Scena politică americană: prerogative şi limite

Octavian ROSKE
Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Scena politică americană: prerogative şi limite jpeg

Chiar şi pentru cei care nu se declară experţi în politică americană, Curtea Supremă reprezintă o instituţie aproape infailibilă. Formată din nouă judecători aleşi pe viaţă, dispunînd de o libertate absolută în selectarea cazurilor şi avînd rolul de a invalida legi federale sau statale, ori de a contesta aplicarea „privilegiului executiv“, Curtea Supremă e ferită de oscilaţiile ciclurilor electorale, dar şi de testul popularităţii cu care sînt nevoiţi să se confrunte membrii Congresului şi administraţia de la Washington, mai ales în perioadele de criză. Dacă deciziile Curţii sînt definitive, reacţiile societăţii nu sînt întotdeauna favorabile. Un exemplu clasic este cazul Scott v. Sandford din 1857. Atunci, Curtea prezidată de Roger Taney, un judecător promovat de preşedintele Andrew Jackson pentru loialitatea sa în bătălia pe care executivul o purtase împotriva opoziţiei Whig, a decis că negrii, deşi pot fi socotiţi cetăţeni ai unui stat, nu pot fi consideraţi şi cetăţeni ai Statelor Unite şi, în consecinţă, neavînd acest statut, nu pot fi parte într-un proces. Într-o opinie care se desfăşura pe nu mai puţin de 55 de pagini, Taney argumenta: „Întrebarea este simplă: poate un negru, ai cărui strămoşi au fost aduşi în această ţară şi vînduţi ca sclavi, să devină un membru al comunităţii politice alcătuite conform Constituţiei Statelor Unite? Noi credem că ei nu sînt consideraţi… şi că nici nu s-a dorit ca ei să fie consideraţi cetăţeni“. Logica argumentaţiei se întemeia pe textul Legii supreme, fiindcă la vremea cînd a fost scrisă Constituţia, susţinea Taney, negrii erau socotiţi ca fiinţe subordonate şi inferioare, care au fost subjugate de o rasă dominantă, şi fie că erau emancipaţi sau nu, ei nu aveau alte drepturi sau privilegii decît cele pe care cei care deţineau puterea şi guvernarea alegeau să le acorde. Curtea nu numai că îi nega lui Dred Scott calitatea procesuală, dar îi contesta statutul de om liber dobîndit de acesta prin mutarea din Missouri în Illinois, un stat fără sclavie. Prin această decizie, Curtea anula Compromisul Missouri stabilit în Congres în 1820, prin care paralela 36 devenea o frontieră dincolo de care expansiunea sclaviei nu era permisă. Era astfel contestat întregul edificiu politic, la construirea căruia Henry Clay, o figură politică respectabilă a vremii, contribuise decisiv, şi care reuşise să menţină, cîteva decenii, un echilibru între statele din Sud şi cele din Nord. Ca argument juridic, Taney a invocat Amendamentul V din Constituţie, care garantează că nici o persoană nu va fi deposedată de o proprietate decît în urma unui proces corect şi printr-o justă despăgubire. Sclavii nu reprezentau, în opinia lui Taney, decît o marfă, fiindcă negrul „era cumpărat şi vîndut, fiind tratat ca un simplu obiect de negoţ, ori de cîte ori se putea obţine un profit din această tranzacţie. La acea vreme, această opinie era universal împărtăşită de rasa albă, fiind privită ca o axiomă valabilă atît în moravuri, cît şi în politică, pe care nimeni nu avea de gînd s-o conteste. Oameni de toate condiţiile se întemeiau pe ea în viaţa lor zilnică, în mod obişnuit, atît în treburile private, cît şi în cele publice, fără să pună la îndoială corectitudinea ei“. Considerînd probabil că invocarea mentalităţilor din veacul al XVIII-lea nu era suficientă, Taney apelează şi la Declaraţia de Independenţă, fiindcă, spune el, nicăieri în acest document negrii, fie că sînt sclavi sau liberi, nu sînt menţionaţi. Contestarea validităţii Compromisului Missouri nu avea însă decît o valoare ideologică, fiindcă el fusese deja anulat prin adoptarea Legii pentru organizarea teritoriilor Kansas şi Nebraska, în 1854, care desfiinţa frontiera de la paralela 36, lăsînd decizia privind sclavia pe seama votului popular. În sfîrşit, chiar dacă Dred Scott îşi redobîndise libertatea stabilindu-se în Illinois, prin revenirea în Missouri, susţinea Taney, el şi-o pierduse, devenind din nou sclav, conform legilor statului respectiv, pe care Curtea Supremă nu intenţiona să le considere neconstituţionale. Argumentele lui Taney reflectă un tip de gîndire care a modelat numeroase alte decizii ale Curţii în secolul al XIX-lea. Adept la drepturilor statelor şi împărtăşind filozofia politică a protectorului său, preşedintele Jackson, Taney era convins că dezvoltarea Americii trebuie să se bazeze pe iniţiativa locală şi pe o competiţie care să nu fie stînjenită de normele rigide impuse de birocraţia federală. Din această perspectivă, expansiunea spre vest, progresul tehnologic şi acumulările corporatiste au găsit în deciziile Curţii prezidate de Taney un sprijin juridic util. Negînd în 1857 dreptul Congresului de a reglementa statutul sclaviei în anumite teritorii ale Uniunii, el n-a făcut decît să-şi exprime ataşamentul la o doctrină pe care o considera nu numai benefică pentru naţiunea americană, dar şi riguros constituţională.

Coerenţa opiniilor nu i-a impresionat pe jurnaliştii din Nord, care au văzut în decizia Curţii o conspiraţie a Sudului. Cei şapte judecători care au votat în favoarea deciziei, în frunte cu Taney, au devenit obiectul unor atacuri de presă care le puneau la îndoială nu numai competenţa în chestiuni juridice, dar şi integritatea profesională. Spiritele s-au încins şi în Congres, unde republicanii au folosit impactul deciziei pentru a-şi relua atacurile împotriva democraţilor care susţineau legitimitatea extinderii sclaviei, prin vor popular, în teritoriile situate dincolo de paralela 36.

Peste aproape 100 de ani, a fost rîndul presei şi al politicienilor din Sud să reacţioneze la o decizie a Curţii Supreme. În 1954, Curtea prezidată de judecătorul Earl Warren a decis, în unanimitate, în „Brown v. Board of Education“, că segregarea şcolilor publice încalcă Amendamentul XIV din Constituţie. La argumentarea juridică, redactată într-un limbaj accesibil, fără prea multe subtilităţi de specialitate, Warren a adăugat consideraţii de ordin sociologic şi psihologic, susţinînd că obligaţia elevilor negri de a frecventa alte şcoli decît cele destinate albilor provoacă un sentiment de inferioritate care le va marca existenţa pentru totdeauna. După ce Curtea a adoptat, un an mai tîrziu, decizia care rămîne cunoscută ca „Brown II“, prin care responsabilitatea supravegherii procesului de desegregare era pusă în seama instanţelor districtuale, au apărut primele forme de contestare politică. 19 senatori şi 89 de membri ai Camerei Reprezentanţilor au semnat, în martie 1956, „Manifestul Sudului“, un document care reproşa Curţii Supreme că, prin decizia „Brown v. Board of Education“, a uzurpat funcţiile legislativului. Segregaţia în şcolile publice, susţineau semnatarii manifestului, nu contravine Amendamentului XIV, după cum afirmase Curtea Supremă în 1896, cînd stabilise justeţea doctrinei „separat, dar egal“ în „Plessy v. Ferguson“, sau în „Lum v. Rice“, din 1927, cînd excluderea dintr-o şcoală frecventată de albi a unui elev aparţinînd unei minorităţi etnice nu a fost considerată ca fiind o încălcare a Constituţiei. Pe un ton care amintea de tensiunile dinaintea secesiunii statului Carolina de Sud din 1860, semnatarii apelau la autorităţile statelor din Sud să folosească „orice mijloc legal“ pentru „a se împotrivi integrării forţate“.

Nu numai chestiunile rasiale pot naşte controverse legate de decizii ale Curţii Supreme. Alegerile prezidenţiale din anul 2000 au pus Curtea în faţa unei dileme: să permită renumărarea manuală a voturilor din Florida, aşa cum hotărîse Curtea Supremă a statului, ori să oprească procesul renumărării care, aşa cum spunea judecătorul Scalia, dacă ar fi fost lăsat să continue ar fi provocat „un prejudiciu ireparabil ţării, aruncînd o umbră asupra legitimităţii alegerilor“. Folosind ca argument Articolul II din Constituţie care prevede că legislativul statului reprezintă singura autoritate care poate decide asupra modului în care sînt aleşi reprezentanţii în colegiul electoral, Curtea a invalidat decizia instanţei supreme din Florida, stabilind astfel că George W. Bush este noul preşedinte al Statelor Unite. Votul strîns, 5 la 4, a reflectat nu numai orientările politice ale judecătorilor, dar şi poziţia ingrată a unei instituţii căreia i s a cerut, de pe o zi pe alta, să preîntîmpine o criză politică majoră, cu preţul credibilităţii. Judecătorul Stevens, care a votat împotriva deciziei, nu s-a putut abţine să observe că, după „Bush v. Gore, americanilor le va fi greu să privească spre Curtea Supremă ca spre un apărător imparţial al domniei legii. 

Octavian Roske este directorul centrului de Studii Americane, Universitatea București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Nicolae Ceauşescu arestat de poliţia din Târgovişte, în 1936 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 2/1936)
Știați că e o legătură între Cuza și Ceaușescu? Fostul dictator a făcut pușcăriei pe legile lui Cuza!
În vreme ce era şef al Regionalei UTCdR Prahova şi încerca, împreună cu agitatorul polonez Vladislav (sau Vladimir) Tarnovski, să coaguleze celulele comuniste, Nicolae Ceauşescu a fost arestat, judecat şi apoi condamnat.
1 analize sange jpg jpeg
Teste de sânge care permit detectarea timpurie a mai multor tipuri de cancer, dezvoltate de cercetătorii de la Oxford
Un test de sânge revoluționar, creat de cercetătorii de la Universitatea Oxford, ar putea reprezenta un pas important în combaterea cancerului.
Prostituţie FOTO SHUTTERSTOCK
Prostituția și furnizarea de servicii sexuale, incluse în lista noilor coduri CAEN din 2025
Apar în premieră în legislația românească modernă menționate ocupațiile de furnizare de servicii sexuale și prostituție.
Gheorghe Hagi (Sportpictures) jpg
Gică Hagi, răbufnire la ultimul meci: „Toată ziua jocuri! La revedere”
Gică Hagi, nervos după ultima partidă de campionat.
Dennis Man (EPA) jpg
Dennis Man, la un pas de mare lovitură: ce echipă îl dorește pe român
Dennis Man e dorit de un club mare din fotbalul italian.
71140371 1004 webp
Crin Antonescu, candidatul coaliției după mulți ani de șomaj
Crin Antonescu trebuie antrenat serios până la alegerile din mai, în condițiile în care în ultimii zece ani nu a mai auzit nimeni de fostul lider USL.
Camera Deputatilor FB jpg
Urmează concedieri masive și la Camera Deputaților. Peste 200 de angajați vor fi dați afară
Concedierile anunțate deja pentru Senat, care au stârnit ample proteste, vor continua și la Camera Deputaților: peste 200 de persoane vor fi date afară.
Tradiții și tendințe în aranjamentele de flori pentru Ziua Îndrăgostiților jpg
Tradiții și tendințe în aranjamentele de flori pentru Ziua Îndrăgostiților
Ziua Îndrăgostiților, sărbătoarea iubirii și a afecțiunii, este un moment perfect pentru a-ți exprima sentimentele prin intermediul florilor. Aranjamentele florale au fost întotdeauna o parte esențială a acestei zile speciale, dar cu fiecare an apar noi trenduri.
barbat cu smartphone in natura jpg
De ce avem nevoie de adrenalină și cum reacționează organismul la stimuli
Adrenalina, cunoscută și sub numele de epinefrină, este unul dintre cei mai importanți hormoni produși de corpul nostru.