S-a promis prea mult

Am adresat două întrebări parlamentarilor: 1. Care sînt, după părerea dvs., calităţile sau faptele prin care un om politic poate cîştiga încrederea electoratului? 2. Ce credeţi că ar trebui spus astăzi oamenilor, pentru a le cîştiga încrederea, dacă ar fi campanie electorală? György FRUNDA (senator UDMR) 1. Cred că lumea are încredere în oamenii politici care îşi ţin promisiunile, care sînt sinceri şi nu încearcă să-i inducă în eroare. Eu cred că unul din motivele pentru care Parlamentul are o imagine aşa de proastă este faptul că, în timpul campaniei electorale, mulţi politicieni fac promisiuni fără acoperire, şi apoi prea puţin aplică din ceea ce au promis. Numai dacă mă gîndesc la votul uninominal, îmi amintesc că el a fost propus mereu numai de partidele aflate în opoziţie, care, atunci cînd au ajuns la guvernare, nu l-au mai promovat. Pe de altă parte, cred că oamenii nu au încredere în oamenii politici pentru că o bună parte dintre noi se pierd în discuţii deşarte, care au prea puţin de-a face cu viaţa de zi cu zi a oamenilor. Ar trebui să ne gîndim cum să punem în practică măsuri care vizează reducerea preţului la energie, apă şi la servicii în general. Cred că ar fi importantă construcţia autostrăzilor şi cred că e o greşeală a tuturor oamenilor politici că pînă acum n-au adoptat un plan de construcţie de autostrăzi, cînd erau la guvernare, cu toate că România are tot ce e nevoie pentru această construcţie. 2. Dacă mîine ar fi alegerile, atunci tocmai oamenii politici care ar spune lucrurilor pe nume, care şi-ar asuma răspunderea pentru eşecurile de pînă acum şi care ar convinge că pe viitor îşi vor ţine promisiunile, vor cîştiga alegerile. Şi bineînţeles, în afară de ceea ce am spus, mai este şi integrarea în Uniunea Europeană, esenţială pentru cetăţenii României. Din păcate, s-a discutat prea puţin despre asta şi oamenii nu înţeleg exact ce înseamnă. Apare ca o fata morgana această Uniune Europeană. De fapt, se va schimba foarte puţin. Nu ne vom schimba freza de pe stînga pe dreapta, ne vom pieptăna tot aşa ca şi pînă acum, dar vom fi într-un sistem integrat unde drepturile omului, principiile democratice şi un nivel de viaţă mai ridicat sînt asigurate. Ioan Mircea PAŞCU (deputat PSD) 1. Cred că, în primul rînd, un om politic trebuie să facă ce promite şi, dacă nu poate să facă, să nu promită. Cred că s-a promis prea mult pînă acum fără acoperire. În al doilea rînd, este vorba de corectitudinea omului politic, iar în al treilea rînd, de respectul faţă de alegător. Există de acum deja 16 ani de cînd se face politică în România. Actorii nu s-au prea schimbat şi fiecare şi-a creat o imagine în ochii cetăţenilor, mai bună sau mai rea. Nu e un teren gol şi în funcţie de asta oamenii se orientează pe cine votează. Cred că trebuie să reuşeşti să faci cel puţin cele trei lucruri, de care aminteam, pentru a obţine votul. Au fost deja cinci rînduri de alegeri pînă acum. Dacă unii au fost aleşi la toate înseamnă că au reuşit. Alţii n-au mai fost aleşi. Ştiţi cum e vorba, poţi să păcăleşti pe unul o dată sau de mai multe ori pe mai mulţi, dar în nici un caz nu poţi să-i păcăleşti pe toţi, mereu. 2. În chestiuni punctuale, de pildă dacă spui că vei creşte salariile cu 20 % în primul an şi aşa mai departe, trebuie să ştii că eşti în stare să o şi faci, bineînţeles pe baza unei analize serioase. Dacă nu eşti în stare, atunci mai bine nu promiţi. Sînt promisiuni generale, de pildă, "şi tot românul să prospere". Şi oamenii îşi dau seama dacă o promisiune este realizabilă sau nu. Aici trebuie să te gîndeşti pînă la urmă că şi tu, chiar om politic care ceri votul cetăţenilor, eşti la rîndul tău cetăţean. Deci eşti şi ales, dar şi alegător şi, ca atare, ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face sau ceea ce-ţi place ţie, trebuie să faci şi pentru ceilalţi alegători. Există această posibilitate să te autocontrolezi. Puiu HAŞOTTI (deputat Alianţa D.A.) 1. În primul rînd, cred că e vorba de seriozitatea cu care un parlamentar îşi face datoria, de modul în care se adresează, fără demagogie şi fără prefăcătorie, fiecărui cetăţean sau în emisiuni televizate. Cred că asta stă în personalitatea şi în comportamentul unui om politic şi prin care, fiecare, degajă o anumită încredere. Pe de altă parte, dacă se consultă iniţiativele legislative ale unui parlamentar, amendamentele, absenţele pe care le are (şi asta fac de obicei ziariştii), atunci se poate detaşa mai exact imaginea acestuia, se poate vedea dacă e mai aplecat sau mai puţin aplecat spre treburile care-i intră în atribuţii. Încrederea se pierde prin declaraţii nefericite, prin absenţe, prin lipsă de interes pentru lucrările Parlamentului, prin lipsa contactului cu electoratul, lipsa de la biroul parlamentar din teritoriu... Dar, din păcate, sînt parlamentari care îşi compensează foarte multe asemenea lipsuri, prin apariţii televizate. Sînt unii care, deşi nu au nici un fel de activitate în Parlament, excelează prin declaraţii care fac deliciul presei, pentru că ies din traiectoria generală a partidului lor. Cîştigă popularitate, deşi asemenea declaraţii nu au nici un fel de efect şi nici un fel de susţinere. 2. Eu, în general, mă feresc să fac promisiuni. În trei campanii electorale n-am făcut promisiuni de genul pensii, salarii. A fost o campanie electorală a partidului meu, a alianţei, cu valori pe care le-am promovat şi eu. Am făcut totuşi o promisiune specială electoratului din circumscripţia mea, Constanţa, pe care chiar am respectat-o. Era vorba de creşterea ritmului de acordare a despăgubirilor pentru cei care vin din Cadrilater. Era însă ceva foarte punctual, concret, pentru cei din judeţul Constanţa, iar într-un an şi jumătate s-au dat, într-adevăr, de 20 de ori mai multe despăgubiri decît în precedenţii patru ani.