Selecţia cadrelor pentru domeniul cultural-ştiinţific în comunism

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Selecţia cadrelor pentru domeniul cultural ştiinţific în comunism jpeg

Practici informale similare legate de favorizarea cuiva, inclusiv la numirea într-o funcţie, au traversat regimurile politice. Sistemul comunist a adus însă ceva nou: o draconică verificare prin dosarul de cadre, din care nu lipseau autobiografia şi cercetarea partinică a candidatului la o funcţie în PMR/PCR sau în aparatul de stat.

Numirile de la institutele de cercetare

Mihai Ralea şi alţi autori interbelici au tot vorbit despre celebrele „intervenţii“ ale prietenilor şi cunoştinţelor odată ce se întîmplă ca cineva din cercul lor apropiat să ajungă în funcţii de decizie. În comunism, tot acest sistem a cunoscut transformări şi a ajuns să fie numit Pile, cunoştinţe, relaţii – o abreviere a titulaturii partidului unic, PCR. Ralea – un supravieţuitor al mai multor regimuri, ocupînd şi funcţii înalte – a devenit deputat şi după război din partea Frontului Plugarilor, formaţiune membră a BPD, bloc ce reunea forţele prosovietice din jurul PCR. Peste puţin timp, Ralea ajungea la conducerea Institutului de Istorie şi Filosofie şi apoi a celui de Psihologie. Partidul Naţional Popular (PNP) – considerat un paravan „intelectual-civic“ al PCR – i-a avut pe lista de candidaţi pentru alegerile din 1946 inclusiv pe Andrei Oţetea, Petre Constantinescu-Iaşi şi G. Călinescu, toţi trei ocupînd după 1948 poziţia de director al unui institut de cercetare din domeniul umanist.

Institutul de Istoria Artei a stat de la începuturile sale sub semnul personalităţii profesorului George Oprescu, care a ocupat diverse funcţii de conducere după 1945 în birocraţia cultural-artistică agreată de autorităţi. Iniţial, în toamna lui 1944, presa comunistă îşi exprimase rezerva faţă de opţiunile estetice şi artistice ale profesorului de istoria artei. Cu toate acestea, G. Oprescu a luat poziţie de timpuriu în favoarea Partidului Comunist: la 16 februarie 1945 a semnat alături de un grup de profesori universitari o scrisoare prin care acuza Guvernul Rădescu pentru dezastrul moral şi politic pe care l-a adus şi solicita instituirea unui cabinet prosovietic. A fost importantă pentru menţinerea sa în diverse poziţii de conducere relaţia apropiată cu Mihai Ralea, ministrul Artelor (între 1945 şi 1946), aderarea la sus-amintitul Partid Naţional Popular, precum şi donaţiile sale în interes public, cu motivaţia accesului mai lesnicios al „maselor populare“ la creaţiile artistice.

Facultatea de Filosofie şi noile sale cadre

Leonte Răutu, şeful Direcţiei de Propagandă a CC al PCR/PMR, a devenit profesor de filosofie (de marxism-leninism) şi şef de catedră la Facultatea de Filosofie, avînd un rol decisiv în selectarea profesorilor, viitorii săi „colegi“. În 1948, Ministerul Învăţămîntului a emis o decizie prin care s-a stabilit o nouă organizare a sistemului educaţional după modelul din URSS. În anul 1948-1949, instituţiile din învăţămînt superior au fost încadrate cu personal didactic după anumite norme tranzitorii. În contextul epurărilor masive de la nivelul corpului profesoral, operate mai ales începînd din toamna lui 1947, ministerul de resort, în acord cu alte departamente/ministere, putea să numească suplinitori de catedre de conferinţe, decani şi rectori, persoane cu reputaţie ştiinţifică de specialitate din afara catedrelor didactice ale învăţămîntului superior sau să transfere personalul didactic de la o facultate la alta. Prin aceste norme, profesorii epuraţi/pensionaţi au fost înlocuiţi, în multe cazuri, mai ales în domeniul ştiinţelor sociale, cu demnitari comunişti, politruci, foşti lectori de la învăţămîntul de partid, neavînd deloc reputaţie ştiinţifică.

În raport cu Secţia de filosofie de dinainte de 1948, noua Facultate de Filosofie avea un profil diferit, alt plan de învăţămînt, cu alte catedre şi alţi profesori. La Catedra de marxism-leninism au fost numiţi: Leonte Răutu însuşi, Gheorghe C. Stere, Sorin Toma, Constanţa Crăciun, Constantin Nicuţă (profesori), Eugen Rodan, Paul Niculescu-Mizil, Vasile Dinu ş.a. (conferenţiar). Cum au fost selectaţi profesorii pentru catedrele facultăţii? Cu prilejul unei expuneri din 5-8 ianuarie 1949, Leonte Răutu preciza în faţa activiştilor PMR că de selectarea şi confirmarea propunerilor de profesori (la Filosofie, la catedrele de marxism-leninism şi economie politică) se ocupă chiar Gh. Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker. Răutu le cerea secretarilor judeţeni mai multă vigilenţă: „Unele judeţene au trimis [propuneri de] profesori. [Comitetul judeţean de partid] Iaşi, de pildă, a trimis pe cineva pe care nu [îl] putem aproba. Se vede că tov[arăş]ii nu s-au interesat îndeajuns. Aici [subl. n.] tov. Gheorghiu, tov. Ana i-au văzut [subl. n.] pe fiecare profesor aproape“. Nu este foarte clar ce înţelege Răutu prin aici; cu alte cuvinte, dacă desemnează sau nu Facultatea de Filosofie a Universităţii „C.I. Parhon“ din Bucureşti, cu catedrele şi profesorii propuşi (şi dacă cei doi lideri ai PMR au văzut doar dosarele politice ale candidaţilor sau i-au văzut în persoană pe profesorii in spe). Sau, mai probabil, desemnează locul (Bucureşti) unde se decide cine va fi profesor universitar predînd la Filosofie marxism-leninism şi economie politică, pe baza analizării dosarului de cadre.

Cel mai probabil, au existat mai multe sesiuni de selecţie a cadrelor didactice. Graţie mărturiei profesorului Paul Cornea (membru al UTC încă din ilegalitate), aflăm cîteva amănunte despre recrutarea profesorilor pentru materia socialism ştiinţific: „Odată cu reforma învăţămîntului, în 1948, nu mai ştiu cînd exact, am fost chemat la Leonte Răutu. Facultatea de Litere şi Filosofie practic nu mai exista. (...). Erau mai mulţi chemaţi. Stătea de vorbă pe rînd, cu fiecare dintre noi. Nu îi mai ţin minte pe ceilalţi. Cred că era chemat odată cu mine şi I.N. Bălănescu. Poate mai era şi altcineva, nu mai ştiu. Am intrat la el, iar Răutu – într-o dispoziţie jovială – mi-a spus: «Uite, tovarăşe Cornea, noi încercăm să schimbăm situaţia din învăţămînt şi avem nevoie să pregătim lucrurile. Prin urmare, aş vrea să ştiu la ce catedră vrei să predai dumneata: la Socialism ştiinţific sau la Literatura română?». Iar eu am răspuns imediat: «La Literatura română!». Răutu m-a privit cu curiozitate, nu a zis nimic, a făcut acolo un semn, pe hîrtiile pe care le avea, a bifat şi mi-a fixat destinul. (...). Am refuzat să predau la socialism ştiinţific, deoarece eu apreciam că era o materie prea ideologizată pentru mine“. Aşa a devenit un profesor respectat la Facultatea de Filologie (Litere), însă prima opţiune putea fi Filosofia extrem de ideologizată.

Funcţia politică te face profesor universitar

Gradul de ideologizare a Facultăţi de Filosofie este dat de funcţiile politice ale profesorilor: şef al Direcţiei de Propagandă şi Agitaţie, membru al CC al PMR, deputat în Marea Adunare Naţională (Leonte Răutu); prim-vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie şi deputat, procuror general (Gheorghe C. Stere); redactor-şef la Scînteia şi membru al CC al PMR (Sorin Toma); preşedintă a Uniunii Femeilor Democrate şi membră a Prezidiului MAN (Constanţa Crăciun). Constantin Nicuţă pare singurul cadru didactic universitar cu o oarecare îndreptăţire academică pentru a fi integrat în rîndurile corpului profesoral. Nicuţă fusese asistentul lui Petre Andrei (profesor de sociologie la Universitatea din Iaşi). Totuşi, diverse mărturii consemnează imaginea unui profesor Nicuţă profund schimbat cu timpul, care arăta „groaznic“ în comparaţie cu profilul de dinainte de 1944. Ca şi alţi „ieşeni“ (Andrei Oţetea, Constantin Balmuş), Nicuţă a devenit după 23 august 1944 membru al PNP şi s-a transferat de la Universitatea din Iaşi la Universitatea din Bucureşti. Dintre cadrele didactice ale Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti a fost recuperat la puţin timp şi Alexandru Posescu; de fapt, cel din urmă şi C. Nicuţă par să fie singurii profesori ai vechii facultăţii de Litere şi Filosofie (Secţia filosofie) care au supravieţuit în noua structură (un procent infim de 3,5%).

Cristian Vasile este cercetător ştiinţific dr. habil. la Institutul de Istorie „N. Iorga“, Academia Română. Cea mai recentă carte publicată: Viaţa intelectuală şi artistică în primul deceniu al regimului Ceauşescu, 1965-1974 (Humanitas, 2014). Recent a coordonat volumul intitulat „Ne trebuie oameni!“ Elite intelectuale şi transformări istorice în România modernă şi contemporană“ (Cetatea de Scaun, 2017). Are în pregătire o carte despre Cercetarea umanistă din institutele Academiei între 1948 şi 1965.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Cel mai enervant lucru pe care îl fac pasagerii în avion, conform unui însoțitor de zbor VIDEO
Meseria de însoțitor de bord nu este atât de fascinantă pe cât ar putea crede mulți. De fapt, există câteva lucruri care îi enervează cu adevărat pe aceștia, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii