Salbele de rubiele şi copeicile pentru fructuri

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
Salbele de rubiele şi copeicile pentru fructuri jpeg

La 21 mai 1829, calpuzanii, ce speriaseră Valahia cu monedele lor false, sînt prinşi şi trimişi la grosul puşcăriei. Două lăzi cu instrumentele folosite la falsificarea monedelor sînt confiscate şi trimise ca probă către Divanul Judecătoresc. Se găseau acolo toate cele necesare unor calpuzani iscusiţi pentru transformarea metalului în monede zornăitoare. Să nu uităm că, la acea dată, ţările române se aflau sub ocupaţie rusă, guvernator fiind generalul Piotr Teodorovici Jeltuhin, cunoscut pentru duritatea cu care judeca orice pricină. Lăzile, pecetluite cu pecetea Preşedintelui Divanului, s-au păstrat doar pe perioada derulării procesului, mai apoi ele au fost abandonate sau pierdute într-un colţ de istorie neştiută. Autorii unei astfel de fărădelegi, calpuzanii, vor fi condamnaţi după legea de atunci: cu tăierea mîinilor în piaţa publică, pentru a fi pildă şi altora care se vor încumeta să facă ce făcuseră ei. Dar, pînă la ducerea la bun sfîrşit a unei astfel de porunci, avea să vină un nou guvernator, Pavel Kiseleff (1829-1834), cu vederi umaniste în aplicarea pedepselor, care va abroga prin intermediul Regulamentelor Organice atît mutilarea, cît şi tortura. Calpuzanii vor sfîrşi la ocnă, folosindu-şi mîinile şi priceperea la tăiatul sării.

Am plecat de la această întîmplare, descoperită în arhivele Departamentului Dinlăuntru, pentru a va vorbi despre diversitatea monedelor care circulau în ţările române înainte ca leul să devină monedă naţională (22 aprilie 1867). De altminteri, orice listă de preţuri sau catastif de cheltuieli îţi oferă informaţii despre tendinţele economice ale societăţii. Ughi, aspri, piaştri, taleri, bani, parale, groşi, galbeni împărăteşti, lei, olani, sfanţi, ruble, copeici, guldeni olandeji, rubiele, nesfieli, funduci, zloţi, orţi, sorocoveţi – şi lista rămîne deschisă pentru multele alte monede sau unităţi monetare care reglementau cursul pieţii în lungul veac de la România fanariotă la România modernă a domnitorului Carol I.

Unele dintre aceste monede circulă pe piaţă, altele sînt doar unităţi de referinţă. De pildă, marele vistier, bancher, negustor şi agent diplomatic Ioan Hagi Moscu face o curioasă tranzacţie în anul 1815: la 17 februarie, Ioan Hagi Moscu vinde domniţei Ralu Caragea moşia de la Conţeşti, din judeţul Dîmboviţa, cu case boiereşti de piatră, curte de zid, grajd, biserică de lemn, moară, cîrciumi pentru suma de 115.000 de taleri. Cîteva luni mai tîrziu, la 1 august 1815, domniţa Ralu Caragea îi revinde aceeaşi moşie Conţeşti, din judeţul Dîmboviţa, dar cu 162.500 de groşi. În cursul celor cîteva luni, moşia a căpătat doar cîteva privilegii domneşti şi a fost convertită din taleri în groşi. Doar un bun specialist în valoarea monedelor poate spune în favoarea cui va fi fost această tranzacţie, dincolo de serviciul (sau plata pentru dregătoria de vistier?) făcut de Hagi Moscu lui Ioan vodă Caragea.

„«Neică Tachi, dacă vrei să te însori să mă iei pă mini. Vrei?» Eu am zis că nu sîntu de însurat. Am 17 ani, n-amu nici 17 lei. «Eu aş avea zestri.» Am scos o nesfină cari avia 2 lei şi un ortu. Am dat o Păunicăi şi Păunica bulgarcei. Am zis să mi aducă un zlotu. Păunica mi-au cerut şi pă ailaltă. Mi-au zis că ari o salbă cu rubieli nesfieli şi funduci şi «ţi le dau eu».“ Dimitri Merişescu, fiu de negustor din Colentina, descrie dialogul lui cu o tînără bulgăroaică din Olteniţa. În cîteva rînduri, tînărul introduce nu mai puţin de şase unităţi monetare, multe dintre ele turceşti (nesfiele, rubiele, funduci), vorbind, aşadar, despre apartenenţa ţărilor române la Imperiul Otoman. Dar mai spune ceva acest fragment din memoriile lui Dimitri: salba cu rubiele a Păunei. Salba este o „bijuterie“ obligatorie pentru orice fată, regăsită cu precădere în foile de zestre. Păuna se laudă cu salba ei făcută din rubiele; rubia (tc. rubya) este o monedă de aur turcească ce circulă la 1814, data acestei amintiri. Dar prin lăzile de zestre sau la gîtul fetelor de măritat se agaţă salbe de galbeni împărăteşti, salbe de guldeni olandezi, salbe de zloţi şi ughi ungureşti. Formată din 12 piese de aur (sau alte monede străine, dar din aur), salba se poartă fie la gît, fie în jurul capului, după expresia „12 taleri de pus pe cap“. Cînd monedele sînt mai micuţe, ele se tranformă în harhal şi se agaţă de picior, urmînd moda orientală, după cum sînt vremurile. Şi dacă sînteţi curioşi, priviţi la portretul minunat al Mariţicăi Bibescu şi la salbele opulente care-i pun în valoare frumuseţea. În portretul realizat de Carol Popp de Szathmári, istoricii pot găsi mai multe informaţii economice decît în orice altă analiză financiară.

Cu Mariţica Bibescu şi Carol Popp de Szathmári sîntem în preajma revoluţiei de la 1848; turcii cu rubielele şi nesfielele se cam pierduseră pe drumul Regulamentelor Organice şi al puternicei influenţe ruseşti. E drept că prin intermediul acestor Regulamente Organice se încearcă limitarea diversităţii monetare, în condiţiile în care statul nu are încă dreptul de a bate monedă proprie. Cum se reflectă această limitare în practică? Haideţi să privim într-o altă sursă din epocă: catastihul de cheltuieli al casei Oteteleşanu. Ţinut de Safta Oteteleşanu (născută Cîmpineanu), soţia lui Iancu, preşedinte al Sfatului Obştesc şi vornic al oraşului Bucureşti, catastihul notează cheltuielile zilnice, din anii 1848-1851, de la plata slugilor din casă la milele şi pomenile făcute la biserică, pînă la cheltuielile mărunte necesare preparării hranei. Dacă o „pîine pentru cîine“ costă 2 parale, o „cocardă“ (necesară participării la revoluţie) se ridică la un leu, o sticlă de rachiu ajunge la 20 sfanţih, iar sticla de vutcă se preţuieşte la 20 lei şi 10 sfanţih. Săracilor li se împart parale şi lei, în funcţie de raportul lor cu stăpîna, cunoscuţi sau necunoscuţi, aleşi la voia întîmplării sau deja ştiuţi, clienţi mai vechi ai casei: „vineri, 12 august 1849: la un sărac prin Costachi – 2 lei şi 12 parale“; „sîmbătă, 13 august 1849: la un sărac din porunca dumniavostră – 4 lei şi 20 de parale“; „marţi, 16 august 1849: la un sărac – 14 parale“. Chiar şi cunoscutul arhitect Xavier Villacross este plătit în lei.

Cu două decenii mai devreme, Teodor Vîrnav fura de prin jiletca dascălului parale turceşti şi copeici mărunte pe care le cheltuia pe „fructuri“ şi simiţi. La mijloc de secol al XIX lea copeicile, sorocoveţii şi funducii aparţin trecutului, iar leul şi paralele încep să scrie istorie… 

Constanța Vintilă-Ghițulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească, 1750-1860, Humanitas, 2015.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.