Scandal pe net

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De unde o fi apărut pe Blog de bloc (de pe hotnews.ro) dna Pompadur? O ştie cineva? N-are nici un link, e un mister. Îi verifici I.P-ul, îl compari cu altele. Da, se pare că e aceeaşi persoană cu Biciclistul care propunea la subiectul cu transportul în comun din Bucureşti (aveţi soluţii pentru eficientizarea lui?) să renunţăm la autobuze şi să ne deplasăm cu bicicleta. Biciclistul intrase în conflict cu Călăreţul care susţinea că cel mai bine e pe cal şi-l invita pe preşedintele ţării să se plimbe şi el cu troleibuzul ca să vadă cum e. Aici s-a băgat unu, Săndel, ca musca-n lapte. "Ce legătură are Băsescu cu troleul 66?", zicea el. Dragă Călăreţule, eşti pe dinafară! "În plus, transportul cu mîrţoage prin Bucureşti este strict interzis. Asta-i gargară de blog. Mucles!" Ia uite unde s-a ajuns! La mucles! Păi ce, asta-i libertate de expresie? Mai ales pe net, singurul loc unde mai poate omul să zică ce vrea, să-şi verse of-ul, fără să-şi şifoneze imaginea, căci e protejat de un nickname. Se mai găseşte şi o fătucă (după stil, cam tineresc), Bianca, să se ia tot de Călăreţul, săracu’!: "Băi, Călăreţule, dacă tu ai impresia că o călătorie a lui Băse cu autobuzul ar rezolva problema înseamnă că îţi e dor tare de vremea cînd tătucul multiubit era unica soluţie a problemelor... hai, valea!". Uite că a apărut şi Vladimir pe care l-a înfuriat Săndel. Cică "dragă tinere domn". De unde ştie că e tînăr? Se cunosc între ei şi vor să ne păcălească pe noi ăştia, "comentatorii" anonimi? Nu-i cinstit... "D-ta habar n-ai care este adevăratul concept de blog. Pe blog lumea dă din gură (la figurat), face gargară în legătură cu o idee sau alta... pe un blog nu sînt restricţii de tipul care crezi mata... şi apoi, cine te crezi, domnule, de le spui la oameni mucles? Lasă golănismele la o parte!" Are dreptate. Care o fi însă conceptul de blog, pînă la urmă? Un soi de mahala virtuală? Hai, turn off the computer că e tîrziu şi mîine ne trezim dimineaţă ca să ne certăm cu oameni adevăraţi, nu cu nickname-uri, prin autobuze, la slujbă şi la Alimentara. Să revenim însă la dna Pompadur, alias Biciclistul care s-a întîlnit la un alt topic cu Recamier şi au început un schimb de replici tăioase. Pompadur povestea cum şi-a internat o mătuşă în spital şi cum i se fura acesteia mîncarea din frigider. Recamier are o vagă bănuială cine este Pompadur şi îşi dă cu părerea că întreaga poveste e inventată. Pompadur se enervează şi susţine că povestea ei este cît se poate de reală şi că s-a petrecut la Spitalul Fundeni. Punct. Căci şi Pompadur şi-a dat şi ea seama cine e Recamier şi, jignită, pune mîna pe telefon şi sună. Din America în România. Recamier recunoaşte vocea indignată a verişoarei sale pe care n-a văzut-o de vreo cinci ani, au corespondat doar prin e-mail, dar n-are a face! "Îmi cer scuze, draga mea, dar nu ştiam că tu eşti Pompadur!" se bîlbîie Recamier. "Dacă chiar vrei să ştii eu eram Biciclistul... şi Călăreţul!" Asta-i prea de tot! Dacă vă amintiţi, Biciclistul se certa de zor cu Călăreţul... să fie vorba de sindromul Dr. Jekyll şi Mr. Hyde? Da, de unde! Verişoarei din America îi cam lipsea cearta românească. Scuzele reciproce sînt acceptate, mai ales că Recamier recunoaşte, la rîndul său, că el era Bianca. Am ajuns mai de mult timp la concluzia că naţia din care fac parte nu poate trăi fără conflict. Iar deconstructivismul care ne caracterizează apare cel mai des în certurile noastre, chiar şi în cele din spaţiul virtual. Aici e mult mai simplu decît în viaţa reală: îţi creşte adrenalina, însă riscul de infarct e mic, poţi întoarce oricînd spatele, fără explicaţii, iar cearta nu poate degenera în cafteală. Astfel, majoritatea forumurilor, a blogurilor, precum şi site-urile care îşi încurajează cititorii să-şi spună opinia nu sînt altceva decît colecţii de injurii, invective şi cîrcoteli. De pildă, "discuţiile" politice de pe hotnews.ro s-au transformat deja într-o bătălie cu două tabere anonime: susţinătorii preşedintelui, de o parte, şi cei ai premierului, de alta. "Analiştii" de serviciu citează articole imaginare din Constituţia României, pe post de argumente, reproduc vorbe de duh ale lui Nicolae Iorga, fac apeluri la populaţie, incită la mişcări de stradă şi la revoluţii la care, la o adică, n-ar participa nici în ruptul capului, căci sînt oameni care îşi petrec în general timpul la birou, în faţa computerului. Apoi îşi citesc cu sîrg unii altora comentarii, ca să poată să se suspecteze şi să aibă motiv de scandal. Scenariile se încropesc din mers. "Dacă priviţi mesajul cu numărul 35, se vede de la o poştă că respectivul a avut un mesaj făcut înainte, din care a tot dat copy şi paste. Asta e dovada clară că majoritatea mesajelor pro-Tăriceanu sînt ale unor oameni plătiţi să scrie pe aceste forumuri. Problema e cine îi plăteşte pe aceşti indivizi şi cîtă lipsa de bun-simţ şi de onoare să ai ca să accepţi aceşti bani murdari?!". Din cînd în cînd mai apare cîte unul pacifist care şi-ar dori ca spiritele să se calmeze: "Nu mai suport demagogia, refuz să mai citesc comentariile de pe acest forum, de azi înainte, jur! Dar înainte de a renunţa la mesajele voastre limitate efectiv, vreau şi eu să-mi exprim în mod liber opinia... etc.". Ca alţii, mai înţelepţi, să filozofeze: "Sîntem un popor coleric: dacă ni se pune pata pe ceva, acţionăm imediat şi supraevaluat!... etc. P.S. Vă rog să nu mă înjuratzi!" Vă închipuiţi că pe aşa-zisele forumuri culturale, "intelectualii" nu se ceartă? Ei bine, vă înşelaţi! De cele mai multe ori, scandalul nu pleacă de la interpretarea ultimului film al lui von Trier sau de la idionsincraziile unora legate de un anumit scriitor laureat cu Nobel, ci de la greşelile de exprimare şi de ortografie. Am descoperit de curînd o ceartă mai veche de pe forumul site-ului cinemagia despre cum se scrie corect numele de familie al celebrului Piotr Ilici: Ceaikovski sau Tchaikovsky. Unii susţin că "noi sîntem români" şi-l scriem Ceaikovski, alţii se enervează: "scriu cum vreau eu, ceaikovski să scrii tu la tine în tulcea!" şi, ca peste tot, cîţiva încearcă să împace şi capra, şi varza. După vreo două pagini pline de venin, cineva trage o concluzie într-un mod elegant: "Ceaikovski or Tchaikovsky - that is the question!".

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.