Scurtă istorie a secretului în vremuri apropiate

Publicat în Dilema Veche nr. 260 din 8 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Comunismul şi-a făcut debutul, ca forţă politică, în forma unor organizaţii clandestine, secrete. Lenin în Elveţia, dar şi comuniştii români erau urmăriţi şi se ascundeau. Nevoia de mistificare a făcut ca, după ce au ajuns la putere, şi unii, şi alţii să continue să învăluie în secret perioada ilegalităţii - amintiţi-vă despre "Cursul scurt de istorie a PC(b) al Uniunii Sovietice" şi despre fotografiile trucate cu Ceauşescu ilegalist de la Muzeul PCR. În anii comunismului, secretul nu ascundea doar trecutul, şi nu doar evenimentele semnificative, ci şi (mai ales) viaţa privată a celor de la putere. Puţini ştiau cum se numeau soţiile membrilor nomenclaturii (afară de "una", evident). Copiii lor învăţau în şcoli cu populaţia atent triată. Vilele în care îşi petreceau vacanţele, la Predeal sau Neptun, erau împrejmuite cu ziduri ce inhibau privirile indiscrete ale muritorilor - cu timpul, aceştia nu mai aveau nici dreptul să circule în zonele cu pricina. Cu cît funcţia era mai înaltă, cu atît era mai gros capitonată uşa biroului. Nu acelaşi lucru se petrecea cu ceilalţi - cei mulţi. Într-o primă fază, foştii duşmani de clasă au fost trimişi să locuiască "la comun" împreună cu oamenii muncii, în apartamente în care baia şi bucătăria uneau familiile într-o deplină promiscuitate. Mai tîrziu, pereţii şi uşile blocurilor construite în "epoca de aur" erau suficient de subţiri încît noţiunea de intimitate să fie abstractizată la maximum. Camera de hotel era obligatoriu împărţită cu un necunoscut, iar buletinele vizitatorilor - scrupulos înregistrate. Am văzut recent un excelent scurtmetraj al Mălinei Ionescu - Punga la români - care radiografiază cu o extremă concizie (filmul durează trei minute), prin intermediul metamorfozelor instrumentului de transportat obiecte mici, o întreagă istorie a vieţii cotidiene. Tînăra realizatoare nu avea de unde cunoaşte o ipostază a paleo-pungii omniprezentă în tîrguielile cotidiene din primele decenii ale comunismului, anume plasa. Plasa aceea din sfoară sau fire de plastic colorat, atît de practică (rezistentă şi uşor de băgat în buzunar) era ideală pentru facila inspecţie a articolelor transportate cotidian de către orice om al muncii. Ciudat, nu am văzut articolul respectiv în nici o imagine înregistrată în altă ţară. Dezvăluirea unora dintre dosarele de securitate a arătat că imensa majoritate a delaţiunilor nu vizau eventuale conspiraţii ce ar fi putut pune în primejdie regimul politic, ci mai ales aspecte aparent nesemnificative ale vieţii private - cine ce cîine plimba, cu cine se vedea, de unde îşi procura laptele praf, după ce fustă se uita, ce bancuri spunea, ce cărţi citea, cum alerga bezmetic după o bucată de carne în ajunul Revelionului. Cele mai multe dintre aceste note informative nu au avut, de regulă, o finalitate palpabilă. Am impresia că, mai presus de informaţia obţinută, reţeaua de "colaboratori" avea mai degrabă funcţia de a comunica tuturor faptul că, în calitate de clasă muncitoare, îţi este interzis orice secret. Se ştie totul despre tine, nu are rost să te gîndeşti că ai putea vreodată ascunde ceva. Într-o luptă corp la corp, omul modern aflat în pielea goală, preocupat de propria-i goliciune, va fi de regulă defensiv. Ponciful relaţiei dintre deţinerea informaţiei şi a puterii ar trebui reexaminat, miza e de fapt dreptul de a avea secrete. Ce a devenit secretul în societatea de consum? Pentru omul "ajuns" el este o marcă a autorealizării. Mai mult sau mai puţin conştient, omul cu bani şi putere de astăzi copiază raportul cu noţiunea de secretizare a nomenclaturistului. Cei proaspăt îmbogăţiţi îşi cumpără maşini puternice, nu pentru că ar avea de gînd să străbată munţii, ci pentru a comunica celorlalţi că sînt puternici. Neapărat, cu geamuri fumurii - oamenii obişnuiţi nu se ascund privirilor indiscrete. Îşi construiesc vile impozante, nu pentru că ar avea de gînd să dea baluri pentru sute de persoane, ci ca să se diferenţieze de amărîtul de la bloc. Comparaţi, dacă aveţi timp, gardurile vilelor cochete din Cotroceni, construite de oameni cu dare de mînă în perioada interbelică, cu cele ale buncărelor ridicate în zilele noastre în Pipera. Primele au rolul de a delimita simbolic spaţiul privat. Cele din urmă au tot un rol simbolic (că doar nu s-o împiedica un hoţ serios de doi metri de zid, niciodată grilaj, întotdeauna compact) - acela de a delimita statutul social al proprietarului. Pe stradă şi nu numai, omul important poartă impenetrabili ochelari fumurii. Logica e simplă, dar simplistă: dacă ai ceva de ascuns înseamnă că ai ceva. Dacă nu, nu.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.