„Sîntem dispuși să încercăm orice, mai puțin cumpătarea, echilibrul și conștientizarea“ interviu cu dr. Iren ALEXOI, nutriționist dietetician

Publicat în Dilema Veche nr. 993 din 20 aprilie – 26 aprilie 2023
© I. Alexoi
© I. Alexoi

Preocuparea pentru o alimentație sănătoasă, de voie sau de nevoie, adică recomandată de medic, nu e o noutate, dar este din ce în ce mai vehiculată în ultima vreme. Termenul „toxic”, folosit și el intens, corect sau poate exagerat, nu a ocolit domeniul vast al alimentației. V-aș propune să clarificăm un pic cum stau lucrurile și încep cu o întrebare simplă: Ce este cu adevărat bun, respectiv toxic în alimentație? Cînd poate apărea potențialul toxic al unor substanțe?

Cuvîntul „toxic”, așa cum îl folosim în zilele noastre atunci cînd ne referim la nutriție, e doar o noțiune pentru a defini un stil alimentar sau, mai bine spus, un stil de viață ce dăunează organismului nostru, nouă ca indivizi. Orice reacție chimică, fizică sau biologică ce se petrece în organism are legătură cu ceea ce ingerăm, cu alegerile noastre alimentare, depinde de cum ne comportăm sau cum gîndim. Alimentele care „nu mai reprezintă mîncare nutritivă” pe care le achiziționăm sînt mult modificate față de ceea ce ar trebui să fie sursele nutritive de hrană. De ce? Pentru că sînt îndelung procesate, conțin aditivi pentru gust, miros, prelungirea termenului de garanție și, nefiind produse într-un mediu corect de creștere (mă refer la agricultura industrializată și la modul de creștere a animalelor), ele nici nu mai conțin nutrienții pe care în mod normal un aliment natural ar trebui să-i aibă în compoziție. Sînt dintre lucrurile „toxice” pentru că ne încarcă organismul cu substanțe create în laborator, ne modifică obiceiurile alimentare, ne modifică digestia și supun organismul unui stres suplimentar de a curăța și echilibra sau – denumirea mult vehiculată în prezent – „a detoxifia”. 

Dacă ne referim la potențialul toxic al produșilor din alimentația modernă, vorbim de un termen generic pentru că din punct de vedere medical ar însemna intoxicație sau otrăvire. În prezent, termenul „toxic” este folosit pentru a sublinia ceva ce nu este în beneficiul sănătății noastre, acel ceva care, în timp, ne predispune la boli cronice sau la o calitate scăzută a vieții. Important este să conștientizăm actul alimentar, să reînvățăm să mîncăm, pentru că avem anumite nevoi nutriționale pentru supraviețuire, să facem alegeri corecte, să ne informăm corect, să înțelegem că poftele trebuie ținute sub control. Toate acestea sînt în puterea noastră și depind exclusiv de alegerile pe care le facem. Piața ne oferă și alimente sănătoase, dar și alimente așa-zis „toxice”. Nu degeaba există zicala „cunoașterea înseamnă putere”. Puterea de a alege curat pentru noi!

Și, dacă tot ne referim la acest concept de „toxic”, toxic e și felul în care tratăm mediul înconjurător, toxică e și risipa alimentară, toxic e modul în care nu știm să reciclăm, toxic este faptul că lăsăm stresul să ne domine viața, toxică este delăsarea și lipsa de implicare. Toate acestea au impact negativ asupra mediului în care trăim și asupra organismului nostru.

Găsim, în magazine și pe etichete, tot felul de termeni: bio, eco, organic, natural. Ce definesc, de fapt, acești termeni? Sînt aceste alimente, din punctul de vedere al toxicității, mai prietenoase? Există etichete care să indice că un produs alimentar este „curat”? Ce să urmărim, ce să căutăm la specificații?

Un aliment bio sau organic cu specificații pe etichetă înseamnă că produsul respectiv a urmat un lanț de producție cît mai natural privind sănătatea solului, a apei, locația sursei. În producerea acestui tip de aliment nu s-au folosit pesticide, fertilizatori, antibiotice, hormoni  sau organisme modificate genetic. Ca produsul să îndeplinească calitatea de bio, procesul este urmărit îndeaproape de un organism de certificare. Pe etichetă ar trebui să existe niște sigle: AE – agricultură ecologică aparținînd Ministerului Agriculturii și sigla organismului de certificare.

Atenție! Trebuie să ne asigurăm că acel produs este sănătos și din punct de vedere nutrițional. Citim eticheta pînă la capăt și ne informăm dacă conține nutrienții necesari pentru sănătatea noastră. Degeaba cumpărăm alimente bio, dacă ele nu sînt benefice și pentru sănătatea noastră. De exemplu, zahărul are aceeași valoare calorică și produce aceleași probleme de sănătate fie el bio sau nu. Uleiurile/grăsimile, dacă le folosim în exces, tot ne vor îngrășa. Important este ca un produs bio sau organic să nu fie îndelung procesat. Modificarea structurii lui prin modul de preparare îl poate transforma într-un aliment nesănătos. Dacă vrem să alegem sănătos, alimentul bio trebuie să fie cît mai natural, neprocesat, echilibrat nutrițional, cu valoare nutritivă și nu calorică. Aceste tipuri de alimente, daca e să respectăm și regulile de mai sus, într-adevăr ne aduc în organism mai puține substanțe nocive, au gust mai bun și conțin o cantitate mai mare de nutrienți, care ar trebui să existe în mod natural în mîncarea noastră.

Alimentele organice sînt obținute fără fertilizatori, hormoni de creștere, pesticide sau alte substanțe, dar există oare pericolul unei contaminări microbiologice a lor în acest proces, care să le facă mai puțin sigure pentru organism?

Întodeauna există acest pericol ca un aliment să nu mai poată fi clasificat ca fiind bio. E vorba de interacțiunile normale în natură: pînza freatică care poate fi contaminată, insectele care fac polenizarea, fenomenele climatice precum ploile, vînturile intense. De aceea aceste culturi sau ferme de animale sînt ținute sub strictă supraveghere de organismele de certificare. Dacă nu îndeplinesc toate condițiile de creștere, își pierd statutul de aliment organic, bio. Ceea ce există pe piață, daca are toate certificările legale, n-ar trebui să fie produse contaminate. În cazul în care se produce o contaminare, ele vor fi trecute fi declasificate ca produse bio și vor fi comercializate ca produse obișnuite.

Putem vorbi despre niște „trend-uri” și în privința recomandărilor alimentare? Se schimbă ele, în timp?

Organismul uman are aceleași nevoi nutriționale, noi ca indivizi, fiziologic, sîntem aproape neschimbați de mii de ani. Dar oamenii sînt încă în căutarea „Sfîntului Graal” al alimentației ideale, să mănînce orice și oricît, să rămînă sănătoși, să aibă energie. Ceea ce s-a modificat de-a lungul timpului sînt alimentele, obiceiurile alimentare, modul de a privi hrana, dorința de a avea un anumit aspect fizic. Așa că apar „trend-urile de dietă” pentru că alimentație sănătoasă n-o pot numi. Se încearcă diverse tipuri de dietă, care de multe ori nu au legătură cu nevoile nutriționale ale organismului. Sîntem dispuși să încercăm orice, mai puțin cumpătarea, echilibrul și conștientizarea.

Sînt diete la modă care ajung să te priveze de anumiți nutrienți sau se exagerează cu consumul unora. Corpul nostru nu funcționează așa. Parcă oamenii sînt mai fericiți cînd îi supui unor reguli privaționale. Dacă o dietă restrictivă ar funcționa, toată lumea ar adopta-o, dar nu se obține rezultatul dorit, apar efectele secundare și se schimbă după cît de inventiv e fiecare „specialist”. Noi avem nevoie de toate grupele alimentare pentru a asigura nevoile nutriționale ale organismului, orice privare duce la dezechilibru întrucît corpul nostru va încerca să acopere necesarul sau să înlăture surplusul prin alte mecanisme, care în timp nu mai funcționează. Ne îngrășăm sau ne îmbolnăvim sau pur și simplu nu ne mai simțim bine.

Ca orice lucru care depășește o limită, preocuparea în exces pentru mîncatul sănătos poate deveni și ea dăunătoare. Ați avut astfel de pacienți? Ce i-ați sfătuit?

E secolul exagerărilor și, din păcate, sînt persoane care trec dintr-o extremă în alta. Optez pentru informare, pentru sfatul unui specialist avizat, dacă vrem să știm cum să mîncăm sănătos. Există și o boală din sfera afecțiunilor psihologice numită ortorexie – tendința de a exagera cu mîncatul sănătos. Avem acces la multă informație – și bună, și mai puțin corectă. Se vorbește mult despre alimentație în presă sau online, despre cum să mănînci, ce să mănînci, cînd să mănînci, ce repercusiuni grave are alimentația. Vrem să rămînem sănătoși, să avem o greutate adecvată, dar uităm să ne privim organismul, să simțim ce avem nevoie, să observăm cînd exagerăm, să vedem ce ne face bine sau rău. Sînt oameni care au mai multă încredere în vorba scrisă decît în manifestările propriului organism. Sfatul meu este să ne oprim un pic, să ne conectăm la noi înșine, să acceptăm realitatea noastră și nu ceea ce ne expune media, să înțelegem că dacă sîntem atenți la alimente, la cantități, la cum preparăm și depozităm mîncarea, la modificările fiziologice ale organismului de-a lungul timpului ar trebui să fim mai sănătoși și fericiți.

Am vorbit despre alimente sau substanțe toxice, dar care ar fi cele ce ne dau o stare bună, energie, ne fac să trecem mai ușor prin problemele zilnice?

Cu ce să încep... cu ciocolata, de exemplu. Dacă respectăm cantitatea, adică 20 g., ne bucurăm de gust și energie și stare de bine. Vin și cu sfatul nutriționistului – cea mai benefică ar fi cea neagră cu cantitate mare de cacao (peste 75%), dacă e să fim stricți. Smoothie-urile de fructe – 150 g. fruct și completăm cu apă pînă la 300 ml. Eu mai adaug pentru energie și stare de bine o linguriță de „superaliment”: polen crud, pudră de maca sau ashwagandha, sînt multe variante (aici e bine să întrebați un specialist). Fructele uscate, de exemplu smochine (două bucăți) sau curmale (patru bucăți), sînt dulci natural, ajută digestia și dau și energie. Un iaurt cu nuci și fructe de pădure prinde bine ca gustare rapidă și plină de nutrienți energizanți. O cafea de cicoare cu un pic de miere de albine face minuni. 

Dar să vorbim și de cealaltă realitate. Oricît aș vrea eu, ca medic, să se facă anumite alegeri, vine din urmă realitatea – zahărul, dulciurile, grăsimile, junk food-ul, fast food-ul, băuturile energizante... Da, organismul nu are nevoie nutrițional de ele, dar mintea și starea psihologică au „alte nevoi”. Important este să știm impactul acestor tipuri de alimente asupra organismului și să înțelegem că, dacă simțim nevoia să consumăm și astfel de mîncare, trebuie să fim atenți la cantitate și frecvență. Și în cărțile de nutriție se precizează că, dacă se dorește neapărat, se pot consuma pînă la 25 g. de zahăr pe zi sau 125 ml. de vin. Putem mînca orice atîta vreme cît știm de ce o facem și ne oprim atunci cînd trebuie. Mîncarea are și impact psihologic și emoțional și, de obicei, datorită compoziției chimice, aceste alimente ajung să ne dea o falsă și scurtă stare de bine.

Care sînt semnele unui dezechilibru nutrițional?

Un dezechilibru nutrițional se observă în aspectul fizic, în starea de bine, în abilitatea de a-ți îndeplini sarcinile zi de zi. Depinde la ce anume se referă dezechilibrul nutrițional – la faptul că mîncăm prea mult și atunci ne îngrășăm, că mîncăm prea puțin și se vede fragilitatea fizică chiar pe piele, unghii, păr sau că avem dezechilibre ale anumitor minerale și vitamine, unde fiecare în parte produce diverse stări și simptome.

Dacă sîntem atenți la ce și la cît mîncăm n-ar trebui să existe un dezechilibru. Ca să ne evaluăm starea fizică și nutrițională putem cere consultul unui medic și eventual cîteva analize la recomandarea acestuia. Medicul ne poate da informații legate de greutatea corporală raportată la înălțime, vîrstă și compoziție corporală. De exemplu, uneori avem greutatea în grafic pe tabel, dar analiza corporală ne arată ca avem prea multă grăsime în organism și masa musculară scăzută, ceea ce înseamnă că mîncăm prea multe alimente care cresc procentul de grăsime. Un alt exemplu ar fi trecerea pe o dietă în care sînt excluse total produsele animale – pentru a nu ajunge la dezechilibru nutrițional în ceea ce privește aportul de proteină sau alți nutrienți cum ar fi vitamina B12 (care se găsește doar în produsele de origine animală), ar fi bine să ne informăm cum să suplinim aceste lipsuri și cum ne alimentăm corect în situația respectivă. Atenție la regulile de bază din alimentație: diversitate, cumpătare, frecvență!

Cum ați vedea un echilibru între ceea ce ne face plăcere să mîncăm și ceea ce este nutrițional „corect”?

Sînt puține persoane care pot spune că nu trăiesc cu plăcerea mîncatului. În ziua de astăzi, în care avem o așa de mare diversitate de alimente, texturi, gusturi, e greu să te oprești la ceea ce este corect și să te focusezi doar pe ceea ce este sănătos. Dar aici contează și educația alimentară, educația gusturilor, vîrsta la care primim informația, obiceiurile alimentare ale familiei. Dacă ești obișnuit cu un anumit tip de alimentație din copilărie sau ai căpătat deja anumite deprinderi/obiceiuri alimentare e mai greu să faci schimbări majore și rapide. Important este să conștientizăm importanța alimentației și să știm noi singuri care sînt alegerile corecte. Totul ține de decizia proprie de a avea o alimentație corectă și echilibrată sau nu.

Ce efect are detoxifierea, curățarea organismului? Cînd și prin ce metode ar trebui făcută pentru un rezultat corespunzător?

Punctez că termenul de „detoxifiere” e doar o denumire generică și nu reprezintă acțiunea în sine, nu putem fi „toxici” sau „intoxicați” pentru că atunci ar însemna că avem o urgență medicală. Aceasta „detoxifiere” ar trebui să reprezinte o perioadă în care să ne punem un pic în repaos sistemul digestiv cu alimente bogate în nutrienți, care refac flora bacteriană, îmbunătățesc funcționarea digestiei și a sistemelor de curățare a organismului (ficat, colon, rinichi, limfă, piele). Un simplu „detox” poate fi reprezentat de o perioadă de post sau de cîteva zile în care mîncăm mai puțin și sîntem atenți să fie doar alimente sănătoase. Există diete „detox” pe bază de sucuri. Eu, personal, nu recomand mai mult de trei zile. Postul intermitent e o formă de dietă „detox” pentru că îți lași sistemul digestiv în repaos un anumit număr de ore. Important este să alegem o modalitate sănătoasă, care să ne dea o stare de bine și e de asemenea important să nu exagerăm sau să ne facem rău prin privațiuni severe. Pentru o dietă „detox” bine făcută ar fi util să cerem sfatul unui nutriționist sau unui medic care ne va recomanda un meniu pentru nevoile noastre, ne va evalua starea de sănătate înainte de a recomanda un regim. Nu faci restricții alimentare nejustificate la un pacient cu probleme de sănătate, de exemplu. Și atunci vom simți efectele detoxifierii – energie, stare de bine, tranzit intestinal bun, digestie ușoară, refacerea florei bacteriene.

O altă obsesie la ordinea zilei este aceea pentru o anumită imagine corporală, care se dorește a fi atinsă cu orice preț. Ce facem cînd acest preț este nociv pentru organism?

Subiectul alimentației sănătoase, din păcate, de multe ori nu pleacă de la sănătate, ci de la dorința de a avea o anumită greutate. Uneori mult mai mică decît ar fi normal din punct de vedere medical. Societatea actuală creează anumite percepții anormale despre ce ar trebui să însemne greutatea ideală, fără să se țină cont de sfatul medicilor, vîrstă, forma corpului, structura corporală. A fi foarte slab nu înseamnă a fi și sănătos. Așa apar și dietele la modă, restricții fără rost, alimente care „te slăbesc” fără să se țină cont de fiziologia și de nevoile organismului. Vrem să rămînem veșnic tineri și cu o greutate ideală și dacă se poate fără să facem nici un efort. Dietele de slăbire ținute fără discernămînt pot face mai mult rău decît bine. Ne pot scădea imunitatea, ne pot duce la diverse deficite nutriționale, pot declanșa anumite patologii. Cum e vorba românească, poți ajunge de la bal direct la spital.

Ce obiceiuri i-ați îndemna pe oameni să adopte, pentru ca alimentele să-și îndeplinească menirea într-un mod cît mai sănătos?

Cel mai simplu este să aplicăm regula lui 10 pentru sănătate:

1. Alege alimente diverse, cu valoare nutrițională, din surse sigure.

2. Nici o masă fără legume.

3. Asigură-te că mănînci regulat. 

4. Ai grijă de mărimea porțiilor.

5. Hidratează-te corespunzător.

6. Evită pe cît posibil alimentele care conțin zahăr, sare și grăsimi nesaturate.

7. Ține sub control greutatea.

8. Ai grijă de flora ta bacteriană.

9. Dacă vrei un repaos alimentar, un „detox”, cere sfatul unui specialist.

10. Fă mișcare zilnic!

interviu realizat de Anda DOCEA

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un român care a vrut să răpească un copilaș, bătut crunt în Irlanda
Un român a fost snopit în bătaie la Dublin, pe o stradă, după ce a vrut să răpească un copil.
image
Patimile lui Jim Caviezel, actorul care l-a jucat pe Iisus: „Operație pe cord deschis și multe medicamente”
„Patimile lui Hristos”, filmul regizat de Mel Gibson, a devenit rapid unul dintre cele mai populare pelicule religioase și se vorbește despre o continuare. Prea puțin este cunoscut cum actorul principal, Jim Caviezel, a fost la un pas de moarte din cauza filmului.
image
Halle Berry, discurs în fața Capitoliului SUA: „Sunt la menopauză!“ Actrița, apel pentru adoptarea unei legi esențiale pentru femei
Actriței Halle Berry i s-a alăturat joi un grup de senatori în fața Capitoliului pentru a promova o lege prin care care să se investească 275 de milioane de dolari în cercetare și educație în ceea ce privește menopauza.

HIstoria.ro

image
Atacul japonez de la Pearl Harbor, o surpriză strategică pentru SUA
Personalului SIGINT din cadrul US Navy urmărea acțiunile și deplasările flotei japoneze prin analiza traficului radio.
image
Judecarea şi condamnarea lui Iisus - reevaluare judiciară
Una dintre cele mai mari religii ale lumii, cu vocaţie universală, Creştinismul, nu s-ar fi născut dacă nu ar fi avut loc procesul judiciar soldat cu condamnarea la moarte şi crucificarea fondatorului său, Iisus din Nazaret (cca 6 î.e.n. - cel mai probabil 30 e.n.). Pentru a i se înţelege pe deplin semnificaţiile şi a-i surprinde rolul biblic conferit, este nevoie de plasarea lui în ansamblul evenimentelor legate de existenţa Mântuitorului.
image
Carol I, fotografiat în timpul Războiului de Independență
Fotografia este interesantă din mai multe puncte de vedere: este una dintre rarele apariții ale domnitorului Carol I, într-o postură mai degajată.