„Singurătatea altuia”
La naiba cît mi-ar plăcea să fiu
moartă – cu totul non-existentă –
dusă departe de-aici – de
oriunde dar cum să o fac
Există podurile – podul
din Brooklyn
Dar iubesc podul ăla (totul e frumos de-acolo
iar aerul e atît de curat) cînd mergi pe el
ţi se pare că e liniştit chiar cu toate
maşinile alea care trec ca nebunele pe dedesubt. Aşa
că va fi un alt pod
unul urît şi fără nici o privelişte – doar că
mie îmi plac în mod special toate podurile – e ceva
în legătură cu ele şi în plus n-am
văzut niciodată un pod urît
* * *
Numai părţi din noi vor atinge
vreodată părţi din alţii –
adevărul unuia e numai
ce e – adevărul unuia.
Putem să împărţim doar
partea care e acceptabilă în cunoaşterea altuia
aşa că sîntem
mai mereu singuri.
Cum e dat să fie
desigur în natură – în cel mai bun caz poate că ar putea face
ca propria noastră înţelegere să caute
singurătatea altuia.
(din Fragments. Poems, intimate notes, letters by Marilyn Monroe, Edited by Stanley Buchtal and Bernard Comment, Harper Collins Publishers, London, 2010)
Traducere de Luiza Vasiliu
