Scenarii despre viitor - anchetă

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
„Un personaj şi fărîme de adevăr“   interviu cu regizorul Tudor GIURGIU jpeg

- 4 întrebări pentru 3 regizori -

Unei anchete comode, în care să-i invit încă o dată pe regizorii români să vorbească despre cinema în general şi cel românesc în special, am preferat să le adresez nişte întrebări „actuale“, în ton cu vremurile. Trei regizori au intrat în joc. Răspunsurile lor sînt sincere şi lucide.  

1) Ce aţi schimba în situaţia actuală din cinema-ul românesc şi ce aţi păstra ca lucrurile să fie mai aproape de ce vă doriţi? 

2) Credeţi că filmele dumneavoastră vor ajunge să facă vreodată public şi în România? 

3) V-aţi gîndit la o soluţie de avarie, în cazul în care statul nu va mai putea finanţa nici filmele româneşti? 

4) Aţi face un film comandat, cu un scenariu prefabricat impus de un producător?

Radu MUNTEAN  

1) Discuţia e foarte lungă şi ar trebui să intrăm în multe „tehnicalităţi“ ale Legii cinematografiei. În orice caz, ce-mi doresc eu e utopic. Şi anume, să apară un cap limpede în cinematografia noastră, care să facă o strategie pe termen mediu şi lung. Dar asta – cum spuneam – e utopic, atîta vreme cît noi nici pe economie nu avem nici un plan. 

2) Nu cred că genul de filme pe care-l fac eu va depăşi nişa iubitorilor de cinema. Că mi-aş dori ca această nişă să crească, asta-i altă discuţie. 

3) M-am gîndit. Probabil că, dacă n-o să am altă soluţie, voi face film şi pe telefonul mobil. Dar, adevărul e că la anul fac 40 de ani şi entuziasmul ăsta de Bumbeşti-Livezeni nu mă mai prinde. Aş vrea să fac filme într-o lume normală, în care să mai fim şi plătiţi din cînd în cînd pentru munca noastră. 

4) Sînt tentat să răspund repede că nu, dar cine ştie, poate îmi oferă unul bani cît să nu-mi mai fac griji financiare pentru cîţiva ani şi atunci s-ar putea să accept compromisul. Dar, e foarte puţin probabil. Nu mai cred în Moş Crăciun. 

Tudor GIURGIU 

1) Făcînd o analiză despre evoluţia filmului românesc în ultimii 10 ani, am remarcat că fiecare pas înainte a fost constant urmat de alţi doi paşi înapoi. Recunoaşterea internaţională, premiile, vînzările pe plan internaţional, business-ul adus în ţară de diverşi producători au fost dublate de scăderea numărului de săli şi de spectatori, micşorarea fondurilor pentru filme, încremenire totală în proiectul de a-i stimula financiar pe producătorii străini şi, recent, de greutatea cu care filmele româneşti îşi mai găsesc locul pe ecrane. Nick Roddick scria în Sight and Sound, în 2007: „A national cinema without a national audience is living on borrowed time“. Fără măsuri energice, riscăm ca peste 50 de ani istoria filmului românesc să consemneze o altă mare şansă irosită, un alt exemplu „românesc“ de a ne autoelimina din prim-planul scenei internaţionale. Deşi sîntem singura ţară din Europa care a obţinut constant între 2000-2010 mari premii la cele mai importante festivaluri din lume, în 2008 un sondaj CURS arăta că 87% dintre subiecţii români de peste 18 ani chestionaţi nu au văzut nici un film într-o sală de cinema. Sîntem singura ţară est-europeană fără fonduri regionale de film sau care să acorde facilităţi fiscale producătorilor care vor să filmeze în România. Aşadar, schimbarea la faţă a cinema-ului românesc e un proces care cred că trebuia făcut acum trei ani, după Palme d’Or-ul lui Cristi Mungiu. Mi-e teamă că acum e prea tîrziu şi că nu există voinţă, curaj şi viziune pentru aşa ceva. Ce aş păstra? Cele cîteva principii de bază ale Legii cinematografiei în vigoare, care nu permit în nici un fel amestecul statului în producţia de film (CNC-ul e un cofinanţator, nu coproducător) şi care face selecţia proiectelor pe criterii cuantificabile ţinînd cont de rezultatele filmelor precedente. 

2) Îmi doresc mult să pot aduna 100.000 de spectatori cu următorul meu film, e un fel de ştachetă care trebuie depăşită, ca la atletism. Sînt optimist şi cred că, nu peste mult timp, un film românesc va reuşi cu adevărat să facă public. 

3) Să ne-nţelegem bine: statul nu contribuie azi, în mod direct, nici măcar cu 1 leu la producţia de film. Banii de la CNC vin din taxe, contribuţii aplicate veniturilor obţinute de diverse companii private care fac business în domeniul cinematografiei. Iar dacă, printr-un scenariu SF, CNC-ul nu ar mai finanţa deloc filmele, nu m-aş simţi deloc inconfortabil. Am mai produs filme fără nici o contribuţie de la CNC, ba mai mult, am şi avut succes cu ele. 

4) În lumea normală, acolo unde filmul e un business care aduce bani, de obicei producătorul e cel care caută proiecte, cumpără drepturi pentru adaptarea unor opere literare, angajează scenarişti şi, finalmente, regizori. Lucrul ăsta începe să se întîmple tot mai des şi în Europa, deci nu văd vreo problemă în asta. Desigur, există mulţi şi importanţi autori de cinema care vor continua să îşi lucreze singuri scenariile şi să le propună direct producătorilor, dar nu e deloc condamnabil să lucrezi pe un scenariu impus de un producător. Dacă, evident, ai nişte motivaţii şi argumente interioare serioase pentru aşa ceva.  

Radu JUDE 

1) Sistemul de finanţare e cu siguranţă defectuos şi cred că trebuie schimbat. Mi se pare esenţial ca acest sistem să susţină cineaşti valoroşi şi proiecte bune. În teorie, asta şi face (cel puţin pînă va fi votată noua lege propusă de dl Sergiu Nicolaescu). Doar că, de fiecare dată, în judecarea unui proiect de film intervin interese sau cel puţin subiectivităţi, şi lucrurile scapă de sub control. Chiar dacă sistemul e bun pe hîrtie, în cele din urmă se ajunge la oameni. Aşa că, ar trebui ca cei care decid să fie oameni capabili şi interesaţi de film. Uşor de zis, dar greu de implementat. Apoi, mă tot gîndesc că ar trebui să existe ore de educaţie cinematografică în şcoli, în licee. Dar la cîte probleme are, oricum, învăţămîntul românesc, asta e ultima lui grijă. Legat cumva de asta, ar trebui ca filmele vechi, de ficţiune şi cele documentare, să fie accesibile publicului. Mi se pare inadmisibil ca, de exemplu, Croaziera sau Reconstituirea să nu existe pe DVD. 

2) Filmele mele de pînă acum, adică nişte scurtmetraje şi un lungmetraj chinuit – n-au avut succes de public. Cele viitoare, dacă vor mai fi, nu ştiu cum vor arăta. Dar, cel mai probabil, n-o să aibă. Şi, de fapt, ce înseamnă succes de public? Zece mii de spectatori? O sută de mii? Un milion? Care este etalonul? Dacă vorbim de Franţa, de exemplu, atunci un film de succes ar trebui să aibă vreo patru milioane de spectatori... 

3) Da. Acum doi ani am făcut scurtmetrajul Alexandra, finanţat în mare parte independent. Iar acum tocmai am terminat un film de 60 de minute, făcut tot aşa, cu bani puţini, între prieteni. E filmat pe video şi are un subiect care s-a putut face în formula low budget. Aşa că soluţii sînt. Oricine poate face azi film cu o cameră digitală, cu aparatul foto, ba chiar şi cu telefonul mobil. Totul e să aibă chef şi idei. Sigur, nu orice film se poate face fără bani, trebuie să te adaptezi la ce ai, dar e clar că acum se poate face film şi cu bani foarte puţini. Aşa că, dacă statul nu va mai putea finanţa filme româneşti (şi oricum nu înţeleg de ce o face, mai ales în vremurile astea de criză), eu sînt pregătit: o să găsesc oricînd doi prieteni actori cu care o să fac un film într-o bucătărie. 

4) Oricum fac filme publicitare, care au „scenariu prefabricat şi impus“. Eu nu sînt din păcate un autor de film, aşa că aş face orice fel de film, dacă mi l-ar oferi cineva gata finanţat şi m-ar plăti decent.  

a consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

congres-sua-shutterstock
Congresul SUA cere evaluarea riscurilor retragerii sprijinului pentru Ucraina
Congresmanii americani doresc ca șefii serviciilor de informații să evalueze riscurile pentru securitatea SUA dacă Washingtonul încetează să mai furnizeze arme Ucrainei și Rusia câștigă războiul.
Nicu Sârghea, toboșarul trupei VUNK Foto   Vunk   Facebook jpg
Toboşarul trupei VUNK a murit la vârsta de 48 de ani. „Lumea noastră a devenit mai tăcută”
Nicu Sârghea, toboşarul trupei VUNK, a murit joi, 12 decembrie, la vârsta de 48 de ani. „Îi vom simți mereu ritmul în fiecare cântec și îi vom purta amintirea în suflete”, au scris colegii de trupă pe pagina de Facebook.
71031783 1004 webp
România a fost admisă pe deplin în spațiul Schengen
Consiliul JAI, reuniunea miniștrilor de Interne din UE, a decis în această dimineață aderarea totală a României și Bulgariei la spațiul Schengen de la 1 ianuarie 2025. Austria și Țările de Jos au renunțat la veto.
georgescu iohannis foto EPA + FB jpg
Klaus Iohannis și Călin Georgescu s-au întâlnit pe vremea când președintele României era primar al Sibiului. În ce context s-au cunoscut cei doi
Un articol din 2003, recent scos la lumină, dezvăluie un moment semnificativ din carierele publice ale lui Klaus Iohannis și Călin Georgescu.
Accident mortal Foto   Info Trafic 24 jpg
Șoferul care a murit în timpul unei întreceri a avut permisul suspendat de polițiști pentru conducere agresivă. Noi informații din dosar
Noi informații în cazul accidentului din Ploiești, de marți seară, în care au murit doi tineri. Șoferul care și-a pierdut viața în timpul cursei a avut permisul suspendat de polițiști. În cauză a fost audiat și celălalt tânăr care a participat la întrecere.
WhatsApp Image 2024 12 12 at 21 42 31 9c8f791e jpg
Cine este americanul dispărut care a fost găsit în Siria. A fost ţinut în închisoare, după ce a intrat în ţară ca pelerin
Un american, care a fost dat dispărut, a fost găsit în Siria. El spune că a fost ţinut în închisoare luni de zile după ce a intrat în ţară ca pelerin. Localnicii l-au văzut mergând desculţ pe străzile din sudul Damascului.
image png
Nicu Sârghea și-a prevestit sfârșitul! Ce a putut să spună cu doar o seară înainte de tragedie
Industria muzicală românească este în doliu după ce Nicu Sârghea, toboșarul trupei Vunk, s-a stins din viață la doar 48 de ani. Moartea lui fulgerătoare a iscat doar lacrimi și suferință în rândul familiei, al colegilor de breaslă și al fanilor lui. Artistul a fost activ pe rețelele de socializare c
112 jpeg
O fetiţă de 9 ani s-a curentat pe patinoarul din centrul Ploieştiului, după ce a atins un indicator rutier
Un tată a reclamat că fetiţa lui, de 9 ani, s-a curentat pe patinoarul din centrul Ploieştiului, după ce a atins un indicator rutier, amplasat la mică distanţă. Polițiștii au găsit deficienţe la instalaţia electrică.
Grupul de Luptă NATO dislocat în Cincu Foto Ministerul Apărării Naționale   Facebook jpg
Grupul de Luptă NATO de la Cincu va fi ridicat la nivel de brigadă. Belgia va crește contribuția cu trupe
Oficialii belgieni au precizat că, în anul 2025, numărul trupelor belgiene va crește pentru a susține exercițiile la nivel de brigadă de la Grupul de Luptă NATO de la Cincu, din județul Brașov.