Sînt „românii” solidari?

Publicat în Dilema Veche nr. 940 din 14 – 20 aprilie 2022
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

De la începutul războiului s-a tot scris și vorbit despre faptul că „românii” s-au comportat exemplar, demonstrîndu-și solidaritatea față de refugiații urcraineni, în mare parte femei și copii. Pe mine, una, acest termen generic, de știri – „românii” –, mă scoate din minți: „românii au petrecut la mese îmbelșugate de Crăciun”, „românii preferă vacanțele în străinătate”, „românii au dat năvală în supermarket-uri ca să cumpere ulei” etc. Cine sînt, frate, „românii” ăștia? Corect ar fi să spunem: voluntari, membri ai unor organizații, dar mai ales multe persoane particulare, oameni de rînd, anonimi și-au arătat solidaritatea față de refugiați. I-au așteptat la graniță cu ceai cald, sandviciuri, chiar și cu jucării, le-au asigurat transportul între diferite orașe din țară și din afara ei, i-au primit în casele lor, proprietari de pensiuni le-au oferit camere pe gratis, proprietari de restaurante le-au oferit meniul zilei pe gratis, medici de la cabinete veterinare le-au îngrijit animalele de companie pe gratis. Mulți care nu putut ajuta cu ceva concret au donat bani. Puteți urmări toate aceste exemple mai degrabă de generozitate sau de bunătate umană decît de solidaritate pe grupul de pe Facebook „Uniți pentru Ucraina” care e cu adevărat impresionant. Însă au apărut și alte discuții colaterale – de ce îi ajutăm pe ai lor și nu i-am ajutat niciodată pe ai noștri? De ce „românii” au avut o reacție de respingere și de intoleranță față de refugiații din Siria, acolo nu mureau oameni, acolo nu era tot război? Imediat s-au dat și răspunsuri – ura față de poporul rus („libertate ne-a adus”?), moștenită de la generațiile anterioare, vecinătatea contează, e altceva dacă unui vecin îi ia foc casa și nu ne interesează că o casă a luat foc în cartierul Berceni, refugiații din Ucraina sînt în general femei și copii, albi, frumoși, ortodocși, în vreme ce refugiații sirieni erau niște bărbați dubioși, musulmani. Și încă ceva – conștientizarea faptului că puteam fi noi în locul lor sau, în varianta mai pesimistă, „că ne vine și nouă rîndul”. Discuțiile au continuat, multe și diverse. Ce vrem să demonstrăm cu toată această solidaritate? Că sîntem mai buni decît alții? Vrem să demonstrăm ceva Occidentului? Americanilor? Foarte mulți dintre cei care au ajutat cum au putut, individual sau prin organizații, fac parte din acea latură hai să-i zicem „progresistă” a societății, sînt aceiași care au participat la protestele #rezist, aceiași care și-au îndemnat semenii să meargă să se vaccineze și au susținut campanii pro-vaccin. Este solidaritatea față de refugiați o nouă „cauză”? Avem nevoie de astfel de „cauze” într-o lume care pare să se ducă de rîpă, sînt ele indispensabile ca să putem supraviețui? Sîntem generoși pentru că așa e natura noastră, a „românilor”, sau pentru noi înșine, ca să ne putem privi admirativ în oglindă? Și ce mai reprezintă, de fapt, solidaritatea în societatea modernă? Cum se manifestă ea?

La o parte dintre aceste întrebări încearcă să răspundă Dosarul de față. Cît despre „români”, nu vom ști niciodată dacă sînt mai solidari sau nu decît „francezii”, „nemții” sau „polonezii”. Calitățile și defectele unei nații sînt relative, desigur, deși generația mea a învățat în școala comunistă că „românii” sînt harnici, viteji și ospitalieri și avem o imagine din start eronată a poporului căruia îi aparținem. Important este să fim în primul rînd oameni.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.