Sentiment şi gîndire (sau cine are dreptate)

6 noiembrie 2013
Sentiment şi gîndire (sau cine are dreptate) png

Tema acestui dosar m-a trimis cu gîndul la personajul lui Marin Preda, care afirma calm şi răspicat „Nu-mi pot comanda sentimentelor.“ Cu alte cuvinte, „acţiunea mea este ghidată de ceea ce simt.“ Cred că aceeaşi afirmaţie se poate aplica în egală măsură şi gîndirii. Pentru că fiecare dintre ele are propriile legi. Pentru că ambele sînt în egală măsură necesare vieţii. Şi pentru că fiecare dintre noi ne raportăm la lume sau la propriul interior fie predominant prin sentiment, fie predominant prin gîndire. Aşa cum o persoană se orientează în viaţă şi alege conform cu simţirea sa, o alta decide şi se mişcă în lume în acord cu ceea ce gîndeşte. Cum, pentru prima, argumentele celeilalte reprezintă o altă limbă, întocmai şi pentru cea de-a doua, ceea ce ţine de spaţiul afectiv rămîne de neînţeles.

Din raţiuni (!) tehnice, am ales să echivalez în acest articol termenul „emoţie“ cu „sentiment“, iar „raţiune“ cu „gîndire“, deşi nici unul dintre aceştia nu constituie sinonime perfecte. În cartea sa Tipuri psihologice, C.G. Jung defineşte atît gîndirea, cît şi simţirea drept funcţii raţionale întemeiate pe judecată (spre deosebire de senzaţie şi intuiţie, care sînt numite „funcţii iraţionale“, deoarece se întemeiază pe percepţie). Sînt funcţii raţionale deoarece ambele atribuie judecăţi. Dar în vreme ce prima judecă prin prisma valorilor afective, cea de-a doua o face prin intermediul faptelor/ideilor. De aici şi parte dintre diferenţele interindividuale (diferenţe complicate, de natură extravertă/introvertă a fiecăruia, precum şi de combinaţia dintre funcţiile de judecată şi cele perceptive). Tocmai aceste diferenţe atrag sumedenie de neînţelegeri care nu rareori ajung la adevărate conflicte între parteneri, soţi, părinţi – copii şi în oricare altă parte unde oamenii trebuie să construiască o relaţie ori o întreprindere împreună. Cu alte cuvinte, oriunde în jurul nostru. Cîteva exemple cred că ar da o imagine mai clară asupra modului în care persoane de bună-credinţă ajung să nu se mai înţeleagă unele cu altele.

S-a întîmplat ca, la un moment dat, să discut cu un coleg despre un subiect oarecare, referitor la fapte concrete, în care mai era implicată o cunoştinţă comună. Printre afirmaţii factuale şi de tip informativ, adaug: „Am încredere în Raluca“ (afirmaţie ce implică o judecată afectivă). Cum colegul meu este o persoană de tip „sentiment“, a auzit doar acea singură propoziţie marcată emoţional (şi aproape nimic altceva), iar răspunsul său a fost, în consecinţă, unul de acelaşi fel: „Şi nu ai încredere în mine.“ Chiar dacă subiectul nu era nici Raluca, nici încrederea, ci banale probleme organizatorice... Inutil să mai adaug că nu am ajuns la nici o concluzie privind tema iniţială. Ba, mai mult, a fost nevoie de ceva timp şi de multă energie şi răbdare să readuc discuţia pe un teren cel puţin neutru.

Cu altă ocazie, vorbesc cu un prieten despre un subiect fierbinte, la zi, care genera o puternică reacţie publică. Eu, cu funcţia „sentiment“ de tip introvert şi mai lipsită de informaţii din punct de vedere al faptelor tehnice, el – cu funcţia „gîndire“ mai dezvoltată şi de departe mai bine informat. Eu vedeam în toată povestea un mod prin care oamenii îşi pot exprima un ideal, o bună ocazie de a investi afectiv în ceva mai presus decît micile interese egoiste de zi cu zi, precum şi nevoia cetăţenilor de a se simţi conectaţi unii cu ceilalţi. El îmi explica frumos, calm şi clar despre ce anume este vorba în proiect, despre implicaţii financiare şi politice. Din fericire, ne ştim de suficient de mult timp, nici unul dintre noi nu era inflamat şi nu încerca să-l convingă neapărat pe celălalt că are dreptate, astfel încît nu ne-am închis telefoanele la jumătatea unei propoziţii şi nici nu am rămas cu resentimente. Dar mă întreb şi azi cît din ce am spus eu a ajuns la el. Din argumentele lui (serioase, de altfel), eu, recunosc, am reţinut tonul şi foarte puţin din conţinut. Dar mi-a făcut plăcere să-l ascult.

Ultimul exemplu, în special, este extrem de sugestiv pentru modul în care discursul generat de funcţia „sentiment“ şi cel pornit din funcţia „gîndire“ pot aluneca unul pe lîngă celălalt, cumva în paralel, fără să se atingă. Iar cînd două discursuri sînt atît de diferite, nu se mai poate pune problema cine are dreptate, pentru că fiecare se referă, de fapt, la cu totul altceva. Fiecare are... dreptatea lui. Putem, eventual, pune problema în termenii „care discurs este mai adaptat pentru un anume tip de situaţie“. Mă întreb, însă: cine stabileşte acest lucru? 

Miruna Ţechera este psihoterapeut.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Imprimanta HP ENVY Inspire
Digitalizarea din România, sufocată sub teancuri de hârtie
România continuă să se afunde într-un paradox birocratic care anulează orice progres în digitalizarea administrației publice: documentele „digitale” ajung, în final, să fie tipărite, transportate fizic și arhivate în dosare prăfuite.
Femei cu carieră   azopan jpeg
De la interdicții la emancipare: cum au luptat femeile din România pentru educație și carieră
De la interdicțiile din secolul XIX, când femeile erau excluse din universități și limitate la meserii „potrivite“, femeia a trecut, în perioada comunistă, la a fi o adevărată eroină a societății: muncea cot la cot cu bărbații și avea grijă de o familie numeroasă.
Stressed woman   shutterstock jpg
Deepfake și revenge porn: cum sunt exploatate femeile în era hărțuirii digitale
Într-o lume în care realitatea digitală poate fi manipulată foarte ușor, fețele femeilor sunt utilizate în mod abuziv, trupurile le sunt falsificate, iar intimitatea devine moneda de schimb în jocul murdar al umilinței și al răzbunării.
Hyundai Tucson foto Hyundai Romania jpg
Topul celor mai rentabile SUV-uri de cumpărat în 2025. Recomandările unui expert auto
Achiziționarea unui SUV nu presupune neapărat golirea contului bancar. Puteți achiziționa un vehicul fiabil și bine echipat fără să cheltuiți prea mult. Unele dintre cele mai bune achiziții auto ale anului 2025 privind prețul și eficiența consumului de combustibil sunt chiar SUV-urile.
Protest pro Georgescu, foto X jpg
Cum au ajuns politicienii de dreapta din SUA să acorde atâta atenţie României. „Georgescu - scenariul EXACT pe care l-au încercat împotriva lui Trump”
Comentariile negative ale mai multor oficiali din administraţia lui Donald Trump cu privire la România nu au trecut neobservate, astfel că CNN încearcă să găsească o explicaţie pentru obsesia recentă pentru „ţara aflată la marginea Europei”, făcând câteva conexiuni cu Fraţii Tate şi Călin Georgescu.
Remus Pricopie, foto Facebook RP jpg
Rectorul SNSPA anunță ca va candida la prezidențiale într-o manieră inedită: „Dosarul meu nu este însoțit de liste de semnături”
Remus Pricopie, rectorul SNSPA, a decis să candideaze la alegerile prezidențiale din luna mai.
tanarul care si a ucis mama foto  vremea noua (2) png
Mărturisirile șocante ale tânărului din Vaslui care și-a decapitat mama. Cu cine a confundat-o
Bărbatul de 25 de ani, din Vaslui, care și-a ucis mama a ajuns la sediul Poliției Vaslui, unde a relatat oamenilor legii cum a comis crima.
miting PRO EUROPA COREGRAFIE 022 FOTO INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Mii de persoane au venit la mitingul „EuRo Manifest” din București. Ce personalități publice au participat
Mitingul „EuRo Manifest”, organizat de „Corupția Ucide”, a început pașnic în Capitală, la ora 17:00. În Piața Victoriei se află câteva mii de persoane, printre care și personalități publice, dar și susținători ai unui fost candidat la alegerile prezidențiale.
752 1 ist  jpg
Româncele din Regatul Vechi, „între copii, minori, nebuni şi idioți“. Cum și-au câștigat femeile drepturile în lumea bărbaților
Dacă bărbații au scris istoria în prima linie a frontului, femeile au luptat în spatele lui: grupate în asociații, doamnele au îngrijit soldații răniți și au avut grijă de educația copiilor orfani.