S-a încheiat Războiul troian?

Publicat în Dilema Veche nr. 246 din 2 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dilema cu care ne confruntăm din august încoace e chiar întrebarea la care revista Dilema veche ne cere un răspuns: va fi sau nu un nou Război Rece, şi cît va fi el de rece - sau dimpotrivă? L-am amintit pe Giraudoux cu gîndul la Cassandra lui, al cărei pesimism lucid nu mi se pare deloc incongruu în clipa asta. E drept, o Cassandră ceva mai sumbră s-ar putea întreba şi dacă Războiul Rece a încetat cu adevărat în ultimii 17 ani. Poate a fost doar o iluzie a democraţiilor occidentale, care îşi închipuie că, dacă o ţară acceptă (mimează?) democraţia, alegerile libere şi economia la fel de liberă, e exclus să nu se afle în armonie cu toate celelalte ţări care procedează la fel. Dar dacă, de fapt, Gorbaciov n-a vrut pacea, ci doar un armistiţiu, un răgaz de ajustare şi de refacere a forţelor? Închinătorii teoriilor conspiraţiei universale au aici materie pentru cel puţin cîteva scenarii. În genere, mă feresc şi de scenarii, şi de comploturi, cu toată energia, dar m-a izbit remarca unui participant la un seminar internaţional, judecător la Curtea Supremă a uneia dintre democraţiiile restaurate din Estul Europei: să nu uităm, totuşi, că o bună parte dintre cei despre care vorbim au absolvit cu brio cursuri de conspiraţie şi seminarii de maskirovkă. Nu cred totuşi că am trăit aproape 20 de ani de mistificări. Nu mă îndoiesc însă că viziunea Occidentului despre Rusia acestor două decenii a fost tot timpul un amestec de wishful thinking, de optimism credul şi de condescendenţă mioapă. De ce oare Transnistria, Abhazia, Cecenia, Osetia n-au fost înţelese pînă foarte de curînd ca parte a unui sistem bivalent - un limes defensiv care poate deveni în 24 de ore - cum am văzut cu toţii - capul de pod al unei ofensive? De ce oare nu s-a înţeles în ce măsură fenomenul Miloşevici avea toate caracteristicile aceluiaşi limes ambivalent, materializare a persistenţei unei voinţe istorice de prezenţă în Balcani şi în Mediterana? Reversul acestor întrebări este la fel de neplăcut: dacă toate aceste fortăreţe ale Imperiului, inclusiv Koenigsberg-ul, au fost considerate legitime sau măcar tolerate cu realism de către SUA şi aliaţii săi, de ce nu s-a ţinut seama nici o clipă de principiul geopolitic care le dădea sens şi pe care îşi întemeia Rusia prezenţa în aceste zone îngheţate în ebuliţia lor ameninţătoare - anume cel al necesarului control rus asupra vecinătăţii apropiate? Nu e o dovadă de abilitate, ci de lipsă de coerenţă să tolerezi vreme de patru-opt ani prezenţa militară a Rusiei în Transnistria şi pseudostatul transnistrean, placa turnantă a contrabandei - în primul rînd în Balcani, dar nu numai, în primul rînd de armament, dar nu numai - dar să susţii independenţa Kosovo fără să ţii măcar formal seama de opinia Rusiei. La summit-ul OSCE de la Istanbul, din 1999, alfabetul a făcut ca delegaţia României să se afle lîngă cea a Rusiei, aşa că am avut privilegiul să le ascult în direct impresiile cu privire la discursuri, în frunte cu cel - remarcabil - al lui Bill Clinton. Reacţiile, de sus în jos şi de la dreapta la stînga, nu au fost o clipă măcar - nu zic cordiale, dar cel puţin neutre: orice spunea oricine, dar mai cu seamă un reprezentant al democraţiilor occidentale, era comentat in petto de un cor şuierător de dezaprobări ironice, mînioase, ostile. Nici Elţîn, care se angaja, scrîşnit, să asigure retragerea trupelor ruseşti din Transnistria, nici delegaţia care îl seconda nu păreau să fi aflat că Războiul Rece s-ar fi încheiat. Cînd, la 11 septembrie 2001, Vladimir Putin a fost primul şef de stat care a adresat mesajul său de solidaritate unei Americi încă năucite, se putea totuşi considera că lumea s-a schimbat îndeajuns de mult cît să putem vorbi de o closure. Susţinerea logistică şi informativă a Rusiei s-a dovedit preţioasă pentru SUA atît în Afganistan, cît şi, pînă la un punct măcar, în Irak. În pofida acestui fapt, SUA nu a ţinut seama de interesele Rusiei - sau de percepţia rusă asupra propriilor interese, ceea ce e acelaşi lucru - nici în problema Balcanilor, nici în cea a aderării Ucrainei şi a Georgiei la NATO. Astfel încît, acum, cînd, spre profunda uimire a SUA, Rusia a dovedit că nu se resemnează cu extinderea NATO în zona pe care ea o consideră parte a ariei sale de securitate, ne întrebăm dacă a reînceput Războiul Rece. El a încetat poate pentru investitorii occidentali şi pentru ideologii revoluţiei permanente. Pentru Rusia politică şi imperială el nu a încetat niciodată, chiar dacă Occidentul n-a băgat pînă adineaori de seamă. Desigur, războiul a îmbrăcat forme inovative, de la şantajul cu materii prime, la finanţarea de către SUA a operaţiilor ruseşti în spaţiu. O mişcare care părea defunctă şi care se dovedeşte mai vie decît oricînd este cea a expansiunii discrete - mai degrabă în sens tehnic, de discontinuitate, decît în sensul comun - către America Latină, ceea ce ar putea duce la un OPEC bis: neplăcută perspectivă... Aşa cum NEP-ul leninist s-a deosebit şi de războiul civil care îl precedase, şi de stalinismul triumfător care i-a urmat, tot aşa, acest NEP politico-militar al anilor 1992- 2008 se deosebeşte de îndelungata perioadă pe care o numim a "Războiului Rece", şi de epoca putinismului triumfător, care abia a început.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.