„Să devină Bucureştiul oraşul oamenilor“ – interviu cu Petra DOBRUSKA

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
„Să devină Bucureştiul oraşul oamenilor“ – interviu cu Petra DOBRUSKA jpeg

Cînd ați ajuns prima dată în București și cum vi s-a părut atunci? Cum vi se pare acum?

Am ajuns pentru prima dată în România, ca turistă, în anul 2003. Atunci, am călătorit mult prin țară, începînd cu satele cehești din Banat, munții Făgăraș, Alba Iulia, Curtea de Argeș și pînă la București. A fost foarte cald, extrem de cald în oraș. Mergeam pe bulevardul de la Casa Poporului, iar prietenul meu de atunci mi-a zis cu entuziasm: „Într-o zi vom locui aici!“ Am zis: „Oriunde în România, dar aici sigur nu!“ Și iată că am ajuns să locuiesc deja de aproape opt ani în București și chiar îmi place!

Îmi aduc aminte de atmosfera orașului vechi, de un bar între case semiderîmate, care se numea La Ruine, de locul unde se vindeau mici pe Lipscani și de gașca de cîini care îl înconjura, mai tîrziu de Lăptărie sau La Motoare, pe acoperișul TNB, de doamna din lift care croșeta.

În 2010, cînd m-am stabilit în București, am început să descopăr orașul de pe bicicletă.

Împreună cu o prietenă, ne luam bicicletele și ne plimbam toată duminica doar așa, fără nici un scop anume. Mai tîrziu o făceam cu aproape toți invitații Centrului Ceh, le dădeam artiștilor biciclete și mergeam prin cartiere vechi și noi, ne pierdeam pe străduțe, povesteam despre istoria locurilor și a caselor.

Bucureștiul este un oraș dinamic, se schimbă foarte repede pe toate planurile, doar că ai uneori impresia că schimbările se întîmplă necoordonat, haotic, neplanificat. Multe dintre casele vechi au dispărut între timp, orașul devine din ce în ce mai aglomerat, Centrul Vechi nu mai este al comunității care locuiește acolo, Hala Matache a dispărut. Au apărut multe locuri noi „de lenevit“, cafenele, restaurante, doar că nu sînt accesibile tuturor.

Ce locuri din București vă plac în mod special?

Îmi place în continuare să mă pierd pe străduțe, să descopăr locuri și curți noi. Acum sîntem în căutarea unui spațiu pentru proiectul la care lucrez și am văzut multe apartamente în case vechi care mă fascinează. Dar trebuie să recunosc că mă atașez mai mult de oameni, nu de locuri. Cînd unii dintre oamenii cu care am lucrat au plecat din clădirea în care era biroul meu, a dispărut pentru mine și farmecul locului. Și acum mă simt în siguranță într-o casă construită prin anii 2000, într-un cartier de la periferia Bucureștiului, într-un haos urbanistic fără o gîndire durabilă a caselor, a cartierului, pentru că acolo locuiește finul meu cu familia lui. Îi vizitez aproape în fiecare duminică. La fel, pe strada Icoanei e o casă (și da, poate e preferata mea!) unde joc table cu bunicul Traian, în curte am organizat cu colega mea Ioana, de la „One World Romania la Școală“, unele dintre cele mai mișto proiecții de vară în cadrul proiectului „Documentare la curte“ și îmi place să mă retrag acolo, să citesc, să mă joc cu cățeii, să stau de vorbă.

Îmi place mult și cartierul meu de lîngă Parcul Carol și sînt atașată de o comunitate din apropiere, din Rahova-Uranus. Cînd merg acolo, la prietena mea Cristina, de la organizația „La Bomba“, tot timpul simt puterea locului și a comunității care luptă de peste zece ani în procesele legate de retrocedări. E ceva adevărat în asta – că „omul sființește locul“.

Există un București cultural, în com-parație cu alte capitale europene?

Există, ca și în alte capitale, o viață culturală specifică locului, dar nu m-aș apuca neapărat să compar. Fiecare loc e altfel, are comunitățile lui, clima și farmecul propriu. Acum cîțiva ani circula mult vorba că Bucureștiul este ca Berlinul anilor 90’: sălbatic, creativ, cu spații underground, alternative, improvizate. Aproape în fiecare seară aveai unde să te duci, ce să descoperi. Din cauza diferitelor circumstanțe, s-au schimbat multe lucruri de atunci, sau așa simt eu. Mai ales că s-au închis, au dispărut multe spații culturale. Bucureștiul duce lipsă de cinematografe, galerii, în centru, în cartiere, viața culturală lipsește aproape complet. Artiștii acceptă uneori să fie expuși în niște condiții precare, nu pentru că le convine, dar pentru că, dacă vrei să te prezinți, trebuie să accepți ce ți se oferă.

Pe de altă parte, au reușit să su-pra-viețuiască spații ca Green Hours, H’art Gallery și au apărut altele precum Centrul Național al Dansului, cu un spațiu propriu, Hanul Gabroveni, Macaz, MNAC a început să fie foarte activ. Se întîmplă în continuare multe evenimente interesante, conceptuale, care au sens și pentru spațiile respective, cît și în dezvoltarea culturii locale. Eu văd Bucureștiul dezvoltîndu-se cultural în această direcție: cultură alternativă, folosirea spațiilor, redarea sensului lor.

Ce s-ar putea face mai mult pentru București?

Să devină Bucureștiul orașul oamenilor, să ai pe unde să te plimbi, să se creeze zone pietonale, să scapi de mașinile parcate pe trotuare, să te poți plimba prin oraș și dacă ești un părinte cu copil mic, un bunic în cîrjă, un nevăzător cu baston, un om în cărucior, să existe un transport în comun pe care să te poți baza, să existe piste de biciclete. Înainte de a promova ciclismul în oraș, e nevoie să construiești o infrastructură, altfel susții aproape un sport extrem. Eu am folosit cinci ani bicicleta ca principalul meu mijloc de transport pînă cînd, în 2015, am avut un accident. Am rămas trei luni în pat, a urmat o recuperare de cel puțin un an. De atunci nu am mai urcat pe bicicletă, cu toate că îmi lipsește mult, fără piste de biciclete poți s-o pățești oricînd din nou. Lucrurile astea se pot schimba. Pentru unele este nevoie de investiții și planificare pe termen lung, altele se pot schimba și prin campanii pozitive și nu trebuie să reinventezi roata. Există multe exemple simple care schimbă mult viața cetățenilor. Noi, la festivalul One World Romania, pe care îl organizăm în fiecare an, în martie, aducem adesea și documentare din diferite colțuri ale lumii legate de urbanism sau de administrarea unui oraș sau a unui sat. Anul acesta pregătim și o discuție despre locuirea informală. Ar fi multe de povestit, îmi place mult Bucureștiul, oamenii de aici, cultura și cred că, dacă fiecare dintre noi începe cu el însuși, putem schimba cîte un pic, ca să ne fie bine aici tuturor, împreună.

Petra Dobruska este vicepreședinte al asociației One World Romania și director al programului educațional „One World Romania la Școală“. De origine cehă, Petra s-a stabilit în București în urmă opt ani.

a consemnat Adina POPESCU

Foto: Ema Cojocaru

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

jennifer aniston gettyimages jpg
Jennifer Aniston vinde șampoane pentru câini: „Și ei merită să fie răsfățați!”
Brandul de îngrijire a părului al lui Jennifer Aniston (55 de ani), LolaVie, își extinde clientela și la câini. Pe 20 noiembrie, a lansat Puppy Love Dog Shampoo, primul produs al brandului destinat animalelor de companie. Aniston, fondatoarea companiei, este o mare iubitoare de câini.
Sedentarism
Dacă stăm jos mai mult de 10 ore pe zi riscăm să murim. Descoperirile șocante ale specialiștilor privind sedentarismul
Sedentarismul ne ucide cu zile. Noile studii arată că, dacă stăm pe scaun, în pat, sau în orice altă poziție inactivă mai mult de 10 ore pe zi, crește enorm riscul de deces prin infarct sau altă afecțiune cardio-vasculară.
Kate Middleton Foto GettyImages jpg
Rutina de dimineață a lui Kate Middleton! Primul lucru pe care îl face prințesa când se trezește
Rutina de dimineață a lui Kate Middleton! Primul lucru pe care îl face prințesa când se trezește
sectie ATI spital Iasi jpg
Cine l-a omorât pe Andrei? Șirul nefast al evenimentelor care au ucis un copil în spital. Manager: „Chirurgii pediatri nu erau disponibili”
Scandalul în care este implicat Spitalul Județean din Târgu Jiu, acolo unde un adolescent și-a pierdut viața după ce i s-a refuzat o intervenție chirurgicală, este departe de a se fi încheiat.
Polata de la Berzasca  Foto DRDP Timișoara (1) jpg
Cum arată polata construită în Clisura Dunării. Șoseua spectaculoasă din Porțile de Fier, protejată de căderi de stânci
Cel mai riscant sector al șoselei de pe Clisura Dunării este pus în siguranță. În ultimii ani, mai multe căderi stânci au creat mari probleme șoferilor care tranzitau drumul național ce însoțește Dunărea pe cea mai spectaculoasă porțiune a sa.
Sarmizegetusa regia  Foto Administrația Sarmizegetusa Regia (8) jpg
Dacii au construit cel mai rezistent drum pavat din România. Cât va costa restaurarea lui, după două mii de ani
Cel mai vechi „drum pavat” din România, construit de daci la Sarmizegetusa Regia, va fi restaurat. Construcții asemănătoare monumentului, dar mai reduse ca dimensiuni, se găsesc și în alte două cetăți dacice.
saracie sate vaslui
Copiii de la sat, tot mai flămânzi și mai săraci. Cum putem eradica sărăcia? Explicațiile unui analist economic
Un sfert dintre copiii care trăiesc în mediul rural se culcă seara flămânzi, arată raportul, intitulat "Bunăstarea copilului din mediul rural", realizat de World Vision România. Iar asta pentru că părinții lor sunt prea săraci și nu au suficienți bani pentru mâncare.
alimente sanatoase jpg
Te simți tot mai trist și nervos? Top 3 alimente care îți vor îmbunătăți starea de spirit
Te simți tot mai trist și nervos? Top 3 alimente care îți vor îmbunătăți starea de spirit
vot diaspora  Foto Facebook jpg
Cum pot influenta voturile din diaspora rezultatele alegerilor? Analist: „Oamenii cred cǎ sunt victimele unei conspirații "
Votul din diaspora română a influențat în mod semnificativ alegerile prezidențiale din România în trecut, iar în 2024 se preconizează ca acesta să joace un rol crucial în rezultatele finale.