Sedarea românilor

Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
image

Ce e deosebit de șocant la România văzută dinspre Vest? Că a preluat toate relele occidentale fără să se dezbare de securismul autohton. În schimb, țara care n-a emigrat adoră să se legene în visuri induse de dușmanii libertății ei. Scriam recent că sînt alarmante și știrile despre cleptocratizata Românie a refăcutului partid unic PNL-PSD ajutat de sateliți, și modul în care le prelucrează influencer-ii regimului ca să-i anestezieze pe oameni. Din 2019 încoace, mulți români par a sta profund sedați, de vreme ce nu mai consideră că au de ce să iasă în stradă. Îngrijorează nu doar o legislație șchioapă și o Justiție parțial politizată, ci și măiestria politicienilor în a uza și abuza de subterfugiile oferite de sistem spre a-și escamota infamia manipulării poporului și a le da cu tifla puținilor jurnaliști cu adevărat independenți. 

Nu mai puțin, din unghiul meu, de bucureștean care a trăit și muncit multe decenii în Occident, unde s-au reivit de asemenea, pe alocuri, problemele jurnalismului obedient, ale imixtiunii politice în presă și ale cenzurii, promovate în numele „combaterii urii”, ar trebui să stîrnească alerta placiditate cu care Vestul se lasă îmbrobodit de cleptocrații dîmbovițeni. Care, după cum reieșea dintr-un recent documentar al jurnaliștilor de investigație de la Recorder, s-au folosit de legile strîmbe ale defectei democrații românești spre a vîrî presa în buzunarul elitei politice. Au ucis astfel, ieftin, democrația, fără ca responsabilii de la Bruxelles să-și descleșteze maxilarele mușcînd savuros, dar exclusiv, din Ungaria lui Orbán și, la rigoare, din Polonia lui Jaroslaw Kaczynski. 

Ca atare, s-a reușit transformarea fatală a presei din dulău de pază nu atît într-un pudel blajin de salon, cît într-un șarpe veninos intoxicînd sistematic, antidemocratic, mințile românilor. Nu puțini au început fie să-și piardă interesul, fie să creadă că la Palatul Cotroceni, în serviciile secrete și în guvernul condus de un general plagiator, ca și-n armată, lucrurile ar sta, dacă nu perfect, mulțumitor. Sau măcar mediocru. Falsa impresie amintește fatal de soporificul administrat românilor de „președintele pentru liniștea noastră”, în anii ’90, fraieriți să accepte un viitor fără lustrație și, deci, fără curățenie, meritocrație, claritate și incoruptibilitate morală. Un viitor fără viitor. Iar încrengătura mafiotă, politico-mediatică, se arată specialistă în indus hipnoze. 

Altfel e greu de explicat de ce, după ce au forțat prin proteste sistemul securist să dea un pic înapoi în 2019, iar la putere au ajuns reformiști, care chiar au încercat să restructureze Justiția țării măcinate de marea corupție, au acceptat fără revolte de stradă să fie eliminat de la guvernare, ca o măsea stricată, partidul lor, la umbra manevrelor președintelui „Grivco”. Reiese cît de aplicat au învățat atunci șefii partidelor românești că e vital să stăpînești imaginea publică a elitei și instituțiilor din subordine și să administrezi soporifice prin presă. 

România, reeducată astfel, transpune ce a deprins. Pe vremuri, politic activi, românii s-au lăsat anesteziați total de televiziuni și site-uri zise „de știri”, prin produse nu „de presă”, ci farmaceutice, cu efect calmant de ceai de tei, întărit de un pumn de analgezice morfinomimetice și de efectul înfrumusețării politicianului și securistului de la putere. Rodul lor toxic, suplimentar, e ștergerea din memorie a oricărui neajuns, viciu, păcat sau act liberticid ale dregătorilor și ale instituțiilor care-i susțin la butoane, de la partide la SRI și de la Justiția politizată la foștii securiști și presa cumpărată. Pe revizionism istoric se construiește, pînă la urmă, orice dezastru liberticid, orice nou totalitarism și orice viitor genocid. Ceea ce nu înseamnă că ar fi dispărut fără urmă din peisaj naivii care, din interior sau din afară, insistă să-și joace rolul de apărători ai stînei, în care au dat hulpav iama, între miorițe, lupii, devorîndu-le cu tot cu berbecii lor. Doar că și ei devin periodic jertfele manevrelor de maculare și manipulare ale revizioniștilor, fabricînd pe bandă rulantă frică, intimidare, pasivitate și resemnare. 

Aminteam, recent, cum sînt călcați în picioare apărătorii comunității, dacă-și manifestă dubiile firești că lucrurile ar sta bine. Îi supără drafturile spionilor? Sau albirea Securității? Sau putinismul multora? Sînt „conspiraționiști”. Nu, „nu nuanțează suficient”. Sau „nu contextualizează”. Îi enervează că demnitarii plagiază? „Exagerează.” Îi irită pe jurnaliști că, altfel decît Polonia, oficialii români țin secret ce dau Ucrainei? Sînt jurnaliști „de doi lei”. Ori „sînt cretini și dezinformează”. Iar cei ce-i ascultă „n-au habar”, sînt „proști” și „dezinformați”. Doar ei, anesteziștii românilor din mass-media și rețele de socializare sînt „deștepți, informați și nu, nu fac propagandă”.

În reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”. Că nu s-ar întîmpla „nimic”. Că „tot degeaba, totul”. Că orice ai face „te izbești de ziduri inutil”. Că „nu se schimbă niciodată nimic”. Că totul e „abureală, ipocrizie și impostură”. Că „numai proștii se ajung, parvin și escaladează ierarhiile”. Că meritele „nu mai contează”, iar „copiii noștri să facă bine să emigreze cît mai rapid”.

Mai scriam că, muncind de cîteva zeci de ani pe ogorul publicisticii, nu mi-a convenit niciodată să aud acest falsificator laitmotiv fatalist, potrivit căruia oamenii ar fi prea fraieri ca să poată fi informați, lămuriți, deșteptați, orientați și determinați să-și ia viața în mîini și s-o schimbe în bine. Admiteam voluntar că e greu la deal cu boii mici. Că nu poate fi lesnicios să se mute căruța din loc, ca să urce pieptiș dealul abrupt al modernizării, trasă cum e de boii mici ai postcomunismului securist. Dar că un documentar ca al Recorder relevă că se poate. Dar numai dacă nu capotează oamenii care i-ar putea ghida și ajuta pe boi. Și, mai ales, dacă nu adorm, sedați. Ce mi-ar plăcea să audă, distinct, trompetele deșteptătoare... Ce mi-ar plăcea să fie treji.

Petre M. Iancu este blogger și jurnalist la Deutsche Welle. A plecat din România în 1987.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.