Sat-oraş şi retur

Publicat în Dilema Veche nr. 213 din 16 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Momentul decisiv în destinul Gridului (un sat din judeţul Braşov), ca unitate de măsură simbol pentru ce s-a întîmplat la nivelul întregii ţări, a fost colectivizarea. Atunci, peste noapte, proprietatea a fost spulberată şi a început procesul "dez-ţărănirii". Confruntat cu dezastrul care devenise o certitudine, ţăranul nu mai avea de ales. Atunci a fost momentul adevărului, cînd sătenii au conştientizat mai mult ca oricînd faptul că trebuie să fugă din calea tăvălugului. Familia tradiţională s-a dezmembrat. Dacă pînă atunci convieţuiau în aceeaşi curte trei generaţii (cel puţin unul dintre copii avea datoria să aibă grijă de pămînt, deci rămînea "acasă"), acum toţi copiii trebuiau salvaţi, fără excepţie. În sat nu mai aveau de ce rămîne. Pămîntul le fusese luat cu japca, tradiţia şi continuitatea deveniseră acuze în dosarul de cadre, căci, iată, "chiaburii şi boierii ne împilează", ei "sug sîngele poporului". Au plecat la oraş, fie la muncă, fie la şcoală şi, evident, n-au mai revenit pentru a se statornici în sat. Dar şi ţăranii de vîrstă medie, între 30-40 de ani, s-au văzut obligaţi să-şi caute o altă formă de supravieţuire, de la "colectiv" nu mai aveau ce aştepta. Cotele de produse către stat atingeau "cote" alarmante, iar familia în întregul ei era în pericol. Copii nu mai aveau de ce face; nu mai aveau ce le lăsa, viitorul le era mai mult decît incert. Au luat deci drumul oraşului, "vînzîndu-şi" forţa de muncă necondiţionat. Nu exista "cerere şi ofertă", nici vreo altă formă de negociere cu statul, deci "angajarea" se făcea orbeşte, la prima mînă, ce se nimerea, bineînţeles legat de centrele industriale din zonă: Codlea (la sere), Făgăraş (la combinat) sau Braşov ("Tractorul", "Steagul Roşu", "Timpuri Noi" ). Competitivitate de partid. Postul preferat era cel de paznic, în ture, în aşa fel încît permitea un răgaz şi pentru lucrul la cîmp, pentru că erai obligat ca pe bucata ta de pămînt să prestezi un anumit număr de "zile-muncă" care îţi dădeau privilegiul de "a ridica" oarecare "bucate" în toamnă, cu care să mai poţi eventual ţine vreo vită. Dar şi muncitor necalificat era o alternativă. S-au format astfel muncitori pe bandă care luau locul absolvenţilor de odinioară ai Şcolilor de Arte şi Meserii sau ai altor şcoli profesionale, desfiinţate de regimul comunist în curs de consolidare. În fabrică, maistrul nu mai era un fost absolvent al unor asemenea şcoli care formaseră cîndva elita micilor meseriaşi şi a muncitorilor, ci cel "calificat la locul de muncă" şi promovat rapid în ierarhia de partid, singurul criteriu "de competitivitate". Delaţiunea, minciuna, mita erau pîrghiile sigure care te propulsau "sus", ceea ce însemna, automat, avantaje băneşti şi poziţie sigură. Un timp, lucrurile păreau să se echilibreze pe acest tip de relaţie sat-oraş. Pentru că industrializarea forţată (clişeu de epocă nu lipsit de conotaţii relevante) era în plin avînt, mîna de lucru remunerată mizer era căutată în aceste centre industriale învecinate cu satul. S-a născut o meserie nouă, cea de "navetist" ("Ce faci, eşti navetist?", "Faci naveta?"), vocabulă care eticheta o slujbă oarecare, la oraş, şi stîrnea îndeobşte invidia interlocutorului. Celebrele în epocă trenuri de navetişti, de tip bou-vagon, populate de acele figuri fantomatice decupate din noapte, cu ochii scoşi din orbite, care se năpusteau cu patimă asupra locului gol de pe canapeaua jumulită, din care se iţeau ameninţătoare capetele de sîrmă din arcurile zdrobite, pentru a mai moţăi o clipă măcar, pînă la locul "debarcării", au impregnat în epiderma colectivă "parfumul" de miasme al epocii. Căci orice analiză demografică bazată pe cifre şi statistici standardizate are drept consecinţă imediată radiografierea în adîncime a eşantionului analizat; în cazul de faţă relevînd fenomenul dramatic cu care ne confruntăm astăzi - degradarea neamului, distrugerea fibrei de vitalitate, de educaţie, de sănătate etc. a unei naţiuni. Confruntarea cu modelul. Această masă de manevră pe direcţia sat-oraş a fost tratată nemărturisit, dar explicit, ca un cobai care avea să suporte experienţe dintre cele mai dure. Dacă, încurajată la început de oarecare "facilităţi" (cursele care asigurau transportul spre şi de la locul de muncă), "masa de manevră" începuse să simtă o brumă de prosperitate în comparaţie cu cei rămaşi la vatră, destul de curînd avea să experimenteze exact reversul medaliei. Statul nu mai avea nevoie de această "populaţie" de pripas şi a început "să strîngă şurubul". "Supravieţuitorii epocii" se identifică cu adevăraţi Crişti răstigniţi, numai la gîndul că deszăpezeau drumurile, străbătînd o dată la două zile cam 20 km pe jos prin nămeţii pînă la brîu. Cu asemenea modele, celor mai tineri nu le-ar mai fi trecut prin cap să se întoarcă în sat. Dacă taţii erau navetişti, fiii sau fiicele s-au simţit răsfăţaţi de soartă cînd au reuşit performanţa unei slujbe definitive într-unul din sus-numitele centre energofage. Dar braţul lung al revoluţiei acţionează în continuare. Dacă pînă deunăzi aceşti tineri, ajunşi azi în jurul vîrstei de 40 de ani, contau pe o slujbuliţă caldă la stat, astăzi privesc nostalgic în urmă la scheletul hidos al faimosului combinat petrochimic şi stau la răscruce cu mîna întinsă spre un autostop: direcţie neprecizată! Din punct de vedere social sînt nişte declasaţi, nu fac faţă nici unui criteriu de competitivitate. Şi, de fapt, nici nu ştiu cărei categorii i se pot afilia; sînt ei muncitori?! sînt ţărani?! Cărei lumi îi aparţin, de fapt? Unii chiar cochetează cu ideea de a se "reîntoarce". Dar ce vor găsi "acasă"? În cazul cel mai fericit nişte bătrîni...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.