Să „inventăm” o nouă culoare

Diana MARINCU
Publicat în Dilema Veche nr. 393 din 25-31 august 2011
Să „inventăm” o nouă culoare jpeg

Artista britanică Tacita Dean scria într-un text numit „Ora magică“ despre unul dintre cele mai mari şocuri ale copilăriei ei: culoarea este o ficţiune a luminii, este doar o reflexie şi nimic nu poate rămîne colorat în întuneric. Sînt lucruri de neînţeles chiar şi pentru un adult, care caută sprijin, siguranţă şi certitudini în ceea ce i se arată. Nu există garanţia veridicităţii culorilor; ele nu se pot pipăi sau atinge, păstrîndu-şi întotdeauna fragilitatea. Dacă forma sau consistenţa pot fi verificate, culoarea rămîne o ficţiune.  

Una dintre cele mai dificile întrebări pe care mi le pun frecvent elevii este: „Doamna, care este culoarea dumneavoastră preferată?“. Şi încerc de fiecare dată să le explic că nu am o culoare preferată, pentru că depinde înotdeauna de obiectul pe care ea îl îmbracă şi de o percepţie subiectivă. Dacă pereţii camerei mele sînt portocalii, nu înseamnă neapărat că întotdeauna îi văd portocalii. Dacă fustele mele preferate sînt roşii, nu înseamnă că ele îşi păstrează culoarea în momentul asocierii cu o altă culoare. Exerciţiul preferat este cel prin care le explic cum se influenţează culorile şi cum se schimbă prin alăturarea a două obiecte, unul intens colorat, celălalt gri neutru. Culoarea se temperează şi griul se colorează, fără ca realitatea să se schimbe, ci doar percepţia noastră. Şi ce e şi mai interesant este că sîntem capabili să facem aceste schimbări prin alegerile de zi cu zi, care ne pot modifica universul vizual. 

Culoarea nu e independentă, nu există în sine şi nu poate fi definită în mod absolut, căpătînd o semnificaţie doar prin relaţionare şi prin acord. Funcţionează prin asocieri şi armonii. Ni se arată întotdeauna prin relaţie: relaţia cu alte culori, relaţia cu aerul, cu spaţiul, relaţia cu forma şi dimensiunea obiectelor, relaţia cu intensitatea luminii, cu anotimpul, cu opacitatea sau transparenţa obiectului, cu sentimentele noastre, cu limbajul, cu timpul acordat privitului şi, nu în ultimul rînd, relaţia cu noi înşine. Pereţii atelierului lui Henri Matisse erau în realitate gri-albăstrui, însă pictorul fauvist i-a pictat roşii în lucrarea „Atelierul roşu“, spunînd că (se) simţea roşu în această cameră, aşa că a lăsat emoţia să dicteze culoarea. Culoarea este conectată senzaţiilor şi emoţiilor şi poate fi asociată cu orice, oricînd. Există o gamă analogică a culorilor şi sentimentelor? Se pot folosi culorile ca nişte coduri simbolice pentru emoţii? De ce „vocalele“ lui Rimbaud sînt negre, albe, roşii, albastre şi verzi şi nu galbene, violet sau oranj? De ce lui Van Gogh nu îi păsa cîtuşi de puţin cum vedea culorile, ci doar cum le simţea? De ce avem impresia că ne scapă mereu ceva în privinţa culorilor şi că privirea ne alunecă într-o zonă imaginară? De ce a simţit nevoia Yves Klein să „inventeze“ o culoare? Sînt întrebări fără un răspuns la îndemînă şi care, totuşi, ne menţin interesul pentru puterea culorilor de a ne defini individualitatea şi viaţa. 

Artistul francez Yves Klein a căutat să dea o formă inefabilului, adevărului şi vidului, pe care le simţea cu o intensitate devoratoare, prin cromatică. Amintindu-şi cum în adolescenţă, într-o călătorie imaginară, a ajuns de partea cealaltă a cerului, a continuat investigaţiile asupra acelei culori care să aibă puterea de a reda libertatea şi lipsa constrîngerilor. Albastrul Klein este cunoscut astăzi în lumea întreagă şi este dovada curajului de a „colora“ o idee. Aşa că, atunci cînd simţim că nu ne sînt de-ajuns culorile deja existente şi nu găsim nici un corespondent vizual al sentimentelor noastre, nu ne rămîne altceva de făcut decît să „inventăm“ o nouă culoare.

Diana Marincu este doctorandă în Istoria şi Teoria Artei la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti şi profesoară de Educaţie plastică.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
carmen constantin romanca austria foto arhiva personala jpeg
Româncă, despre sistemul de educație din Austria: „Profesorii n-au interesul ca tu să termini liceul”
Carmen Constantin, o jurnalistă din Piteşti stabilită de șapte ani cu familia în oraşul austriac Linz, are doi copii și a vorbit pentru „Adevărul” despre regulile stricte din sistemul de educație din Austria, total diferite față de România.