Să trăiţi, dom’ Mitică!

Publicat în Dilema Veche nr. 287 din 13 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De dimineaţă, iar a trebuit să mut maşina. Două săptămîni a stat pe locul la inginer care a fost plecat în concediu şi a stat bine. Dar a venit inginerul. Dup-aia m-am tot gîndit: un’ s-o pun? Şi-am ochit un loc mai în lateralul blocului, chiar sub un dud, şi mi-am zis că n-o pune nimeni acolo că pică dude. Bun loc! Şi uite că de dimineaţă cînd să plec, o văd cu antenele-n sus. Ştiu şi al cui e locul, e ţiganul ăla de la patru care are şcoală de condus. Cre’ că are mai multe locuri, al dracului ţigan! Dacă e posibil aşa ceva… Mă întorc acasă nervos, ca să iau cheia şi ţip la nevastă-mea: "Cînd vorbeşti cu aia de la ADP pă care ziceai c-o ştii?". Cică şi aia e în concediu. "Bă, da toţi îs în concediu?! Numa’ noi muncim în ţara asta?" Acum, adevărul e că mai am şi eu şapte zile, dar le ţin pentru septembrie că se ieftineşte pe litoral. De ce să merg acu cînd se duc toţi miticii? Am tot ţipat la nevastă-mea, că eram foarte, foarte nervos şi m-am dus s-o mut. Dau să o scot şi apare Sandu care cară de dimineaţă nişte scaune la ghenă. "Hai dă-o în spate, dă-o-n spate... acuma îndreaptă roţile!" "Lasă-mă, dom’le în pace! Ce, crezi că io nu ştiu s-o scot!?" El zice: "Vedeţi că o băgaţi în dud!". "Păi, de la nervi o bag, că nici nu mai ştiu care-i dreapta, care-i stînga." Ţip la Sandu: "Acum e bine? Îs drepte roţile?". Sandu nu mai zice nimic, doar dă din mînă. E bine. Trece nevastă-mea spre metrou. "Vezi că urli de ne ştie toată parcarea!" Sandu aşteaptă să-i dau ceva. N-am. "Şi acuma unde-o pui?" La dracu’ o pun! "Vezi că ai două sandvişuri în geantă... să nu-ţi mai iei shaorma că-i scumpă!" O pun tot la inginer pînă deseară că n-am ce face. Mai stau cinci minute s-o curăţ de dude şi plec şi eu spre autobuz. O viaţă uşoară şi plină de satisfacţii Deci, dacă îţi merge ceva prost de dimineaţă îţi merge toată ziua. Asta zice legea aia a lui Murphy. M-am certat azi cu Ionescu, că de ce fumez în birou. Uite, da, fumez pen’că sînt nervos! Şi n-am fumat decît o ţigară, la geam. Că de ce mai avem aer condiţionat, dacă ţinem geamul deschis. "Măi nene, am deschis cinci minute geamu’, am tras trei fumuri, am aruncat ţigarea pe geam… care-i treaba!?" Că legea zice... Ştii ceva? Aici la noi în birou, noi facem legea. Îmi venea să-l bag undeva, dar i-am vorbit frumos. "Sîntem patru fumători şi un nefumător. Pentru un nefumător, noi ăilalţi mergem la mama dreacului, pă scara dă serviciu, ca să fumăm... şi ţie tot nu-ţi convine?" Un dobitoc. N-a mai zis nici unul nimic că a intrat şeful. După ce a plecat, m-am pus la computer ca să joc ăla cu pinguinul. Am pierdut. Joc mai idiot ca ăsta n-am văzut în viaţa mea! M-am ridicat şi le-am zis: "Io plec pe teren". În capul meu era: şi poate nu mă mai întorc. Trebuia să ajung pe undeva prin Străuleşti, la o firmă care vinde ţevi. N-am mai ajuns. M-am pus pe o bancă, mi-am mîncat sandvişul şi m-am gîndit ce bine ar fi să am o viaţă uşoară şi plină de satisfacţii. Dar n-am. În timp ce stăteam, mîncam şi mă gîndeam, mă sună văru-miu pe mobil. Că dacă nu tragem o fugă mîine pînă pe V. Prahovei, să facem un mic. Mîine, adică sîmbătă. "Bă, tu eşti nebun? Să plecăm mîine, adică sîmbătă cînd tot Bucureştiu’ merge pă Valea Prahovei?! Să facem cinci ore pă deneu?" Nu, că cică fraierii care au avut de plecat au plecat de vineri. "Bă şi să stăm acolo grătar lîngă grătar, mic lîngă mic?" Nu, că ştie el un loc. "Şi să nu să beau o bere ca omu’, că trebe să mă întorc la şase?" Nu, că ăla micu al lui conduce. Fii-su. Tocmai şi-a luat carnet. "Bă, dacă e vreun rîuleţ p-acolo să-mi spăl şi io Solenţa, vin!" Ce m-o fi apucat? Mi-am terminat sandvişul şi tot stăteam pe bancă şi mă gîndeam. Şi mi s-a făcut sete. Ce-ar fi să beau o bere? mi-am zis. Ştiu eu un loc, chiar după colţ, lîngă birou. Au bere la halbă cu spumă, dar fără detergent. M-am dus. M-am pus la o masă. Bună bere! Lîngă mine s-a pus un moş. Citea Gazeta sporturilor. Ăsta sigur e cu Steaua! " mi-am zis. Îi vezi după mutre. "Cald, dom’le, cald!" " îmi zice. Nu zic nimic. Dacă zic, se apucă să vorbească de nu-l mai opreşti. Moşii ăştia-s nevorbiţi rău. Mă uit după o altă masă liberă, dar nu e nici una. Mă uit la cît mai are în halbă. Mai mult de jumate. Sigur o să mai zică ceva, acu’ o să înceapă să-i turuie gura. Mai bine să încep eu. "Aţi văzut ce-a făcut Steaua?". "Ce să facă?! 0-0!" " zice. Dup-aia dă pe gît halba şi se ridică. "Mi-a făcut plăcere!" Care o fi plăcerea că n-am apucat să vorbim nimic?! Moşii ăştia-s suciţi rău. Mă întorc la birou. A plecat Ionescu şi fumăm şi noi o ţigară, ca oamenii. Nici n-am simţit cînd s-a făcut de patru. Mă sună nevastă-mea pe mobil. A sunat-o şi pe ea nevasta lui văru-miu. Că cică să mergem să cumpărăm ceva pentru mîine. "Merg, dar nu cu maşina că nu mai găsesc loc de parcare!" Iau autobuzul, ajung acasă, mănînc şi dup-aia mergem pe jos la Kaufland, că e lîngă noi. Lume multă, ca vinerea. Îi zic: "Vezi ce iei, să ne băgăm la casa aia cu zece produse... uite ce cozi sînt!". Ea se duce la mici. "Nu lua mici că ia văru-miu, dă-l naibii!" "Da’ trebe să luăm şi noi ceva!" Luăm bere, un bacs. Ea nu se abţine şi ia şi nişte ceafă. Mă enervez. "Păi, atuncea ia şi pui, ia şi cîrnaţi, ia tu tot! Ce, o să mîncăm ca sparţii?!" Tace şi nu mai ia nimic. Aşa trebe procedat. Deja am pierdut o oră. Ne punem la casa cu zece produse, mai sînt două persoane, dar la unul nu-i merge cardul şi renunţă la un produs. Aia de la casă cere cheia. În spatele nostru sînt deja patru persoane. Una îmi zice: "De ce stai, dom’le, aicea? Tu nu vezi cîte beri ai?". Îi explic frumos: "Nu se calculează la beri, ci la bacs... Am luat un bacs de bere, e un produs!". Cum pot fi oamenii ăştia atît de tîmpiţi!? Nu mai zice nimic, dar se uită urît. Aia de la casă tot n-are cheia şi stăm degeaba. Se mai deschide o casă chiar lîngă noi. "Bagă-te, bagă-te!" " îi zic lui nevastă-mea şi împing căruciorul spre cealaltă casă. Sîntem primii. Nevastă-mea se uită la mine ofuscată. Că dacă ştia că nu plătim la zece produse, îşi lua şi ea un deodorant. Ne întoarcem acasă şi abia ducem pungile sus că sună la uşă. E inginerul. Mă roagă dacă pot să mut maşina. Sînt lac de apă, n-am fumat nici o ţigară de la birou, nu mai pot. "Dom’le, eu o mut, dar n-am unde s-o pun. Dacă n-am, n-am!" "Şi ce vină are omu că n-ai tu unde s-o pui?! E locul lui!" " zice nevastă-mea. Mă duc, dau în spate, îndrept roţile, ies din parcare, o pun sub dud, vin acasă. Mă schimb în pijama, e deja 9. La televizor nu-i nimic de văzut. Toate mi-au mers prost azi. Mai bine mă duc să mă culc.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.