Şeful chefului

16 aprilie 2020
Şeful chefului jpeg

Chefalonia e insula unde se mănîncă toată ziua chefal şi se fac toată noaptea chefuri, cu meniuri concepute de un chef chefliu. Se mai bea cîte-un pahar de chefir, pentru dregere, şi se mai vede cîte-un film de Chefirelli. Chefanoil Petruţ şi Ion Chefinteşteanu discută a(che)fabil despre ultimele chefilmări, la doi paşi de un cheferist care se uită pe chefereastră. La chefarul de la capătul digului se destupă chefiole cu vin şi se ascultă Cheferson Airplane.

Asta în mintea unui însingurat de nevoie, unde singurul chef e al cuvintelor lăsate de capul lor. Dar n-a fost mereu aşa. Au existat probabil în viaţa fiecăruia, pe vremea cînd nu puneam mască umbrei, chefuri năprasnice, chindii vehemente, bairamuri dezlănţuite. La fel, au existat chefuri la care te-ai dus fără chef. Fiindcă altul era rostul tău acolo, nu să te simţi bine.

Cea mai bună metodă de-a nu regreta suspendarea chefului de azi e să-mi aduc aminte cum arăta cheful de ieri. De fapt, de răsalaltăieri, fiindcă au trecut de atunci douăzeci şi cinci de ani. Întîmplarea are loc lîngă Sibiu, într-o cabană care fusese pe vremuri cuibuşorul de nebunii al unui ştab de partid (nu Nicu Ceauşescu, altcineva). La o masă în formă de „U” stau cam cincizeci de inşi faţă în faţă pe toate cele trei laturi. În centrul laturii din mijloc, El. Şeful chefului. Burtos, lucind de transpiraţie, cu pumni cît mingea de handbal. Liderul de sindicat. Plăcut de unii, detestat de alţii, temut de toţi. Omul care merge la restaurant cu primarul şi la curve cu şeful poliţiei. Nucleul de autoritate căruia nu-i ieşi din cuvînt nici la proteste, nici la negocierea contractului colectiv, nici la distracţie.

Cheful şi divertismentul se organizează după planurile şefului. În ce mă priveşte, ca interpret al lectorului străin care e invitatul serii, îi traduc acestuia la ureche tot ce trebuie ştiut. „Să-i zici aşa”, îmi ordonă şeful. „Aici eşti la mine, iar la mine eu comand. Aşa că mănînci ca mine, bei ca mine, te distrezi ca mine. Zi-i.” Stimulat de accesul de curtoazie, mă conformez şi traduc. „Ce have fun? Nici un have fun. Habar n-ai. Distract.” Ultimul cuvînt e azvîrlit în direcţia lectorului. Şeful a decis că habar n-am de engleză şi prin urmare se încumetă pe cont propriu. Lectorul dă nesigur din cap, după care e aşezat aproape cu forţa la masă în dreapta şefului. Eu ocup locul de alături, gata să-i şoptesc la ureche tot ce e nevoie.

Chefurile, nu neapărat sindicale, urcă la un moment dat pe palierul măscărilor, unde se opresc să-şi tragă sufletul. Şi de unde, în general, nu mai pleacă. E inevitabil. Şeful îşi onorează postura şi aici. Cele mai mari scîrboşenii din gura lui ies, însoţite de un rîs care obligă asistenţa la aceeaşi reacţie. Lectorul meu rîde stînjenit şi fără sens, chiar înainte să apuc să-i traduc. Ce se poate traduce, fiindcă uneori ştacheta e prea sus. După cîteva bancuri falofil-falocrate, şeful îl împinge un pic în spate pe lector şi-mi comandă clefăind: „Să-i traduci asta: Ce-i mai mică şi mai mică decît puţa de furnică? Auzi, da’ să rimeze”. (Et que ça rime, după cum îi cere Gerber lui Cruchot, cînd îl sileşte la omagii în vers alexandrin sub ochii celorlalţi jandarmi.) Nu e prima dată că mi se solicită aşa ceva. Aproape că-mi mijeşte o lacrimă în colţul pleoapei cînd îmi aduc aminte cum mă rugase Malvina Urşianu, cu doar cîteva luni mai devreme, să-i traduc unei profesoare din America – et que ça rime – „Măicuţă bătrînă, / Cu brîul de lînă”.

Timpul trece, tăvile şi sticlele se golesc, nodurile cravatelor se dezleagă, limbile la fel. Îndopaţi cu fleici stropite cu mujdei, cartofi, chiftele, şniţele şi tocană, mesenii îşi descoperă acum vocaţia artistică. O fac tot sub comanda şefului, care atacă repertoriul coral, pentru ca licheaua de lector străin (despre care a înflorit între timp, nu se ştie cum, bănuiala că e omul serviciilor din ţări ostile României) să ştie că „acolo este ţara mea / şi neamul meu cel românesc”. Însă Tudor Gheorghe e doar preludiul. Sub bagheta unui şef tot mai asudat şi mai hăituit de năluca patriotismului, corul reunit al sindicatelor intonează cu aplomb şi simţire preacurată „Noi sîntem români” şi „Treceţi, batalioane române, Carpaţii”. Şeful îmi face semn prin spatele lectorului. Ar vrea să-i traduc cîntecele şi, dacă se poate (asta-i bună, trebuie să se poată), să cînt odată cu ei, dar în engleză. Cînd vede că dau din colţ în colţ, trage concluzia care se impune: şi pe mine m-au plantat tot serviciile.

Asta îl obligă să mă sară la încheierea chefului, cînd sindicaliştii îşi aleg, în ordinea descrescătoare a ierarhiei, cîte o fată din lotul de protocol convocat tot de şef. Îl ia deoparte pe lector, îl prinde pe după umeri şi-l duce spre ieşire. Chiar dacă sînt la cîţiva metri de mine şi cu spatele, aud oferta în toată splendoarea ei:

– Now fuck. Want fuck?

Radu Paraschivescu este scriitor. Cea mai recentă carte a sa este Omul care mută norii, Editura Humanitas, 2019.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

putin anexare regiuni ucrainene 30 sept 2022 epa efe
Scena bizară de la finalul ceremoniei organizate la Kremlin pentru oficializarea anexării unor noi teritorii ucrainene VIDEO
Într-o scenă bizară și penibilă deopotrivă, Vladimir Putin și liderii separatiști ai celor patru regiuni ucrainene anexate vineri de Rusia și-au strâns mâinile la finalul ceremoniei de oficializare a noului rapt teritorial și au strigat în cor „Rusia”.
Jens Stoltenberg foto epa efe jpg
Stoltenberg: NATO nu se implică direct în conflict, dar va sprijini Ucraina să recupereze teritoriile ocupate VIDEO
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a denunţat vineri anexarea „ilegală şi ilegitimă“ de către Rusia a patru regiuni din Ucraina şi a avertizat Moscova să nu folosească arme nucleare în acest conflict.
EXPLOZIE jpg
Cum este pulverizat echipajul unui tanc rusesc VIDEO
Ukraine Weapons Tracker a publicat un material video care conține imagini extrem de dure cu distrugerea, practic pulverizarea, unui tanc rusesc cu tot cu echipaj într-o zonă neprecizată din partea estică a Ucrainei.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.