Să mă rujez sau să nu mă rujez?

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Să mă rujez sau să nu mă rujez? jpeg

Nu poți să fii feministă și feminină în același timp. Dixit. Este una dintre prejudecățile des întîlnite care apare de la vîrste fragede în mentalul colectiv. Am realizat de curînd o cercetare privind percepțiile despre feminism printre elevii de gimnaziu de la noi (Ce este feminismul? - Laura Grünberg, Diana Neaga, 2022). I-am pus, printre altele, să deseneze o feministă. Iată-le în desene ale unor băieți. Războinice, isterice, urîțele... nefeminine.

Din analiză a reieșit că mai ales ei au asemenea reprezentări, feministele desenate de fete fiind în general feminine în sens tradițional – blonde, cochete, zîmbitoare. Sigur, e posibil să fie vorba și de o confuzie și de o identificare a feminismului cu feminitatea.

Fără discuție, există o relație complicată și confuză între acești doi termeni. Este vorba de o construcție discursivă a feminității și a feminismului în termeni de excludere reciprocă, o ruptură ideologică construită, rafinată și dezvoltată în timp. Este una dintre strategiile discursurilor antifeministe. Alături de inversarea sau deturnarea retoricii egalitariste, invocarea masculinizării comportamentelor femeilor propusă de feminism (războinice, agresive, isterice, excesiv de competitive și neinteresate de familie și copii) și cauzată la propriu de ideile feministe (nu se mai vopsesc, nu se mai epilează, sînt neîngrijite, nu vor să le deschizi o ușă) deturnează atenția de la ce spune pe fond feminismul, pe voci foarte diferite, la cum ar arăta sau s-ar comporta femeile feministe, iar pe acest tărîm se dă frîu liber stereotipurilor negative la adresa feministelor.

936 t 3 poza1 1 jpg jpeg

Istoric vorbind, o anumită retorică apăsată a respingerii feminității normative a fost un instrument folosit mai apăsat în așa-zisul val 2 de feminism, cel al libertăților revendicate de mișcarea de femei,  al încercărilor teoretice și sociale de scoatere a lor din paradigma determinist-naturalistă.

A fost un accent strategic necesar la acel moment. În schimb, feministele din noile generații folosesc alt fel de strategii. În variantele numite sugestiv „stilleto feminism” sau „lipstick feminism”, feminitatea, în toate formele ei, este mai curînd revendicată și chiar supralicitată – așa cum spune și unul din motto-urile ludice folosite: „E posibil să porți sutien (sau să te dai cu ruj) și să ai și minte în același timp”. Cu alte cuvinte, poți să fii feminină și feministă (deșteaptă) în același timp, poți să fii feministă și să adopți ce model de feminitate vrei – fie el și cel normalizat, acceptat social la un anume moment. Miza e alta.

Eu, sincer, nici nu știu ce înseamnă feminitate, așa, generic. Sînt derutată pentru că folosim termenul în tot felul de contexte, nu doar cu referire la oameni. Pisicile, muzica latino, numerele pare, un anume tip de rime, unele meserii și chiar unele societăți le considerăm feminine (vezi Hofstede și tipologiile lui culturale).

Pe de altă parte, mă derutează folosirea singularului. Studiile de antropologie sau teoriile legate de androginitatea ființei umane sînt doar cîteva din susținerile teoretice care au oferit argumente împotriva ideii unei naturi universale și mai ales uniforme a feminității (și masculinității). Feminitatea mea din adolescență diferă față de cea de azi și va fi diferită mîine. Modelele de frumusețe, de roluri sociale acceptate (implicit de feminitate) s-au schimbat și diferă de la o cultură la alta.

În China, pînă nu demult, mai exista obiceiul legării picioarelor la fete pentru a fi cît mai feminine. Erai frumoasă în anumite epoci dacă aveai tenul cît mai alb sau corpul de tip rubensian, ceea ce nu mai e valabil azi. Fecioara, mama, femeia senzuală, gospodina, femeia de carieră – toate reprezintă arhetipuri feminine, modele de feminitate prezente în diverse perioade. Deci nu vorbim de feminitate, ci de feminități. Există și feminități, nu doar masculinități, hegemonice, dominante sau toxice, așa cum există modele de feminitate normativă sau marginalizate. Nu în ultimul rînd, nu prea știu ce e femininul fără masculin. Mi s-a tot spus că e feminin ce nu e masculin (iraționalul nu e  rațional, e slab ce nu e puternic, dependent ce nu e independent). Mi-a fost des sugerat nu doar că e feminin ce nu e masculin, dar că orice definește masculinul e mai bine evaluat de societate. Și totuși, paradoxal, cînd vine vorba de femeile feministe, masculinizarea lor, propovăduită de contestatari, nu este un compliment!

Și totuși, ce e feminitatea? Dincolo de un esențialism/determinism biologic (e doar un dat) sau de unul social, cultural (e doar un construct), putem să acceptăm că, pornind de la anumite predispoziții de natură biologică, feminitatea (ca și masculinitatea) se învață, se construiește, se performează. Este un set de preferințe mediate permanent de către instituțiile sociale prin intermediul cărora deprindem, cu și fără voia noastră, să fim feminine (sau feminini!). Familia, Biserica, școala, politica, spațiul urban/rural, mass-media, fiecare în parte și toate împreună, construiesc acest corset mental (alături de multe altele) pe care îl purtăm conștient sau inconștient. Citim cărți, vedem filme, votăm, ne plimbăm prin orașul plin de nume de străzi cu personalități masculine, sîntem pedepsiți de părinți pentru anume comportamente și apreciați pentru altele, ne alegem anume profesii și nu altele, sîntem încurajați să ne dezvoltăm anumite abilități în detrimentul poate al altora... cam așa, simplist vorbind, ajungem să interiorizăm un anumit tip sau altul de feminitate, dar și de masculinitate.

Este o tensiune reală (studiată) pe care feministele asumate o trăiesc în ceea ce privește, pe de o parte, identificarea lor ca feministe, în sine un act curajos, și, în același timp, respectarea de către ele a normelor de feminitate ale momentului. Fie vorba între noi, nici bărbaților nu le este ușor să se autoidentifice ca feminiști. Ești feministă dacă, într-un fel sau altul, crezi că mai sînt lucruri de făcut în zona de egalitate de șanse și oportunități între femei și bărbați, ești critică față de manifestările misogine sau sexiste, consideri că identitatea de gen este una importantă, nu neapărat mai importantă, dar în nici un caz mai puțin importantă ca altele. Poți fi o femeie conservatoare sau liberală, stîngistă sau libertariană și în același timp feminină, dar nu poți fi și feministă, și feminină în același timp? Ei bine, mărturisesc, din proprie experiență, că am întîlnit, în carne și oase, fel de fel de feministe pe care le stimez și multe dintre ele erau și sînt feminine după cele mai rigide și tradiționale criterii. Bune de curtat pentru cum arătau și bune de luat de soții după cît erau de gospodine și de mame responsabile.

Îndepărtarea feminității din ce înseamnă estetica, imageria, conceptualizarea feminismului/feministei (pe același principiu putem observa și negarea masculinității cu referire la bărbatul feminist, care, nu-i așa, nu mai e bărbat) este deseori, așa cum spuneam, o strategie  utilizată de antifeminiști, în general de cei și de cele care au o fobie față de tot ce are legătură cu egalitatea de gen pe care o percep în principal ca pe o ideologie antivalori tradiționale, menită să destabilizeze societatea, inutilă astăzi, asimilată cu politici afirmative excesive etc.

Aș mai avea una-alta de scris, dar trebuie să pun punct pentru că începe în curînd conferința internațională unde trebuie să vorbesc despre precaritate și digitalizare în corelație cu indicatorii regionali și globali ai egalității de gen. Oare să mă rujez? Dacă o să zică lumea că vreau să mă dezic de feminism? Să nu mă rujez? Dacă o să mă arate alții cu degetul: „Uite-o, ți-am zis eu că așa sînt toate”. 

În sfîrșit, poate mai important e să am o prezentare documentată și solid argumentată. Sau nu asta e important?

Laura Grünberg este sociolog.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Becali
FCSB, sfâșiată de fani după rușinea cu Silkeborg: Românii din Danemarca au dat de pământ cu echipa lui Becali VIDEO
Formația din Berceni s-a lăsat călcată în picioare pe „JYSK Arena“: cinci goluri luate din cinci șuturi pe poarta lui Târnovanu!
Joe Biden FOTO EPA EFE jpg
Biden: Riscul unui Armaghedon nuclear, foarte ridicat. Putin nu glumește
Ameninţarea preşedintelui rus Vladimir Putin de a utiliza armele nucleare poate să ducă la cel mai ridicat risc de acest tip de la criza rachetelor din Cuba încoace, a declarat joi preşedintele SUA, Joe Biden.
comuna dobarceni imagine jpg
Sărăcia, viciile și abuzurile, cercul vicios care macină multe comunități rurale
Pentru cele mai multe comunități rurale din nordul Moldovei, sărăcia extremă, viciile și abuzurile sunt la ordinea zilei. Fără nicio perspectivă și fără șansa de a evada din acest cerc vicios, sute de români de la sat ajung să perpetueze o adevărată dramă socială.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.