"Sinergia contează" - trei întrebări pentru Florin BICAN

Publicat în Dilema Veche nr. 410 din 22-28 decembrie 2011
"Sinergia contează"   trei întrebări pentru Florin BICAN jpeg

Care sînt ţările (sau zonele) în care literatura română e cel mai bine reprezentată?

Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui mai întîi să formulăm criteriile respectivei reprezentări. Sau măcar să ştim ce înseamnă „bine reprezentat“. Un număr mare de traduceri nu semnalează neapărat o bună reprezentare, dacă traducerile cu pricina nu sînt vizibile. Iar monitorizarea vizibilităţii presupune existenţa unor instrumente de măsură greu de calibrat în absenţa unor date suficiente. Buna reprezentare ţine şi de prestigiul editurilor care le publică şi, mai ales, de eficienţa reţelelor lor de difuzare. Dar odată difuzate, cărţile nu sînt şi citite fără un program coerent de acţiuni colaterale care să le aducă în atenţia publicului. Aceste acţiuni se pot concretiza sub forma unor turnee de lectură sincronizate cu apariţia cărţilor şi a unor evenimente organizate în cadrul tîrgurilor internaţionale de carte la care participăm. Nu trebuie lăsată la o parte participarea scriitorilor români la festivalurile internaţionale de literatură, după cum nu trebuie uitate nici evenimentele – lecturi, workshop-uri – organizate de către ramurile din străinătate ale Institutului Cultural Român. Toate acestea stimulează networking-ul şi, pînă la urmă, reprezentarea este în mare măsură o chestiune de networking. Dacă vorbim de zone – literatura română este cel mai bine reprezentată în Europa, apropierea fiind în acest caz factorul decisiv. Zona anglofonă – aici includem şi Statele Unite – este mai greu abordabilă din cauză că acolo traducerile reprezintă 3% din totalul cărţilor publicate. Mă întreb cît de bine poate fi reprezentată literatura română pe un segment atît de îngust, la concurenţă cu atîtea literaturi care au intrat în cursă mult mai devreme. Bineînţeles că, în comparaţie cu situaţia din urmă cu cîţiva ani, cînd pe piaţa de carte anglo-saxonă nu exista mai nimic tradus din literatura noastră, acum sîntem „bine reprezentaţi“ şi acolo, chiar dacă nu ne putem lăuda decît cu cele cîteva traduceri publicate de Houghton Mifflin Harcourt, Dalkey Archive Press, Northwestern University Press şi revista Absinthe în Statele Unite şi de University of Plymouth Press în Marea Britanie. 

În rest, din datele existente s-ar părea că Spania deţine supremaţia numerică, atunci cînd vine vorba de titlurile publicate. Dar şi Italia vine tare din urmă. Există un număr relativ mare de traducători în ambele ţări, mulţi dintre ei fiind formaţi chiar în cadrul programelor de burse pentru traducători derulate la ICR. Dar nu se poate deduce de aici o formulă general-aplicabilă. Franţa este în mod consecvent traducătoare de literatură română în virtutea unei deschideri tradiţionale faţă de literaturile străine. Dar s-au înregistrat breşe remarcabile şi în spaţiul german, unde ar fi de menţionat faptul că edituri „mari“ din Germania şi Austria publică autori români, a căror apariţie este recenzată copios în presa literară. Ca să nu mai vorbim de poziţionarea literaturii române în spaţiul scandinav – Suedia şi Norvegia. „Noua Europă“ s-a deschis şi ea, mai mult sau mai puţin, un număr foarte mare de traduceri înregistrîndu-se în Bulgaria şi Polonia, în primul rînd datorită entuziasmului noului val de traducători care au beneficiat de bursele ICR. Israelul şi Turcia dau şi ele semne de interes faţă de literatura română, deja concretizate în apariţia cîtorva titluri. 

Analizînd titlurile traduse în cadrul Translation and Publication Support Programme, ce fel de imagine a literaturii române exportăm?

Imaginea nu se poate exporta –  ea se formează la nivelul receptorului. Noi încercăm să-i dăm acestuia posibilitatea să-şi formeze o imagine pe baza unei oferte racordate la cererea sa. Bineînţeles că, pentru a cere ceva, receptorul trebuie să fie la curent cu gama de produse disponibile. În acest sens există cataloage cu eşantioane de texte traduse pentru tîrgurile de carte internaţionale, există recomandările editurilor şi – factor deloc neglijabil – recomandările autorilor traduşi pentru operele confraţilor lor netraduşi şi de asemenea recomandările traducătorilor. Toţi aceşti factori sînt inevitabil subiectivi şi din corelarea lor rezultă o imagine compozită care, repet, se formează la nivelul receptorului, de multe ori independent de input-ul nostru. De fapt, contează ce se importă, nu ce se exportă. Imaginea care s-a format astfel este cea a unei literaturi dinamice, neconvenţionale şi foarte variate, chiar dacă „importurile“ îmbrăţişează preponderent literatura strict contemporană. În ultimă instanţă, exportăm literatură vie... Aşa cum se exportă animalele vii, care se sacrifică, se tranşează şi se prelucrează la destinaţie.

Care ar fi bilanţul programului „20 de autori“, pe care îl derulaţi în paralel cu TPS?

Paralelismul acesta e doar o problemă de bucătărie internă. Bilanţul trebuie făcut per total. E poate mai puţin relevant că, din totalul cărţilor apărute, 20 de autori traduşi în mai multe limbi se administrează printr-un program separat, decît că programele derulate la Centrul Cărţii – TPS, 20 de autori, Publishing Romania, tîrguri de carte, burse pentru traducători – funcţionează sinergic. Ne bucurăm totuşi că o editură britanică, University of Plymouth Press, a preluat seria completă 20 de autori, ajungînd la publicarea celui de-al doisprezecelea titlu, Răzvan Petrescu – Mici schimbări de atitudine. Aş folosi prilejul pentru a încerca să clarific o confuzie care se perpetuează încă de la debutul acestui program. „20 de autori“ nu este, aşa cum se tot spune, „lista ICR-ului“, ci rezultatul unei selecţii operate de critici, redactori de reviste literare şi cadre universitare din afara ICR, care au ales precum le-a dictat conştiinţa. Dar toate programele ICR  sînt într-o continuă fuziune şi – cum spuneam – sinergia contează... 

Florin Bican este scriitor, traducător şi editor. Este coordonator de programe în cadrul Centrului Naţional al Cărţii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.