Să fii student în "Epoca de aur"

Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
Să fii student în "Epoca de aur" jpeg

Cînd ne-am întîlnit să sărbătorim 20 de ani de la terminarea facultăţii, colegul nostru, Marius Oprea s-a ridicat la un moment dat în amfiteatru şi, de faţă cu foştii profesori, cu un aer mucalit, a spus că, dacă se uită bine în jur, observă că doar de capul chiulangiilor s-a ales cîte ceva... În vremea noastră, prezenţa la cursuri şi seminarii era obligatorie. Şeful de grupă avea o condică în care nota la fiecare oră cine lipsea. La 16 absenţe nemotivate primeai „mustrare scrisă“ (M.S.), iar dacă perseverai, „mustrare scrisă cu avertisment“ (M.S.A.), ceea ce te apropia de exmatriculare. Exista, însă, o cale de a scăpa: cele 16 absenţe îţi erau iertate dacă aduceai la secretariat o adeverinţă că ai donat sînge la Spitalul Studenţesc. Odată, eram pe lista neagră, împreună un coleg şi bun prieten (azi arheolog la un institut) aşa că am mers la „vampiri“. În faţa cabinetului, colegul meu a insistat să intre el primul, ca să îmi dea un exemplu de curaj. Această dovada de bărbăţie l-a costat scump – poate că în locul meu, a avut el ghinionul să fie contaminat cu virusul hepatitei B, a fost nevoit să-şi amîne anul, iar de atunci, ficatul lui nu a mai fost niciodată la fel ca înainte.

Nu mă mir că preferam să dăm sînge decît să dăm pe la şcoală. Puţine dintre materiile de atunci scăpau controlului ideologic. Bibliografiile seminarelor de istorie conţineau neapărat texte din cuvîntările lui Ceauşescu („concepţia tovarăşului despre...“) şi din programul PCR. Multe seminarii nu se deosebeau prea mult de învăţămîntul politico-ideologic, trebuia să recităm formule goale de conţinut. Arunc o privire în carnetul de student: Materialism dialectic şi istoric, Socialism ştiinţific, Drept şi legislaţie socialistă, Istoria mişcării muncitoreşti etc. În consecinţă, unii dintre noi eram în altă parte: puteam fi la o bere (sau mai multe). Ehee, dispărute sînt azi Tismana. (codificat La Mănăstire), Cireşica, Gambrinus, La Popicăreasa – berărie denumită aşa de noi după frumoasele picioare ale unei chelneriţe... plus neuitatul La Jegosu’, de lîngă Gara Basarab, unde ne plăcea să ne amestecăm cu lumpenii zonei.

Dacă nu eram cu ceilalţi la cîrciumi – pe care le luam la rînd, de la facultate pînă la căminele din Grozăveşti –, eram de găsit la bibliotecă, de dimineaţa pînă seara, doar cu ceva ciocolată prin buzunare. Rezistam. Cu recomandarea profesorului Mihai Pop, obţinusem permis de lectură la Biblioteca Academiei, încă de la sfîrşitul anului I. Citeam cu totul altceva decît ni se vîra pe gît la şcoală. Visam. Şi apoi, reveneam la realitatea care venea peste noi în sesiune. Fiind considerat unul fundamental, cursul de Materialism dialectic şi istoric se întindea în anii I şi II, cu aceeaşi profesoară aflată în pragul pensiei, cu aer de veche ilegalistă. Colegul despre care am amintit împărţea cu mine camera de cămin. Obişnuia ca în sesiune să meargă acasă, la Buzău, pentru a învăţa. În seara de dinaintea examenului la Materialism, a venit de acasă cu o canistră de vin roşu de buturugă. De la un pahar-două, am ajuns să ne cinstim toată noaptea. Dimineaţă, ne-am dus la examenul oral foarte veseli. Din fericire, distanţa dintre bancă şi catedră era mare, iar bătrîna profesoară nu ne-a mirosit. În anul I, luasem nota 7, acum am fost evaluat cu 10: „Vedeţi, toar’şu student, că se poate!“ Oh, mă gîndeam eu, iată o materie la care sînt mai bun beat decît treaz!

La un examen de istorie a României, am răspuns cu un singur cuvînt. În cursul anului, la seminar, profesorul (după 1989 a fost nevoit să părăsească Facultatea de Istorie) încerca să acrediteze ideea că Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan a fost de fapt o revoluţie, una anterioară Marii Revoluţii Franceze! Probabil că aveam o faţă cam sceptică, pentru că m-a întrebat direct ce părere am. I-am răspuns că mi se pare „pompieristic“, şi „Ce, dacă nu avem revoluţii, trebuie să le inventăm?“ Colegii mei au amuţit, ştiind prea bine că nu era prudent să ai astfel de opinii. Ei bine, la examenul oral, al doilea subiect de pe bilet a fost: „1784 – răscoală sau revoluţie?“ Seminaristul a şuşotit ceva cu profesorul de la curs, care mi-a pus o singură întrebare: „Ce-a fost?“ – „Răscoală“, am răspuns. Nu mi-au cerut să argumentez: „Carnetul! Nota 5!“ Am scăpat ieftin. Oricum, nici picat cu ceară n-aş fi renunţat la părerea mea.

Cu lucruri de felul acesta ne mîncau timpul şi ne năruiau tot cheful de şcoală. Dezamăgirea mea era cu atît mai mare cu cît nu fusese o treabă uşoară intrarea la facultate. Concurenţa era foarte mare: 40 de locuri, peste 800 de candidaţi. Subiectele de examen erau formulate exact după titlurile şi subtitlurile lecţiilor din cele cinci manuale de istorie. Reproducerea cît mai exactă, mot-à-mot, a textului din manual era condiţia reuşitei. Nu erau admise interpretări libere, originalitatea. În 1983, cînd am dat la facultate, un subiect la examenul de Istorie Universală a fost ceva cu „geneza relaţiilor capitaliste“. Ghinionul meu: era singura lecţie din toate manualele pe care tot amînasem să o memorez („doar n-or da-o tocmai pe asta!“). Am căzut al treilea sub linie. Norocul meu a fost acela că nu trebuia să mă duc la oaste: fusesem declarat inapt pentru stagiul militar (avantajul celor cu probleme de vedere!). Am stat ascuns, acasă la părinţi, fără să fiu „încadrat în cîmpul muncii“ – eram, adică, un infractor în ochii autorităţilor, un „parazit social“, cum se spunea pe atunci. N-am făcut altceva decît să menţin în memorie, timp de un an de zile, cele cîteva sute de pagini ale celor cinci manuale – dezvoltasem procedee mnemotehnice, vizualizam în gînd pînă şi dispunerea ilustraţiilor. La examenul din 1984, am reuşit al treilea.

De atunci, nu am încetat niciodată să mă simt student...

Alexandru Ofrim este istoric, conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Străzi vechi din Bucureştiul de azi, Editura Humanitas, 2011.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.