Școala paralelă: forme și cadre

Oana BOCA STĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 966 din 13 octombrie – 19 octombrie 2022
image

Primul duș rece legat de școala românească l-am primit acum opt ani de la Carmen, mama unui fost coleg de grădiniță de-al fiului meu. În vara în care băieții noștri au terminat clasa pregătitoare, Carmen m-a anunțat că ea și soțul ei au decis să se mute împreună cu cei trei copii ai lor în Australia. Fata lor cea mare tocmai absolvise clasa a VIII-a, luase examenul de capacitate cu brio și intrase la liceul la care visase. O reușită, am putea zice. Da, „tehnic” vorbind, așa era. Doar că mama Carmen a văzut dincolo de succesul acesta, iar în spatele lui stătea o adolescentă în depresie. Toți anii de meditații, tot stresul care a acompaniat cei patru ani de gimnaziu la o școală competitivă din București au adus-o pe tînăra adolescentă în acest punct. 

Carmen și familia ei au plecat în Australia în vara acelui an, dar am rămas în legătură, ne mai scriem din cînd în cînd. Este fericită cu hotărîrea luată, spune că simte că și-a salvat copiii. 

Din păcate, decizia familiei lui Carmen de acum aproape un deceniu a devenit un fenomen în creștere în România ultimilor ani, cînd tot mai multe familii părăsesc România fix din același motiv: pentru „a-și salva copiii” școlari. Nu mai au răbdare să-i trimită abia la facultate în afara țării, ci aleg acum, urgent, un alt sistem de învățămînt pentru copiii lor. 

„Dar de cine trebuie salvați copiii?”, vă veți întreba, poate. Vă răspund eu, un părinte cu doi copii la gimnaziu, dintre care unul, în clasa a VIII-a: de școală și de școala paralelă.

Despre neajunsurile școlii românești, despre reforme care fie nu mai încep, fie te lovesc deodată în plex, propunînd reguli noi în timpul jocului, nu mai povestesc și eu, că s-a scris intens vara aceasta. O să vă povestesc aici mai multe despre școala paralelă, deși nici acesta nu este un subiect tocmai nou. 

Școala paralelă este o creatură cu aer urban, care se hrănește masiv din banii familiilor din sectorul middle-class, dar mai ales cu energia și timpul liber al elevilor. Ea acoperă o plajă simptomatică largă. Una dintre formele acute o reprezintă caracatița numită sistemul de meditații la negru, o formă de învățare care se derulează în paralel cu școala propriu-zisă. 

Școala paralelă se vede în listele de cheltuieli lunare ale familiilor și în tranzacțiile cash dintre părinți și profesorii meditatori. De cele mai multe ori, școala paralelă le aduce un succes meritat, dar cu multe sacrificii copiilor, dublat de un succes indecent, total nemeritat, școlilor unde aceștia sînt înscriși. 

Școala aceasta paralelă presară tare mult stres în jurul ei. Și încurajează paranoia: într-o lume în care nu știi cu cine și cum se pregătește în secret colegul tău de clasă care plănuiește să dea la același liceu ca tine, imaginația poate să lucreze tocmai în favoarea ta. 

Adeseori mă întreb, dar mi-e frică să aflu răspunsul, ce înțeleg adolescenții noștri din dublul discurs pe care îl practicăm în fața lor: pe de o parte, pledăm pentru un comportament moral, atît noi, cît și profesorii, iar pe de cealaltă parte îi trimitem cu bani în plic săptămînal înspre meditațiile din școala paralelă. Sau cum văd ei evaluarea la clasă făcută de profesorul care îi oferă lui sau colegilor meditații în privat? Și cum se construiește spiritul civic, cînd noi am ales să ne salvăm individual? Sînt întrebări legitime, într-o țară în care ne plîngem adesea de lipsa modelelor, de lipsa inițiativelor civice și a solidarității...

Următoarea formă de școală paralelă despre care vă voi povesti este cea care se desfășoară în multitudinea de centre de pregătire școlară, mici povești antreprenoriale locale, care au înflorit mai ales după pandemie și după conștientizarea faptului că învățarea se poate face și în format online. Aici lucrurile sînt transparente în plan financiar: te înscrii și plătești online, cu acte în regulă. Ce rămîne de multe ori o necunoscută este numărul copleșitor de mare al copiilor care pot participa deodată la un astfel de curs. Forma aceasta de școală paralelă este ca un soi de mers la sală, fiind preferată de părinții care vor să-și țină copiii în formă de-a lungul gimnaziului – se întîmplă și la primar, dar mai rar. Cînd situația devine dramatică, în clasa a VIII-a adică, atunci cei mai mulți dintre părinți se înrolează în sistemul caracatiță, cu meditator privat. 

Școala paralelă se întîmplă și la liceu. Am o prietenă al cărei fiu a intrat la unul dintre cele mai bune colegii din București, exact la specializarea pe care și-o dorea: informatică în limba engleză. Din păcate, odată cu începerea anului școlar avea să afle că datele legate de clasa aceasta specială sunau bine doar pe hîrtie: în practică, profesorul de la materia de bază era mai slab pregătit decît bobocii de-a noua. Așa că, pe celebrul grup de WhatsApp, părinții au decis angajarea unui profesor bun care, sîmbătă de sîmbătă, parcurge programa școlară cu elevii în cadrul școlii lor paralele.

Fiul meu, proaspăt intrat în clasa a VIII-a, face și el meditații atît la limba română, cît și la matematică. De ce? Din multe motive, dar în principal de frică, teama aceea că nu facem tot ce fac absolut toți părinții din jur pentru a-i fi bine copilului. Și mai facem asta și pentru că multe noțiuni n-au fost fixate la ore: într-o clasă de 33 de copii, nici un profesor nu are cum să parcurgă și programa încărcată, apoi să se asigure și că fiecare dintre elevi în parte a înțeles tot ce s-a predat. 

„Școala românească produce generații întregi de copii depresivi”, mi-a spus, în iunie 2014, Carmen, mama care a emigrat în Australia. Atunci n-am știut nici s-o contrazic, nici să-i dau dreptate. Nici acum nu am un răspuns clar, deși simt uneori că anxietatea începe să se insinueze și în viața copiilor noștri: încet, pe furiş, ca un tîlhar. 

Oana Boca Stănescu este mama Sarei-Iudit (12 ani) și a lui Marc (14 ani). Manager cultural și consultant în comunicare.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.