Şeful chefului

16 aprilie 2020
Şeful chefului jpeg

Chefalonia e insula unde se mănîncă toată ziua chefal şi se fac toată noaptea chefuri, cu meniuri concepute de un chef chefliu. Se mai bea cîte-un pahar de chefir, pentru dregere, şi se mai vede cîte-un film de Chefirelli. Chefanoil Petruţ şi Ion Chefinteşteanu discută a(che)fabil despre ultimele chefilmări, la doi paşi de un cheferist care se uită pe chefereastră. La chefarul de la capătul digului se destupă chefiole cu vin şi se ascultă Cheferson Airplane.

Asta în mintea unui însingurat de nevoie, unde singurul chef e al cuvintelor lăsate de capul lor. Dar n-a fost mereu aşa. Au existat probabil în viaţa fiecăruia, pe vremea cînd nu puneam mască umbrei, chefuri năprasnice, chindii vehemente, bairamuri dezlănţuite. La fel, au existat chefuri la care te-ai dus fără chef. Fiindcă altul era rostul tău acolo, nu să te simţi bine.

Cea mai bună metodă de-a nu regreta suspendarea chefului de azi e să-mi aduc aminte cum arăta cheful de ieri. De fapt, de răsalaltăieri, fiindcă au trecut de atunci douăzeci şi cinci de ani. Întîmplarea are loc lîngă Sibiu, într-o cabană care fusese pe vremuri cuibuşorul de nebunii al unui ştab de partid (nu Nicu Ceauşescu, altcineva). La o masă în formă de „U” stau cam cincizeci de inşi faţă în faţă pe toate cele trei laturi. În centrul laturii din mijloc, El. Şeful chefului. Burtos, lucind de transpiraţie, cu pumni cît mingea de handbal. Liderul de sindicat. Plăcut de unii, detestat de alţii, temut de toţi. Omul care merge la restaurant cu primarul şi la curve cu şeful poliţiei. Nucleul de autoritate căruia nu-i ieşi din cuvînt nici la proteste, nici la negocierea contractului colectiv, nici la distracţie.

Cheful şi divertismentul se organizează după planurile şefului. În ce mă priveşte, ca interpret al lectorului străin care e invitatul serii, îi traduc acestuia la ureche tot ce trebuie ştiut. „Să-i zici aşa”, îmi ordonă şeful. „Aici eşti la mine, iar la mine eu comand. Aşa că mănînci ca mine, bei ca mine, te distrezi ca mine. Zi-i.” Stimulat de accesul de curtoazie, mă conformez şi traduc. „Ce have fun? Nici un have fun. Habar n-ai. Distract.” Ultimul cuvînt e azvîrlit în direcţia lectorului. Şeful a decis că habar n-am de engleză şi prin urmare se încumetă pe cont propriu. Lectorul dă nesigur din cap, după care e aşezat aproape cu forţa la masă în dreapta şefului. Eu ocup locul de alături, gata să-i şoptesc la ureche tot ce e nevoie.

Chefurile, nu neapărat sindicale, urcă la un moment dat pe palierul măscărilor, unde se opresc să-şi tragă sufletul. Şi de unde, în general, nu mai pleacă. E inevitabil. Şeful îşi onorează postura şi aici. Cele mai mari scîrboşenii din gura lui ies, însoţite de un rîs care obligă asistenţa la aceeaşi reacţie. Lectorul meu rîde stînjenit şi fără sens, chiar înainte să apuc să-i traduc. Ce se poate traduce, fiindcă uneori ştacheta e prea sus. După cîteva bancuri falofil-falocrate, şeful îl împinge un pic în spate pe lector şi-mi comandă clefăind: „Să-i traduci asta: Ce-i mai mică şi mai mică decît puţa de furnică? Auzi, da’ să rimeze”. (Et que ça rime, după cum îi cere Gerber lui Cruchot, cînd îl sileşte la omagii în vers alexandrin sub ochii celorlalţi jandarmi.) Nu e prima dată că mi se solicită aşa ceva. Aproape că-mi mijeşte o lacrimă în colţul pleoapei cînd îmi aduc aminte cum mă rugase Malvina Urşianu, cu doar cîteva luni mai devreme, să-i traduc unei profesoare din America – et que ça rime – „Măicuţă bătrînă, / Cu brîul de lînă”.

Timpul trece, tăvile şi sticlele se golesc, nodurile cravatelor se dezleagă, limbile la fel. Îndopaţi cu fleici stropite cu mujdei, cartofi, chiftele, şniţele şi tocană, mesenii îşi descoperă acum vocaţia artistică. O fac tot sub comanda şefului, care atacă repertoriul coral, pentru ca licheaua de lector străin (despre care a înflorit între timp, nu se ştie cum, bănuiala că e omul serviciilor din ţări ostile României) să ştie că „acolo este ţara mea / şi neamul meu cel românesc”. Însă Tudor Gheorghe e doar preludiul. Sub bagheta unui şef tot mai asudat şi mai hăituit de năluca patriotismului, corul reunit al sindicatelor intonează cu aplomb şi simţire preacurată „Noi sîntem români” şi „Treceţi, batalioane române, Carpaţii”. Şeful îmi face semn prin spatele lectorului. Ar vrea să-i traduc cîntecele şi, dacă se poate (asta-i bună, trebuie să se poată), să cînt odată cu ei, dar în engleză. Cînd vede că dau din colţ în colţ, trage concluzia care se impune: şi pe mine m-au plantat tot serviciile.

Asta îl obligă să mă sară la încheierea chefului, cînd sindicaliştii îşi aleg, în ordinea descrescătoare a ierarhiei, cîte o fată din lotul de protocol convocat tot de şef. Îl ia deoparte pe lector, îl prinde pe după umeri şi-l duce spre ieşire. Chiar dacă sînt la cîţiva metri de mine şi cu spatele, aud oferta în toată splendoarea ei:

– Now fuck. Want fuck?

Radu Paraschivescu este scriitor. Cea mai recentă carte a sa este Omul care mută norii, Editura Humanitas, 2019.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.