Scene

Publicat în Dilema Veche nr. 171 din 19 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mitocănia e spaţiul în care mi-am petrecut copilăria şi o bună parte din tinereţe: a fost cu mine încă de cînd jucam fotbal cu şobolani - sportul predilect al bercenarilor în creştere. Am încercat de atunci să-mi dau seama cine era mitocanul: eu, care nu aveam unde să-mi exercit calităţile de fotbalist în devenire, sau şobolanul cît pisica ce venea să se amestece în driblingurile mele... Simţeam de atunci că ceva nu e în regulă cu ce fac: o fi fost sîngele care-i picura animalului printre cei doi dinţi proeminenţi, o fi fost bucuria pe care o simţeam cînd izbeam în plin, sau mirosul dulceag (ăsta e mirosul şobolanului, dacă nu ştiaţi) care stăpînea teritoriul copilăriei mele? Privind înapoi, nu ceaiul cu vag iz de madlenă îmi va redeştepta amintirile, ci acel miros uşor de putreziciune văratecă... mitocănia generală în care am crescut... Din cauza mitocăniei postrevoluţionare (întrupate atunci, pentru mine, de blugii Pyramide ori Clean), m-am hotărît să devin rocker. Credeam că băieţii cu plete, care ştiau pe de rost versurile tuturor albumelor Zeppelin, sînt deosebiţi, că ies din matricea mitocăniei. Am descoperit foarte repede că mitocănia sălăşluieşte şi în falansterurile rockiste din Tineretului. De exemplu, n-am înţeles de ce, într-o superbă după-amiază de vară, cînd fumam cu Baronelu şi cu Contele, a năvălit peste noi gaşca lui Cavou din Universitate, care ne-a snopit în bătaie. Doar purtam tricou cu Maiden... În facultate (n-am spus niciodată Facultă, pentru că mi se părea o mitocănie) am dat nas cu un alt gen de mitocănie: cea a studentelor de la Litere. Ea este mult mai subtilă, se prezintă sub forma diverselor haine cumpărate din "en-gros Europa" şi purtate în timpul unui curs despre Kafka. Curs la care purtătoarea de tricou pe care scrie Boys (sau Trendy, Mendy, whatever) va ridica mîna gingaş şi va spune că sus-numitul Franz este inventatorul postmodernismului. N-am putut niciodată să-mi stăpînesc repulsia în cazul asocierii hainelor kitschoase cu literatura. La fel de mult mă enervau studenţii de la folclor care simţeau nevoia să poarte ii. Am cunoscut un mitocan pe vremea cînd scriam la Luceafărul, după facultate. El era un scriitor celebru, cu 489.000 de volume publicate, pe care nu le citise nimeni: eu de-abia scrisesem o povestioară şi prima mea cronică. M-a povăţuit superior să stau flexat pînă pe la 45 de ani, cînd o să am experienţă destulă pentru a scrie proză. Pînă atunci, aveam liber doar la poezie. Am avut cîţiva şefi mitocani... nu vreau să dezvolt. Londra, acum o lună: sînt în metrou, mă îndrept spre oraş, dinspre aeroport, împreună cu un coleg din Ungaria. Pe scaunele de vizavi se află trei romÈni: două fete şi un hăndrălău. El poartă ochelari de soare, ele - pantofi cu toc, cu model de zebră pe dînşii. Rîd, ţipă, vorbesc tare, apoi încep să ne comenteze pe rînd. Aflu despre mine treburi nebănuite. Una dintre ele spune că ar trebui să mă rad în cap, pentru a combate calviţia incipientă. Am ascultat-o... Londra, Tîrgul de Carte: întîlnire cu un agent literar. Ah, Polirom, spune el. Da... A fost mai înainte o doamnă de la o editură concurentă care mi-a spus că orice mi-ai arăta n-are nici o relevanţă, dat fiind că e făcut de ea... Zîmbesc înspre el, oarecum ruşinat de mitocănia doamnei... e bine, zîmbeşte şi el. Zîmbim amîndoi şi ne vedem de treabă. Sîntem amîndoi tineri şi încercăm să ne facem treaba. Acum două zile, la piaţă: în dreptul ieşirii, un tip fără un picior aşteaptă pe cineva. Altul îl pofteşte să iasă înaintea lui. Tipul îi răspunde "Nu, mulţumesc". Celălalt se enervează cumplit: "Ia uite, domnule, eu îl las să iasă înaintea mea şi el face nazuri". Mai are un pic şi-l pocneşte pentru că nu răspunde cum se cuvine la marele său gest menit probabil a-l face să fie frumos, deştept şi nobil în ochii nevestei care-l aprobă acum, indignată. Tipul fără picior îl înjură. Se dau unul la celălalt: unul n-are un picior, celălalt n-are creier. Am fost mitocan de fiecare dată cînd am vrut să-mi transform vecinii în fani Pink Floyd la 3 dimineaţa. Am fost mitocan de multe ori cînd am "ras" vreun debutant. Am fost de multe ori mitocan cu cei la care ţin. Textul ăsta ar putea continua la nesfîrşit.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.