Sala de cinema și vinilul

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
Sala de cinema și vinilul jpeg

DokStation, ediția a V-a. E imposibil să organizezi un festival de film în condițiile actuale?

Nu e imposibil, dar nici foarte la îndemână. Îți cam scade elanul și e destul de frustrant să faci proiecții cu filme documentare proaspete și bune despre muzici și muzicieni doar pentru o mînă de oameni, să te limitezi la bucuria că poți avea continuitate. E bizar cum ni se schimbă pretențiile și nemulțumirile și începem să ne gîndim cu jind la „cealaltă viață” de acum mai bine de șase luni. Sîntem din ce în ce mai limitați și distanțați, situație care pentru organizatorii de evenimente, concerte, spectacole e aproape un deces. Cu toate neajunsurile financiare, încîlcelile birocratice, bîlbîielile instituționale, incompetențele guvernamentale și bîjbîielile organizatorice, era mai bine pe vremea cînd nu dăduse molima peste noi. Acum reconsiderăm totul, iar normalul nu va mai arăta la fel. Acum compunem noul normal, ne adaptăm, inventăm sau murim. În fond, și de noi depinde cum va arăta viitorul normal. Avînd în vedere situația din acest moment, mă uit cu bucurie în spate și sînt mulțumită că am avut voie și condiții să organizăm ediția a V-a DokStation, chiar și așa limitați.
A trebuit să ne limităm foarte mult, am avut doar nouă filme proiectate în două locuri (DESCHIS Gastrobar și Grădina cu filme) și atît. Nu am avut avanpremierele DokStation din iulie și din august, întîlniri cu artiști internaționali invitați, concerte, proiecții de film în spații închise, ateliere de educație cinematografică și muzicală pentru copii, întîlniri între artiști autohtoni și internaționali (regizori, muzicieni, producători etc.), masterclass-uri.

Chiar vorbeam cu colegii mei în timpul proiecțiilor care conțineau invariabil imagini cu mulțimi, aglomerații la concerte și, cu nostalgie și îngrijorare, ne întrebam cînd va fi posibil din nou „o asemenea grozăvenie”. Nu părea nici din istoria foarte recentă și nici nu pare posibil în viitorul foarte apropiat.

Publicul e diferit?

Nu cred că sînt mari diferențe, totuși, poate doar mai multă bucurie în ochi. O fi și din pricina măștilor! Doar că e altă atmosferă cînd numărul de suflete care văd același film și respiră aceeași muzică e foarte mare. E plăcut cînd spectatorii reacționează la ce se întîmplă pe ecran, iar la bucățile în care erau concerte, poate că lumea a vibrat mai intens.

Cum „revinventăm” cultura?  

În industria concertelor e o mare problemă, probabil pe termen lung. Dar ar putea fi și reversul, care pare ideal. Radiourile comerciale ar trebui să-și reconsidere listele și să îmbunătățească calitativ conținutul pe care-l livrează. Astfel, pe lîngă investiția în muzică valoroasă ar face și educație și promovarea muzicilor care erau, de multe ori, expuse în concerte. Dar sigur că experiența concertelor e incomparabilă și va mai trece ceva vreme pînă la revenirea la „normal”. Însă nici gîtul ăsta alungit către viitor nu ne face bine, dacă stăm într-o permanentă așteptare. Pe de altă parte, industria muzicală e plină de rechini care abia așteaptă să profite de orice situație și de oricine le umple buzunarele, așa că salvarea muzicii prin radiourile comerciale e oarecum naivă.
În ceea ce privește filmele, aici cred că exploatarea oficială a filmelor în mediul online, pe platforme cu plată, e o soluție pe termen lung și n-ar trebui văzută doar ca soluție provizorie, de criză. Lumea începe să se obișnuiască să plătească pentru produsele audiovizuale și, sigur, încă e loc de educație pentru asta.

Moare cinematograful?

Cinematografele puteau foarte bine să rămînă deschise publicului, cu toate condițiile și restricțiile impuse de pandemie și de autorități. Temerea mea e că ar fi rămas deschise cam degeaba, pentru că nici nu sînt prea multe premiere și oamenii încă se tem, mai ales cu acest nou val de îmbolnăviri. Industria cinematografică e în cumpănă, e la cotitură (sigur că și rechinii de aici stau cu portofelele deschise, nu mă îndoiesc!), și asta poate că e și un semn bun sau, în orice caz, e o ocazie să se reinventeze, să se regîndească și poate să se întîmple o mică revoluție nu doar tehnologică (a tot avut parte!), dar și de conținut. Mă îndoiesc că sala clasică de cinema o să dispară curînd. În fapt, cred că după ce o să începem să respirăm fără mască o să fie o resuscitare a cinematografelor tradiționale, pe de-o parte, din pricina unui consum excesiv de online care dăunează grav sănătății, mai ales celei mintale, și pe de altă parte, dintr-o melancolică nevoie de a sta împreună și „de a visa același vis”. Sînt de modă veche, dar nu cred că nu poate reapărea moda mersului la cinema, chiar și așa, de ochii lumii, cam cum a reapărut și moda ascultării muzicii pe vinil. Cam scump, dar uite că n-a murit.

Ileana Bîrsan este critic de film, organizator DokStation.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

explozii în Crimeea pe aerodromul de lângă Simferopol FOTO captura video
Explozii misterioase la baze militare din Rusia. Cum acționează comandourile ucrainene
Seria de incendii și explozii misterioase la situri sensibile și instalații importante din Rusia sugerează campanii de sabotaj caracteristice unităților de operațiuni speciale, relatează Insider.
Scurgerile de gaze din gazoductele Nord Stream. Foto: Twitter
Primele imagini cu scurgerile de gaz din conductele Nord Stream VIDEO
Forțele aeriene daneze au făcut publice, marți, imagini surprinse dintr-un avion de vânătoare F-16 cu scurgerile de gaze din gazoductele Nord Stream.
propaganda fake hacking rusia online foto shutterstock
Dezinformarea despre războiul din Ucraina: Meta a destructura o rețea rusească care viza patru mari țări europene
Meta, compania-mamă a Facebook şi Instagram, a anunţat marţi că a destructurat o importantă reţea de dezinformare despre războiul purtat de Rusia lui Putin împotriva Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.