hannah Arendt lansa o provocare la adresa acestei înțelegeri comune a răului totalitar. Participînd în calitate de reporter la procesul lui Adolf Eichmann, Arendt a văzut în cel care a condus sistemul „Soluției finale” nu o întruchipare a fanatismului nazist sociopat, ci un individ mărunt, motivat de pulsiuni mundane precum avansarea în carieră. Răul totalitar, în perspectiva lui Arendt, este posibil tocmai în zona acestor interstiții (i)morale generate de persoane superficiale și egoiste care nu se preocupă să-și cultive autonomia și capacitatea de a gîndi critic. Deși controversată și criticabilă, teza filosoafei germane cu privire la „banalitatea răului” s-a dovedit a fi totuși utilă în explorarea unor fațete ale comportamentului uman și a stîrnit mai mulți gînditori să conceapă, în oglindă, o formă de „banalitate a binelui”.

Social media ca „checks and balances”

În funcție de afilierea ideologică, americanii se mîndresc cu o sumedenie de lucruri, însă puțini (dacă îi exceptăm pe cei și pe cele care se situează la extremele extremelor) ar contesta valoarea arhitecturii instituționale a Constituției lor, cu precădere a sistemului lor de „checks and balances” sau, așa cum i-am spune în Europa, „separarea puterilor în stat”. O „inovație” politică a filosofilor liberali din modernitatea tîrzie și Iluminism, principiul separării puterilor în stat este justificat prin prisma faptului că, dacă puterea într-un stat nu este separată și dacă părțile nu au abilitatea de a se controla reciproc, aceasta lasă o ușă larg deschisă către tiranie.

Există multiple moduri de a conceptualiza și înțelege ce este social media, însă nu cred că ar fi greșit să ne raportăm la platforme precum Facebook, Twitter (sau este X acum?) ori TikTok prin filtrul unei analogii cu un sistem de „checks and balances”. Pe fondul unei separări din ce în ce mai clare între domeniul legii și cel al moralității, multe dintre transgresiunile celui de-al doilea domeniu au rămas fără resorturi eficiente de exercitare a blamului. Tipurile de comunități în care trăim în prezent (mai degrabă urbane, relativ cosmopolite și cu un grad de coeziune socială mai scăzut) fac unelte tradiționale precum „vocea satului” mai puțin eficiente în sancționarea (fie doar și simbolică) a greșelilor morale ale celorlalți. Social media (sau mai degrabă modul în care noi o folosim) vine să umple acest gol instituțional moral-politic jucînd rolul de arenă în care avem laolaltă puterea legislativă (trasarea colectivă a unor granițe între bine și rău), judecătorească (pare, cred, destul de clar la ce mă refer aici) și executivă (actul propriu-zis al blamării morale).

Motivul pentru care folosim social media în felul acesta este, la prima vedere, cît se poate de lesne de înțeles. Zi de zi sîntem expuși la o multitudine de transgresiuni morale, de încălcări (mai mari sau mai mici) ale unor limite pe care mulți dintre noi le considerăm (pe bună dreptate, de altfel) de neimaginat. De la politicianul X, care este avar, la scriitorul Y, care este rasist, ori fotbalistul Z, care este misogin sau homofob, sancționarea unor astfel de derapaje morale servește mai multor funcții filosofice și sociale ale moralității. O postare, o memă ori un scurt vlog pot constitui (nu de fiecare dată într-un limbaj abstract) articularea unei poziții filosofice importante. Uneori oamenii se comportă greșit și avem temeiuri serioase pentru a le sancționa transgresiunile morale. Totuși, nu întotdeauna cînd comentăm în online, interesele noastre pot fi descrise în totalitate în termenii anteriori. O facem și pentru dimensiunea simbolică a conținutului mesajului nostru, pentru a le semnaliza celorlalți ce fel de persoane sîntem și în ce constă identitatea noastră morală. Semnalizarea virtuților (deseori blamată, într-un mod ironic, aș spune eu, în cercurile conservatoare) servește însă o funcție socială importantă deoarece pune bazele coordonării și jocului acțiunii colective fără de care blamul moral ar rămîne doar la un nivel simbolic, fără capacitatea de a produce vreo schimbare în realitatea palpabilă.

Mașinăriile de indignare morală și banalitatea binelui

Într-un articol academic publicat recent, Emilian Mihailov, Cristina Voinea și Constantin Vică de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată au argumentat că, la confluența dintre propria noastră psihologie morală și arhitectura actuală a social media (care asigură o conectivitate crescută, dar pavează calea către polarizare, tribalism și experiențe morale expresioniste), asistăm la un fenomen al indignării morale care poate fi contraproductiv. Urmîndu-i pe cei trei, n-ar fi greșit să descriem social media din prezent ca o mașinărie de indignare morală.

Deși indignarea morală este uneori legitimă, realitatea morală, pentru a cita o replică celebră, „este complexă și are multe aspecte”. Uneori, de pildă, situațiile în care ne indignăm nu sînt albe sau negre, ci au nenumărate nuanțe de gri. Cînd nu avem timpul necesar pentru a procesa faptele, a înțelege un caz și a cîntări argumentele aflate în dezbatere, ne bazăm pe scurtături mentale și reacționăm visceral nu pentru că sîntem buni, ci pentru că avem impresia (deseori corectă, cred) că oamenii din comunitatea din care noi facem parte au așteptarea ca și noi să ne solidarizăm ori desolidarizăm de anumite persoane sau cauze. Nu sîntem întotdeauna niște îngeri morali, ci și oameni simpli, ghidați de o multitudine de pulsiuni la rîndul lor mundane. Iar atunci cînd căutăm să ne maximizăm capitalul moral la volanul unei mașinării de indignare morală, nu cred că ar fi greșit să acceptăm că acesta ar fi un caz de banalitate a binelui.

Cultivarea unor virtuți intelectuale și morale, a autonomiei și a capacității de a gîndi critic, alături de o regîndire a stimulentelor pe care arhitectura social media ni le oferă reprezintă, din fotoliul filosofului, o soluție rezonabilă la problema identificată. Pînă la identificarea pașilor necesari pentru implementarea unei asemenea soluții, cred că n-ar strica să ne gîndim și la un risc conex banalității binelui, mai exact banalizarea binelui. Cînd ceva intră în malaxorul moral online, dar iese imediat, cînd fiecare transgresiune morală va avea cele cincisprezece minute de faimă (i)morală, s-ar putea să ne fie dificil să ne stabilim prioritățile morale. Așa cum bine spun economiștii, există un cost de oportunitate în tot ce facem.

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane, ASE București și membru al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

1 creier shutterstock 65181187 jpg jpeg
„Putregaiul creierului” a fost desemnat cuvântul Oxford al anului 2024. A fost promovat pe TikTok de generațiile Z și Alpha
În urma unui vot public în cadrul căruia peste 37.000 de persoane și-au exprimat opinia, cuvântul Oxford al anului 2024 este „putregai cerebral”. A apărut inițial pe platformele de social media, în special pe TikTok, în rândul generațiilor Z și Alpha.
Ilie bolojan PNL jpg
Scorul partidelor de dreapta în fieful lui Bolojan. Mihail Neamțu are emoții pentru fotoliul său de deputat
Rezultatul obținut de PNL în județul Bihor ar urma să dea 5 mandate partidului în fieful lui Ilie Bolojan. Formațiunea este pe primul loc în județ.
Banner Francisca TJ Miles
ACF Fiorentina Internazionale Milano, Edoardo Bove (Getty) jpg
ctp
CTP: „Cu Georgescu președinte, consecințele vor fi dramatice încă din prima zi. Pentru Putin, e personajul perfect ”
Gazetarul Cristian Tudor Popescu a analizat, într-o intervenție TV, consecințele intrării lui Călin Georgescu în turul doi al alegerilor prezidențiale și a explicat ce ar însemna pentru România câștigarea de către acesta a funcției de președinte al țării.
gigi becali jpg
Profeția lui Becali după alegerile parlamentare pentru PSD: Victor Ponta preia șefia partidului. Cât de posibilǎ e o alianță cu AUR
Gigi Becali, viitor deputat AUR în Parlamentul României, după rezultatele alegerilor parlamentare din 1 decembrie 2024, a făcut declarații ferme privind posibilele negocieri politice cu PSD și PNL.
helmuth duckadam jpeg
Helmut Duckadam jpg
Tragedie în fotbalul românesc! A murit legendarul Helmut Duckadam. Avea 65 de ani
Helmut Duckadam, unul dintre cei mai emblematici fotbaliști din istoria României și portar legendar al echipei Steaua București, s-a stins din viață luni, 2 decembrie 2024, la vârsta de 65 de ani.
1 elton john shutterstock 1429707935 jpg jpeg
Elton John dezvăluie că și-a pierdut vederea. Confesiuni tulburătoare: „Nu știu cât timp mi-a mai rămas”
Sir Elton John a dezvăluit fanilor că nu a putut vedea scena în timpul evenimentului desfășurat duminică seara, 1 decembrie 2024, la premiera musicalului pentru care a compus muzica – The Devil Wears Prada („Diavolul se îmbracă de la Prada”) – pe covorul roșu din West End