Sala de cinema și vinilul

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
Sala de cinema și vinilul jpeg

DokStation, ediția a V-a. E imposibil să organizezi un festival de film în condițiile actuale?

Nu e imposibil, dar nici foarte la îndemână. Îți cam scade elanul și e destul de frustrant să faci proiecții cu filme documentare proaspete și bune despre muzici și muzicieni doar pentru o mînă de oameni, să te limitezi la bucuria că poți avea continuitate. E bizar cum ni se schimbă pretențiile și nemulțumirile și începem să ne gîndim cu jind la „cealaltă viață” de acum mai bine de șase luni. Sîntem din ce în ce mai limitați și distanțați, situație care pentru organizatorii de evenimente, concerte, spectacole e aproape un deces. Cu toate neajunsurile financiare, încîlcelile birocratice, bîlbîielile instituționale, incompetențele guvernamentale și bîjbîielile organizatorice, era mai bine pe vremea cînd nu dăduse molima peste noi. Acum reconsiderăm totul, iar normalul nu va mai arăta la fel. Acum compunem noul normal, ne adaptăm, inventăm sau murim. În fond, și de noi depinde cum va arăta viitorul normal. Avînd în vedere situația din acest moment, mă uit cu bucurie în spate și sînt mulțumită că am avut voie și condiții să organizăm ediția a V-a DokStation, chiar și așa limitați.
A trebuit să ne limităm foarte mult, am avut doar nouă filme proiectate în două locuri (DESCHIS Gastrobar și Grădina cu filme) și atît. Nu am avut avanpremierele DokStation din iulie și din august, întîlniri cu artiști internaționali invitați, concerte, proiecții de film în spații închise, ateliere de educație cinematografică și muzicală pentru copii, întîlniri între artiști autohtoni și internaționali (regizori, muzicieni, producători etc.), masterclass-uri.

Chiar vorbeam cu colegii mei în timpul proiecțiilor care conțineau invariabil imagini cu mulțimi, aglomerații la concerte și, cu nostalgie și îngrijorare, ne întrebam cînd va fi posibil din nou „o asemenea grozăvenie”. Nu părea nici din istoria foarte recentă și nici nu pare posibil în viitorul foarte apropiat.

Publicul e diferit?

Nu cred că sînt mari diferențe, totuși, poate doar mai multă bucurie în ochi. O fi și din pricina măștilor! Doar că e altă atmosferă cînd numărul de suflete care văd același film și respiră aceeași muzică e foarte mare. E plăcut cînd spectatorii reacționează la ce se întîmplă pe ecran, iar la bucățile în care erau concerte, poate că lumea a vibrat mai intens.

Cum „revinventăm” cultura?  

În industria concertelor e o mare problemă, probabil pe termen lung. Dar ar putea fi și reversul, care pare ideal. Radiourile comerciale ar trebui să-și reconsidere listele și să îmbunătățească calitativ conținutul pe care-l livrează. Astfel, pe lîngă investiția în muzică valoroasă ar face și educație și promovarea muzicilor care erau, de multe ori, expuse în concerte. Dar sigur că experiența concertelor e incomparabilă și va mai trece ceva vreme pînă la revenirea la „normal”. Însă nici gîtul ăsta alungit către viitor nu ne face bine, dacă stăm într-o permanentă așteptare. Pe de altă parte, industria muzicală e plină de rechini care abia așteaptă să profite de orice situație și de oricine le umple buzunarele, așa că salvarea muzicii prin radiourile comerciale e oarecum naivă.
În ceea ce privește filmele, aici cred că exploatarea oficială a filmelor în mediul online, pe platforme cu plată, e o soluție pe termen lung și n-ar trebui văzută doar ca soluție provizorie, de criză. Lumea începe să se obișnuiască să plătească pentru produsele audiovizuale și, sigur, încă e loc de educație pentru asta.

Moare cinematograful?

Cinematografele puteau foarte bine să rămînă deschise publicului, cu toate condițiile și restricțiile impuse de pandemie și de autorități. Temerea mea e că ar fi rămas deschise cam degeaba, pentru că nici nu sînt prea multe premiere și oamenii încă se tem, mai ales cu acest nou val de îmbolnăviri. Industria cinematografică e în cumpănă, e la cotitură (sigur că și rechinii de aici stau cu portofelele deschise, nu mă îndoiesc!), și asta poate că e și un semn bun sau, în orice caz, e o ocazie să se reinventeze, să se regîndească și poate să se întîmple o mică revoluție nu doar tehnologică (a tot avut parte!), dar și de conținut. Mă îndoiesc că sala clasică de cinema o să dispară curînd. În fapt, cred că după ce o să începem să respirăm fără mască o să fie o resuscitare a cinematografelor tradiționale, pe de-o parte, din pricina unui consum excesiv de online care dăunează grav sănătății, mai ales celei mintale, și pe de altă parte, dintr-o melancolică nevoie de a sta împreună și „de a visa același vis”. Sînt de modă veche, dar nu cred că nu poate reapărea moda mersului la cinema, chiar și așa, de ochii lumii, cam cum a reapărut și moda ascultării muzicii pe vinil. Cam scump, dar uite că n-a murit.

Ileana Bîrsan este critic de film, organizator DokStation.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.