Sex/Pol (în care se arată că sexo-marxismul este de dreapta)

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
Sex/Pol (în care se arată că sexo marxismul este de dreapta) jpeg

Pupătorii de moaște există. I-am văzut cu toții, măcar la televizor, la coadă la Sfînta Parascheva. Dar sexo-marxiștii există? A văzut cineva un sexo-marxist în carne și oase? Sigur că există. De văzut nu i-am văzut, căci majoritatea au dat deja ortul popii, dar am auzit de ei.

Bunăoară, acest domn, Wilhelm Reich, care a trăit între 1897 și 1957. Psihanalist. Un individ care, după ce a fost discipolul lui Freud, a dezvoltat o teorie care spune că doar printr-o eliberare totală a energiei sexuale va putea clasa proletară să-și atingă și să-și realizeze potențialul revoluționar. De altfel, el este cel care a inventat termenul „revoluția sexuală“. Individul a fondat, în timpul istericilor ani ’30, Asociația Germană pentru Politică Sexuală Proletară (Sex-Pol) și se pare că s-a bucurat de o audiență considerabilă, în ciuda faptului că a fost renegat atît de comuniștii germani, care l-au dat afară din partid, cît și de confrații săi psihanaliști. După ce a emigrat în America la sfîrșitul anilor ’30, a inventat o cutie de metal în care te puteai instala pentru a-ți elibera energiile sexuale și a te conecta la energia libidinală a cosmosului. Se pare că aparatul a fost încercat inclusiv de Burroughs, Bellow și Salinger. Mai tîrziu, Woody Allen a poreclit instalația „orgasmatron“, și așa i-a rămas numele. În orice caz, justiția americană s-a sesizat pentru fraudă și i-a interzis lui -Reich să mai închirieze sau să vîndă aparatul; ulterior, el nu numai că nu a respectat interdicția, dar a căpătat convingerea că pămîntul e atacat de OZN-uri și a început să folosească orgasmatronul pentru contracararea acestor atacuri. A fost condamnat la doi ani de închisoare, unde a și murit.

Fascinația pentru energia sexuală a luat proporții în anii ’50 în America, unde discuția a căpătat o asemenea amploare încît i s-a dat și un nume: „Dezbaterea asupra marelui orgasm“, purtată în revista Dissent și lansată de publicarea eseului lui Norman Mailer, „Negrul Alb: Reflecții superficiale despre Hipster“ (1957). Una dintre ideile din acest eseu este că figura rebelului nu mai poate fi încarnată de clasa muncitoare, ci de acest marginal al societății care este hipsterul – sau „negrul alb“, care ar fi capabil să-și atingă potențialul vital prin calitatea orgasmului, mai precis prin așa-zisul „orgasm apocaliptic“ (la care aparent toată lumea visa, fără a putea însă să-l obțină).

Toate bune și frumoase, doar că, dacă examinăm puțin cum stau lucrurile, ne dăm seama lesne că ideile vehiculate de acești indivizi nu au nimic de a face cu marxismul. Ba chiar dimpotrivă. Ele nu fac decît să distragă atenția de la chestiunea politică și socială, îndreptînd-o către aspectele individuale și sexuale. Ele proslăvesc figura rebelului și a nonconformistului, doar că revoluția acestuia se consumă într-un spațiu public care nu mai este al politicului, ci mai degrabă al diverselor tipuri de defulare în masă. Mai mult, ele au drept consecință invazia spațiului politic de un imaginar erotic prea lesne de comodificat. Rezultatul „revoluției sexuale“ a fost, așa cum a arătat-o Adam Curtis în The Century of the Self, tocmai contrariul intențiilor inițiale ale lui Reich: nu o emancipare a maselor proletare și a societății în general, ci o reîntoarcere narcisistică a individului către sine însuși și pulsiunile sale: „un sine izolat, vulnerabil și, mai mult decît orice, avid, mult mai ușor de manipulat…“. Pe cei 1% care dețin jumătate din resursele la nivel mondial nu-i deranjează revoluția sexuală, ba chiar se bucură că pot să vîndă mai mult porn. Preocuparea pentru „eliberarea sinelui“ – la început prin descătușarea energiilor sexuale, ulterior prin „reinventarea“ sinelui și afirmarea acestuia mai presus de orice noțiune de „societate“ – nu a făcut decît să transforme posibilitățile de emancipare socială pe care părea că le promite revoluția sexuală în oportunități de marketing pentru firmele care sînt capabile să-ți vîndă o identitate doar a ta și tricouri cu statement în ediție limitată.

Cu siguranță, titratul domn care a inventat cuvîntul „sexo-marxism“ l-a avut în minte pe acest personaj exaltat și, de ce să nu o recunoaștem, ridicol, care a fost Wilhelm Reich. Din păcate i-a scăpat însă celălalt aspect al problemei, și anume că nu este nici un fel de marxism în „sexo-marxism“, ci tocmai contrariul său. Desigur că tentația e mare să subminezi ideile adversarilor ironizîndu-le și asociindu-le cu cele mai bizare deviații ale lor, deturnînd discuția de la problema fundamentală ridicată de Marx, și anume existența unor inegalități structurale în societățile capitaliste. După cum e facil să te oprești la orgasmatron, ignorînd consecințele pe care această asociere nefericită a lui Marx cu Freud le-a avut, și anume iluzia că este posibilă o schimbare a societății pornind de la construcția unui sine emancipat, dar atomizat social.

Din fericire, concepțiile promovate de Reich în tumultuoșii ani ’30 (care, de altfel, se remarcă prin facilitatea cu care au făcut posibilă răspîndirea celor mai bizare și mai periculoase idei) nu par să se mai bucure de un context istoric favorabil. Privind de la distanța secolului al XXI-lea și reflectînd la evoluția istorică atît a marxismului, cît și a psihanalizei, nu putem să nu constatăm că aceasta din urmă a făcut posibilă deturnarea ideilor despre justiția socială către o poziționare narcisistică ce face să pară că schimbarea socială poate fi demarată prin schimbarea sinelui. Seamănă cu ceva? Da: seamănă cu mindfulness-ul. Astăzi, nu mai este vorba nici măcar de energii libidinale prezumate a putea duce, în cele din urmă, prin acumulare cantitativă urmată de salt calitativ, la o revoluție; căci nici nu mai poate fi vorba de vreo inhibiție socială a libido-ului: acesta a devenit marfă de consum. Pînă și energiile sexuale au fost domesticite și luate în stăpînire de producția fantasmatică a societății de consum. Astăzi este vorba doar despre sine, afirmarea acestuia și ideea absurdă că poți fi ce vrei să fii purtînd adidașii potriviți, și că prin asta faci o declarație politică despre valorile tale (eventual de stînga).

„Sexo-marximul“, prin faptul că esențializează individul pînă la dispariția și irelevanța a orice îi este exterior – inclusiv societatea –, este de fapt profund de dreapta. Există, așadar, sexo-marxiști? Eu sper că nu. Cu ei sigur nu se poate face revoluția proletariatului. 

Ruxandra Ivan este conferențiar la Universitatea din București și a fost consilier la cabinetul ministrului delegat pentru afaceri europene Victor Negrescu în perioada octombrie 2017 – noiembrie 2018.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Zalomir jpg
Florin Zalomir, vicecampion olimpic, găsit mort: Curg informații șocante despre decesul său
Unul dintre cei mai titrați scrimeri ai României s-a stins la doar 41 de ani.
carabineri jpg
Tânăra din Cluj care a ucis în chinuri un italian și-a aflat sentința. Pedeapsa este exemplară
Judecătorii italieni au condamnat la ani grei de închisoare o româncă acuzată că a ucis în chinuri un bătrân pe care ar fi trebuit să îl îngrijească. Procurorul ceruse închisoare pe viață pentru ea.
Zalomir3 jpg
Depresia ucide: Cazul Florin Zalomir arată dezastrul la care a contribuit și pandemia
Un bărbat de succes în viața profesională și-a pus capăt zilelor la doar 41 de ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia