Secretul lui Polly şi Nelle

Publicat în Dilema Veche nr. 260 din 8 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Un american, un rus şi un român se lăudau. "La noi - zice americanul - secretul de serviciu e pe bune. Imaginaţi-vă: eu sînt angajat de zece ani în aceeaşi companie cu vărul meu, dar nu ştiu ce lucrează el şi nici nu mă interesează!" Rusul zîmbeşte: "Asta e puţin. La noi, secretul de serviciu e chiar secret! Eu sînt la minister în acelaşi birou cu nevastă-mea, de 20 de ani. Nu ştiu ce lucrează, nu mă interesează!". Românul îi priveşte de sus: "Fleacuri! Adevăratul secret de serviciu e la noi: de 30 de ani sînt singur în birou - nu ştiu ce lucrez, nu mă interesează!!". Sublim. Eu cred că veşnicia s-a născut la stat. Deşi nici privatu’ nu stă mult mai bine. Acum, sigur, noi nu ştim ce lucrăm şi nu ne interesează - dar Ei ştiu. Ei ştiu totul. Şi tot nu le-ajunge. Dacă, bunăoară, băiatul ăla cu grenada de la Liceul "Jean Monet" se decide să arunce şi o bombă atomică pe undeva? Nu vorbeşte el întîi la telefon cu furnizorul, nu-i dă un SMS maică-sii să-i spună că întîrzie la masă din motive de uraniu îmbogăţit? Nu intră pe Messenger cu bunică-sa de la ţară, s-o-ntrebe unde e mai geostrategic să-şi plaseze obiectul? Şi tu, organ de ordine şi disciplină, nu trebuie să ştii, ca să previi tragedia? Ei, pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii. Şase luni. Convorbiri telefonice, mail-uri şi alte mesaje electronice. Cine? Operatorii respectivi. Vorbim despre cîteva zeci de milioane de convorbiri telefonice pe zi. Spre două miliarde în şase luni. Unde or fi serverele alea care să reţină aşa ceva? Dar programele de gestiune? Dar personalul calificat? La Internet distracţia e şi mai mare. Dacă nu cumva Guvernul român a ajuns atît de tare încît să dea ordine lui alde Yahoo, "operatorii" trebuie să fie providerii de reţea, care de multe ori sînt doi studenţi într-o garsonieră. Să vezi ce stochează ăia! Mai ales că la mail-urile utile se adaugă de zece ori mai multe spam-uri, plus "circularele" (care vor fi păstrate fiecare de zece sau de o sută de ori), plus "newsletter"-urile, plus mesajele ICQ, Messenger etc., plus convorbirile audio prin Skype. Staţi liniştiţi: n-o să iasă nimic. Nu în România. În fapt, la adăpostul acestei legi vor fi urmăriţi mai relaxat cei care erau urmăriţi şi-nainte. Ceva nou se va întîmpla, totuşi: simpli cetăţeni care au pică sau interese contrarii cu alţi simpli cetăţeni şi - în plus - o pilă la "operator", la Poliţie, procuratură sau orice entitate implicată în stocare (inclusiv femeia care spală pe jos în sala serverelor) vor avea acces la comunicaţiile private ale duşmanilor. Ceva sevă o să-şi tragă de aici detectivii particulari. Chiar dacă stocarea nu vizează (teoretic...) şi conţinutul comunicărilor (cum au înţeles o mare parte dintre români, ameţiţi de o presă care citeşte doar titlurile actelor normative), ci doar "cine, cui, cînd, cum, cît" - şmecherii se vor alege cu ceva. Ieşind din prea sfîntul teritoriu al "siguranţei naţionale" (apropo, ce se-ntîmplă cînd se arde siguranţa asta?; în fine, oricum trebuia să stingă ultimul lumina), ce secrete ar mai fi de apărat, respectiv de deconspirat? Bunăoară, secretul surselor jurnalistice. În treacăt fie spus, ştiaţi că apărarea confidenţialităţii surselor era prevăzută în Legea presei din 1971, în care era menţionată inclusiv sancţionarea celor care ar face presiuni să fie dezvăluite? Asta apropo de cît de important este ce scrie într-o lege. Bun, şi cine nu ştie care-i sursa? Sursa ştie - şi sigur ştie cine trebuie din partidul ei (căci despre "dezvăluiri" şi "breaking news" politice vorbim; apuse-s vremurile cu anchete economice, financiare sau sociale; acum, cel mult, îţi pui o cameră ascunsă, îl filmezi pe preopinent cum zice ce zice şi gata). Ziaristul ştie - şi ştiu toţi colegii lui, că românu-i generos. Opoziţia la partidul sursei ştie şi ea - de altfel, sînt amici. Serviciile siiiigur ştiu! Preşedintele află. Premierul - probabil şi el, ca şi ceilalţi lideri politici cît de cît importanţi. Cine nu ştie? A!, da, publicul. Păi, ăsta nici nu trebuie să ştie, cu sau fără legea conservării informaţiilor (ce frumos ar suna "Conservă de fasole cu costiţă şi SMS-uri"!). Ar mai fi secretul banilor. Cine cîţi are, salarii, prime de porc (dacă interpretaţi tendenţios sintagma, e treaba dvs.), sporuri, cumul de venituri, cumul de funcţii etc. Păi, s-a cam aflat. Mai mult, s-a aflat şi ce nu există. Ce mare brînză să scrii într-un Top "avere estimată la..."? Iar despre cine nu s-a aflat, nici n-o să se afle. Public. Că unde trebuie, se ştie tot despre toţi. Bun. Şi atunci despre ce vorbim? Vorbim despre lunga listă a secretelor pe care le ştie toată lumea, dar nu pomeneşte nimeni despre ele: ● că stupiditatea istoriei numită comunism n-a însemnat numai teroare, ci şi deprofesionalizare - din care mulţi nu şi-au revenit nici azi; ● că, paradoxal, doctrina care propovăduia colectivismul a generat cumplite individualisme; ● că România nu este nici pe departe sufocată de corupţie, cît este îngropată de incompetenţă; ● că, după cele două decenii brucaniene, înspăimîntător de mulţi români continuă visul "să muncim ca-n comunism, să trăim ca-n capitalism"; ● că politicienii pe care-i înjurăm nu sînt altfel decît noi înşine - ca regulă şi ca excepţii; ● că nu primarii sînt de vină că noi aruncăm gunoaie pe geam şi pe stradă; ● că toate instituţiile statului au, pentru România, planuri şi soluţii exact la fel de coerente, inteligente şi eficiente cum are fiecare dintre noi pentru viaţa lui; ● că orizontul de aşteptare şi centrele de interes ale românilor trebuie căutate în emisiunile de genul Test de fidelitate; ● că avem nu numai ceea ce merităm, dar chiar ceea ce - în secret - dorim. Pentru aceste (şi destule alte) secrete, chiar că ar merita o supraveghere naţională a tuturor comunicaţiilor! Pentru aceste - şi destule alte - secrete, chiar că ar merita o supraveghere naţională a tuturor comunicaţiilor!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Eric de Oliveira
O suferință teribilă i-a răpit zâmbetul lui Eric de Oliveira. Cel mai bun marcator străin venit în România abia mai poate merge
Fostul fotbalist brazilian Eric de Oliveira are mari probleme medicale, la doar 39 de ani.
Foto 1  Miting electoral 1990 jpg
România nu mai e scindată între postcomuniști - anticomuniști. Politolog: „E un punct de cotitură, trăim anii 1990 din nou”
Democrația românească trece printr-un punct de cotitură: scindarea României între postcomuniști și anticomuniști a fost înlocuită cu o nouă falie: cea dintre comunitarieni și cosmopoliți, susține politologul Marius Ghincea
1 vitamine jpg jpeg
Nu luați niciodată aceste 6 vitamine cu cafea sau ceai. Efectul poate fi nul sau chiar periculos!
Pentru milioane de oameni, diminețile încep cu o ceașcă fierbinte de cafea sau ceai – o rutină de trezire, reconfortantă și aparent inofensivă. Tot în această perioadă a zilei, mulți aleg să ia și suplimente alimentare, crezând că le vor oferi un impuls sănătos.
Bărbat la duș FOTO Shutterstock
De ce nu trebuie să facem duș imediat după antrenament. Riscurile pe care le ignorăm și cum ne afectează afectează corpul
Află de ce nu ar trebui să faci duș imediat după exercițiile fizice. Descoperă riscurile pentru sănătatea ta, de la șocul termic la iritațiile pielii.
image png
Castraveți pentru cearcăne: leac miraculos sau mit al frumuseții? Ce spun experții!
Dar în spatele acestui obicei aparent superficial se ascunde o întrebare legitimă: funcționează cu adevărat castraveții împotriva cearcănelor sau este doar un mit care s-a transmis din generație în generație?
chirie
Chiriile s-au scumpit considerabil în ultimul an. Județele în care românii plătesc cel mai mult pentru o locuință
Chiriile s-au scumpit considerabil în ultimul an, înregistrând creșteri chiar și cu 29%, prețurile fiind recent majorate și de deprecierea leului în raport cu moneda europeană.
turisti britanici romania foto youtube jpg
Turiști britanici, despre România: „E ciudat, cafeaua e mai scumpă decât berea”
Sarah și Callum, doi turiști din Marea Britanie foarte pasionați de călătorii în toată lumea, au petrecut aproape o săptămână în România. Iar apoi și-au prezentat impresiile într-o filmare pe YouTube ce a strâns zeci de mii de afișări.
Zodia care renaste din propria cenusa in septembrie 2023  O asteapta o luna de pomina va avea lumea la picioare 2 1024x1024 jpg
Zodia pentru care cea mai norocoasă zi din acest an este 13 mai. Ce-l așteaptă pe acest nativ
Data de 13 mai 2025 strălucește pe harta astrologică a unei zodii care va simți din plin influența benefică a astrelor. Este ziua în care planetele se aliniază pentru a aduce acestui nativ o oportunitate rară, o schimbare de destin sau un semn clar că se află pe drumul cel bun.
Donald Trump FOTO AFP
Trump, înapoi la masa negocierilor pentru pace din Ucraina. Expert: „Din punct de vedere al Rusiei, e jackpot acum”
Negocierile directe dintre Ucraina și Rusia au început cu stângul, Kremlinul arătând că nu acceptă ultimatumuri de încetare a focului. Am putea asista la o reluare a negocierii sub conducerea americanilor, susține Iulia Joja, experta în securitate europeană.