Scandal pe net

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De unde o fi apărut pe Blog de bloc (de pe hotnews.ro) dna Pompadur? O ştie cineva? N-are nici un link, e un mister. Îi verifici I.P-ul, îl compari cu altele. Da, se pare că e aceeaşi persoană cu Biciclistul care propunea la subiectul cu transportul în comun din Bucureşti (aveţi soluţii pentru eficientizarea lui?) să renunţăm la autobuze şi să ne deplasăm cu bicicleta. Biciclistul intrase în conflict cu Călăreţul care susţinea că cel mai bine e pe cal şi-l invita pe preşedintele ţării să se plimbe şi el cu troleibuzul ca să vadă cum e. Aici s-a băgat unu, Săndel, ca musca-n lapte. "Ce legătură are Băsescu cu troleul 66?", zicea el. Dragă Călăreţule, eşti pe dinafară! "În plus, transportul cu mîrţoage prin Bucureşti este strict interzis. Asta-i gargară de blog. Mucles!" Ia uite unde s-a ajuns! La mucles! Păi ce, asta-i libertate de expresie? Mai ales pe net, singurul loc unde mai poate omul să zică ce vrea, să-şi verse of-ul, fără să-şi şifoneze imaginea, căci e protejat de un nickname. Se mai găseşte şi o fătucă (după stil, cam tineresc), Bianca, să se ia tot de Călăreţul, săracu’!: "Băi, Călăreţule, dacă tu ai impresia că o călătorie a lui Băse cu autobuzul ar rezolva problema înseamnă că îţi e dor tare de vremea cînd tătucul multiubit era unica soluţie a problemelor... hai, valea!". Uite că a apărut şi Vladimir pe care l-a înfuriat Săndel. Cică "dragă tinere domn". De unde ştie că e tînăr? Se cunosc între ei şi vor să ne păcălească pe noi ăştia, "comentatorii" anonimi? Nu-i cinstit... "D-ta habar n-ai care este adevăratul concept de blog. Pe blog lumea dă din gură (la figurat), face gargară în legătură cu o idee sau alta... pe un blog nu sînt restricţii de tipul care crezi mata... şi apoi, cine te crezi, domnule, de le spui la oameni mucles? Lasă golănismele la o parte!" Are dreptate. Care o fi însă conceptul de blog, pînă la urmă? Un soi de mahala virtuală? Hai, turn off the computer că e tîrziu şi mîine ne trezim dimineaţă ca să ne certăm cu oameni adevăraţi, nu cu nickname-uri, prin autobuze, la slujbă şi la Alimentara. Să revenim însă la dna Pompadur, alias Biciclistul care s-a întîlnit la un alt topic cu Recamier şi au început un schimb de replici tăioase. Pompadur povestea cum şi-a internat o mătuşă în spital şi cum i se fura acesteia mîncarea din frigider. Recamier are o vagă bănuială cine este Pompadur şi îşi dă cu părerea că întreaga poveste e inventată. Pompadur se enervează şi susţine că povestea ei este cît se poate de reală şi că s-a petrecut la Spitalul Fundeni. Punct. Căci şi Pompadur şi-a dat şi ea seama cine e Recamier şi, jignită, pune mîna pe telefon şi sună. Din America în România. Recamier recunoaşte vocea indignată a verişoarei sale pe care n-a văzut-o de vreo cinci ani, au corespondat doar prin e-mail, dar n-are a face! "Îmi cer scuze, draga mea, dar nu ştiam că tu eşti Pompadur!" se bîlbîie Recamier. "Dacă chiar vrei să ştii eu eram Biciclistul... şi Călăreţul!" Asta-i prea de tot! Dacă vă amintiţi, Biciclistul se certa de zor cu Călăreţul... să fie vorba de sindromul Dr. Jekyll şi Mr. Hyde? Da, de unde! Verişoarei din America îi cam lipsea cearta românească. Scuzele reciproce sînt acceptate, mai ales că Recamier recunoaşte, la rîndul său, că el era Bianca. Am ajuns mai de mult timp la concluzia că naţia din care fac parte nu poate trăi fără conflict. Iar deconstructivismul care ne caracterizează apare cel mai des în certurile noastre, chiar şi în cele din spaţiul virtual. Aici e mult mai simplu decît în viaţa reală: îţi creşte adrenalina, însă riscul de infarct e mic, poţi întoarce oricînd spatele, fără explicaţii, iar cearta nu poate degenera în cafteală. Astfel, majoritatea forumurilor, a blogurilor, precum şi site-urile care îşi încurajează cititorii să-şi spună opinia nu sînt altceva decît colecţii de injurii, invective şi cîrcoteli. De pildă, "discuţiile" politice de pe hotnews.ro s-au transformat deja într-o bătălie cu două tabere anonime: susţinătorii preşedintelui, de o parte, şi cei ai premierului, de alta. "Analiştii" de serviciu citează articole imaginare din Constituţia României, pe post de argumente, reproduc vorbe de duh ale lui Nicolae Iorga, fac apeluri la populaţie, incită la mişcări de stradă şi la revoluţii la care, la o adică, n-ar participa nici în ruptul capului, căci sînt oameni care îşi petrec în general timpul la birou, în faţa computerului. Apoi îşi citesc cu sîrg unii altora comentarii, ca să poată să se suspecteze şi să aibă motiv de scandal. Scenariile se încropesc din mers. "Dacă priviţi mesajul cu numărul 35, se vede de la o poştă că respectivul a avut un mesaj făcut înainte, din care a tot dat copy şi paste. Asta e dovada clară că majoritatea mesajelor pro-Tăriceanu sînt ale unor oameni plătiţi să scrie pe aceste forumuri. Problema e cine îi plăteşte pe aceşti indivizi şi cîtă lipsa de bun-simţ şi de onoare să ai ca să accepţi aceşti bani murdari?!". Din cînd în cînd mai apare cîte unul pacifist care şi-ar dori ca spiritele să se calmeze: "Nu mai suport demagogia, refuz să mai citesc comentariile de pe acest forum, de azi înainte, jur! Dar înainte de a renunţa la mesajele voastre limitate efectiv, vreau şi eu să-mi exprim în mod liber opinia... etc.". Ca alţii, mai înţelepţi, să filozofeze: "Sîntem un popor coleric: dacă ni se pune pata pe ceva, acţionăm imediat şi supraevaluat!... etc. P.S. Vă rog să nu mă înjuratzi!" Vă închipuiţi că pe aşa-zisele forumuri culturale, "intelectualii" nu se ceartă? Ei bine, vă înşelaţi! De cele mai multe ori, scandalul nu pleacă de la interpretarea ultimului film al lui von Trier sau de la idionsincraziile unora legate de un anumit scriitor laureat cu Nobel, ci de la greşelile de exprimare şi de ortografie. Am descoperit de curînd o ceartă mai veche de pe forumul site-ului cinemagia despre cum se scrie corect numele de familie al celebrului Piotr Ilici: Ceaikovski sau Tchaikovsky. Unii susţin că "noi sîntem români" şi-l scriem Ceaikovski, alţii se enervează: "scriu cum vreau eu, ceaikovski să scrii tu la tine în tulcea!" şi, ca peste tot, cîţiva încearcă să împace şi capra, şi varza. După vreo două pagini pline de venin, cineva trage o concluzie într-un mod elegant: "Ceaikovski or Tchaikovsky - that is the question!".

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.